ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1047/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S.C. ”A.”

SA  a chemat în judecată pe S.C.”D.F.E. – Electrica Banat” SA, sucursala Arad,

pentru a se dispune evacuarea acesteia din imobilul situat în   Curtici înscris

în C.F.nr . 9730.

Pârâta

a formulat acțiune reconvențională, solicitând constatarea nulității

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 1099/1995,

rectifricarea C.F. nr.9730 .

Judecătoria

Arad, prin sentința civilă nr.164 din 16 ianuarie 2003, și-a declinat

competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, motivând că prin cererea

reconvențională se vizează nulitatea unui act administrativ.

Cauza a

fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ, unde S.C.”D.F.E. – Electrica Banat” SA, sucursala Arad și-a

precizat acțiunea reconvențională, în sensul că a cerut anularea în parte a

certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.07 nr. 1099/1995,

emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, pentru imobilul

(teren în suprafață de 1200 mp) constituit în favoarea S.C. ”A.” SA, chemând în

judecată și autoritatea centrală care a emis certificatul.

În

motivarea acțiunii, S.C.”D.F.E. – Electrica Banat”SA  a arătat că, certificatul

atacat este nelegal în parte, pentru că în anul 1974, prin Ordinul nr.111/T din

10 iulie 1974, același minister i-a transmis în administrare operativă de la

SMA , terenul în suprafață de 1200 mp. și o construcție, având deschis un punct

de lucru și, totodată, prin procesul verbal din 12 august 1974, S.C.”A.” SA,

i-a predat imobilul; că, în  baza acelui proces verbal s-a înscris în

inventarul contabil cu acest mijloc fix, începând cu  luna august 1974,  iar

ulterior a plătit amortismentul lunar pentru acesta, precum și taxele și

impozitele aferente.

Totodată,

s-a invocat împrejurarea că, după ce pârâta reconvențională și-a intabulat

dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, la 5 iunie 2000 a semnat

un proces verbal de delimitare nr. 6038, însă această intabulare este nelegală,

întrucât pârâta nu a deținut terenul nici la întocmirea documentației, potrivit

H.G. nr. 834/1991, și nici la obținerea certificatului.

Curtea

de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.

170 din 20 mai 2003, a respins acțiunea formulată de

reclamanta-reconvențională; a declinat competența pentru soluționarea cererii

reclamantei principale, având ca obiect evacuarea, în favoarea Judecătoriei

Arad.

S-a

reținut, în ce privește acțiunea reconvențională, că S.C.”D.F.E. – Electrica

Banat” SA  nu are vreun drept valabil constituit asupra terenului înscris în

C.F. nr. 9730 , întrucât nu a avut intabulat în cartea funciară dreptul de

administrare invocat prin acțiune.

De

asemenea, s-a reținut că, Decretul Lege nr. 115/1938 condiționează, pentru

regimul de carte funciară, aplicabil în cauză, dovada proprietății cu

înscrierea dreptului invocat asupra bunurilor imobile în cartea funciară,

pentru opozabilitate, însă reclamanta reconvențională nu a avut constituit un

asemenea drept, pentru a fi incidente în privința sa dispozițiile art.1 din

Legea nr. 29/1990.

În ce

privește plata taxelor sau impozitelor aferente imobilului în litigiu, precum

și procesul verbal de delimitare din 5 martie 2000, invocate de

reclamanta-reconvențională, s-a reținut că nu sunt de natură a face dovada

calității acesteia de proprietar asupra terenului în litigiu.

Împotriva

sentinței a declarat recurs S.C. Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei

Electrice  „Electrica Banat” SA – Sucursala de Distribuție și Furnizare a

Energiei Electrice Arad, pentru  nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele

aspecte: întâi, că în baza Ordinului nr. 111/T din 10 iulie 1974 emis de

Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, care produce efecte

între părți, la zi, trebuie să i se recunoască dreptul de administrare asupra

terenului  în litigiu; în al doilea rând că, certificatul de atestare a

dreptului de proprietate a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din

H.G. nr. 834/1991, coroborat cu cele ale art. 19 și 20 din Legea nr. 15/1990,

întrucât terenul în litigiu nu se afla în patrimoniul S.C.”A.”  SA  la data

constituirii acesteia; în al treilea rând că, prima instanță a interpretat

greșit prevederile Decretului - Lege nr. 115/1938, întrucât și în regim de

carte funciară, se poate restabili situația anterioară momentului intabulării,

pe motivul constatării nulității absolute a titlului tabular; în al patrulea

rând că, are un drept asupra terenului în litigiu, iar acestui drept, chiar

neînscris în cartea funciară, nu i se poate opune dreptul intimatei înscris în

cartea funciară, întrucât a fost dobândit ulterior.

Recursul

este nefondat.

În

adevăr, așa cum corect a reținut și prima instanță, în cauză obiectul

litigiului privește contestarea de către S.C. Filiala de Distribuție și

Furnizare a Energiei Electrice  „Electrica Banat” SA – Sucursala de Distribuție

și Furnizare a Energiei Electrice Arad a certificatului de  atestare a

dreptului de proprietate seria M.07 nr. 1099 din 11 aprilie 1995 emis de

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor pentru imobilul (teren în

suprafață de 1200 mp), constituit  în favoarea S.C.”A. ”SA.

Asupra

terenurilor aferente construcțiilor, pentru care s-a emis certificatul de

atestare a dreptului de proprietate, S.C.”A. ” SA și-a intabulat dreptul de

proprietate în C.F. nr. 9730 .

În

raport de aceste date, precum și de faptul că asupra terenului înscris în C.F.

nr. 9730 , pentru care s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate

S

.C. Filiala

de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice  „Electrica Banat”S A –

Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Arad nu a avut

intabulat în cartea funciară dreptul de administrare invocat prin acțiune,

prima instanță a reținut corect că acestei societăți nu i-a fost încălcat vreun

drept, recunoscut de lege, pentru a fi incidente dispozițiile  art. 1 din Legea

nr. 29/1990.

În

condițiile date, în care, prin emiterea certificatului de atestare a dreptului

de proprietate, recurentei nu i-a fost încălcat vreun drept, recunoscut de

lege, se constată că, celelalte aspecte invocate în recurs, referitoare la

condițiile în care S.C.”A.” SA a obținut certificatul atacat, nu au relevanță

juridică, de natură a determina casarea sentinței.

În

consecință, soluția adoptată de prima instanță este legală și temeinică, iar

recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

DECIDE

Respinge

recursul

declarat de S.C. Filiala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice

„Electrica Banat” SA – Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei

Electrice Arad împotriva sentinței civile nr.170 din 20 mai 2003 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 11 martie 2004.