ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3767/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 898 din 17 decembrie 2001, Tribunalul Timiș a dispus: - În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de procurare, vindere, cumpărare și deținere de droguri de mare risc, condamnarea inculpatului C.D.F. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare cu interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 din același cod. A aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, arestul preventiv din data de 19 iulie 2001, la zi. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de procurare, vindere, cumpărare și deținere de droguri de mare risc, i-a condamnat pe inculpații: - B.E.; - M.D.G. și - Ț.S. la pedeapsa de câte 5 ani închisoare, pentru fiecare inculpat în parte, cu interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 din același cod. A aplicat fiecărui inculpat, pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de câte 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, arestul preventiv din data de 19 iulie 2001. În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și consum de droguri de mare risc, a condamnat pe inculpata B.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu interzicerea exercițiului drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 din același cod. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei, arestul preventiv din data de 20 iulie 2001, la data de 24 iulie 2001. În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 1,46 grame – 11 comprimate ce conțin substanță activă 3,4 Methylenedioxy metamfetamină inclusă în tabelul I al Legii nr. 143/2000, cu aplicarea art. 118 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul C.D.F. suma de 1200 mărci germane sau echivalentul în lei al acesteia, iar de la inculpata M.D.G., suma de 160 mărci germane sau echivalentul în lei al acesteia, provenită din vânzarea drogurilor de mare risc, cu aplicarea art. 118 lit. a) C. pen. În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență că, în perioada martie 2000 – iulie 2001, inculpații C.D.F., B.E., M.D.G., Ț.S., în baza aceleiași rezoluții infracționale, au procurat, vândut, cumpărat și deținut droguri de mare risc, respectiv pastile de Extasy, iar inculpata B.M., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în aceeași perioadă de timp a deținut și consumat pastile de Extasy, drog de mare risc.

Din vânzarea acestor droguri, inculpatul C.D.F. a deținut suma de 1200 mărci germane, iar inculpata M.D.G. a deținut suma de 160 mărci germane. Inculpații C.D.F. și B.M. au avut în cursul urmăririi penale, în faza de început a acesteia, o comportare nesinceră, negând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor, însă ulterior au revenit asupra declarației și au recunoscut săvârșirea faptei. În baza cercetării judecătorești, inculpatul C.D.F. a manifestat o comportare nesinceră cu privire la numărul pastilelor tip Extasy, pe care le-a deținut și le-a comercializat. Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpații C.D.F., M.D.G., B.E., Ț.S. și B.M. În apelul său, inculpatul C.D.F.

a solicitat să se rețină în favoarea sa dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, în sensul aplicării unei pedepse orientată spre minimul general, a cărei executare să fie suspendată în condițiile art. 81 C. pen., întrucât a furnizat toate elementele pentru identificarea și descoperirea celorlalți inculpați. Inculpatul Ț.S. a solicitat schimbarea încadrării juridice, din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 4 din Legea nr. 143/2000, susținând că nu este un distribuitor de stupefiante, în cazul său și al lui B.E., cumpărarea și deținerea de droguri având drept scop doar consumul propriu.

A mai solicitat să se rețină în favoarea sa, pe lângă dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., iar în temeiul art. 76 alin. (1) lit. b) din același cod, pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub minimul legal de 5 ani, rezultat în urma reținerii art. 16 din Legea nr. 143/2000 și suspendarea executării pedepsei sau executarea acesteia la locul de muncă, respectiv la Societatea P.V. S.A., care și-a exprimat acordul în acest sens. În apelul inculpatei B.E. s-a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, cu motivarea că nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră în faza de urmărire penală, contribuind în mod substanțial la determinarea exactă a stării de fapt, susținând totodată, că a deținut substanțele narcotice pentru consumul propriu.

Inculpata M.D.G. a solicitat în apelul său, reducerea pedepsei și executarea ei în condițiile art. 81 C. pen. În apelul său, inculpata B.M. a solicitat reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării ei. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 272/ A din 27 iunie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, reținând că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților, făcând, totodată, o justă individualizare a pedepselor aplicate. Nemulțumiți și de această din urmă hotărâre, în termenul legal, inculpații Ț.S., B.M., C.D.F., M.D.G. și B.E. au declarat recurs criticând soluțiile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursurile declarate de inculpații C.D.F. și B.M. s-a solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, reducerea pedepselor aplicate. În recursul inculpatei M.D.G. s-a susținut de către apărătorul ales, ca pe lângă prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, să se rețină în favoarea sa și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen., iar ca efect al aplicării lor, pedeapsa aplicată să fie coborâtă sub limita minimă prevăzută de lege, respectiv până la 3 ani închisoare și să se dispună executarea ei sub supraveghere sau condiționat, în baza art. 86 1 sau art. 81 C. pen. În recursurile inculpaților Ț.S. și B.E.

soluțiile au fost criticate sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptelor comise, susținându-se că cei doi inculpați nu au oferit, pus în vânzare, vândut, distribuit sau livrat cu orice titlu droguri de mare risc, ci le-au deținut doar în scopul consumului propriu și au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în prevederile art. 4 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, în recursurile celor doi inculpați s-a mai susținut că pe lângă aplicarea cauzelor de înjumătățire a limitelor pedepsei, conform art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanțele trebuiau să rețină în favoarea inculpaților și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., iar ca efect al acestora, să se dispună executarea pedepselor aplicate, în regim neprivativ de libertate, fie prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, fie sub supraveghere, fie prin executarea pedepsei la locul de muncă.

Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. În concordanță cu probele administrate, instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de către aceștia. Astfel, criticile formulate de inculpații Ț.S. și B.E. privind greșita încadrare juridică a faptelor comise nu poate fi primită, de vreme ce probele de la dosar, atestă, așa cum de altfel au reținut în mod just și instanțele de fond și de apel, că cei doi inculpați erau nu numai consumatori de droguri ci și distribuitori, oferind sau cumpărând pastilele de Extasy în scopul revânzării, pentru a obține un profit care să le asigure consumul propriu. Relevante în acest sens, sunt atât denunțul făcut de martorul M.T., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, precum și declarațiile martorilor I.D., O.P.U., R.T.

și S.D.T., care se coroborează cu declarațiile inculpaților C.D.F., B.E., Ț.S. și M.D.G. Nefondate sunt și cererile inculpaților de a li se reduce pedepsele și aplicarea circumstanțelor atenuante personale. Art. 74 C. pen., enumeră, exemplificativ, împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante. Dar, constatarea uneia sau a mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., ori a altora asemănătoare, nu justifică prin ea însăși, considerarea lor ca circumstanțe atenuante și pe cale de consecință, reducerea ori schimbarea modalității de executare a pedepsei. Recunoașterea circumstanțelor atenuante este de atributul instanței de judecată și deci, lăsată la aprecierea acesteia.

În aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptelor comise, la urmările lor, la ansamblul condițiilor în care au fost săvârșite, precum și la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorilor. În cauză, instanța de apel a examinat cu atenție circumstanțele comiterii faptelor, precum și pe cele ce caracterizează conduita generală a făptuitorilor, concluzionând judicios că prima instanță a aplicat în mod corect în favoarea inculpaților dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, iar la individualizarea pedepsei a dat eficiență criteriilor de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, pentru inculpații Ț.S., B.E., M.D.G.

și B.M., instanța a aplicat minimul special prevăzut de lege, ținând seama de lipsa antecedentelor penale, de recunoașterea faptei și de atitudinea sinceră, pe care au avut-o pe parcursul procesului penal, însă, față de gravitatea faptelor comise de inculpați, care nu s-au limitat la consumul propriu, ci au și comercializat pastilele de Extasy, pentru a procura bani în vederea acoperirii consumului lor, extinzând în acest fel fenomenul consumului de droguri, a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor. În aceste condiții, pedepsele aplicate: de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru inculpatul C.D.F.; de 2 ani închisoare, pentru inculpata B.M.

și de câte 5 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru inculpații Ț.S., B.E. și M.D.G. sunt just individualizate, prin considerarea criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. și ele corespund și scopului lor, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., privind prevenția generală și specială. Cum alte motive de casare susceptibile a fi examinate, din oficiu, nu s-au constatat, recursurile inculpaților vor fi respinse, ca nefondate, din pedepsele aplicate urmând a se deduce perioada arestării preventive. Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ț.S., B.M., C.D.F., M.D.G. și B.E. împotriva deciziei penale nr. 272 A din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat, astfel: - de la 19 iulie 2001, la 16 septembrie 2003, pentru inculpatul C.D.F; - de la 19 iulie 2001, până la punerea efectivă în libertate, pentru inculpații Ț.S., B.E. și M.D.G.; - de la 20 iulie 2001, la 24 iulie 2001, pentru inculpata B.M. Obligă pe recurenții inculpați C.D.F. și B.M. la plata sumei de câte 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenții inculpați Ț.S., M.D.G. și B.E. la plata sumei de câte 1.000.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2003.