ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3767/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 898 din 17

decembrie 2001, Tribunalul Timiș a dispus:

- În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din

Legea nr. 143/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de procurare, vindere,

cumpărare și deținere de droguri de mare risc, condamnarea inculpatului C.D.F.

la pedeapsa principală de 7 ani închisoare cu interzicerea exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 din

același cod.

A aplicat inculpatului pedeapsa complimentară

a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e)

C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată, arestul preventiv din data de 19 iulie 2001, la

zi.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr.

143/2000, pentru săvârșirea infracțiunii de procurare, vindere, cumpărare și

deținere de droguri de mare risc, i-a condamnat pe inculpații:

- B.E.;

- M.D.G. și

- Ț.S. la pedeapsa de câte 5 ani

închisoare, pentru fiecare inculpat în parte, cu interzicerea exercițiului

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 din

același cod.

A aplicat fiecărui inculpat,

pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de câte 3 ani, după executarea

pedepsei principale.

În temeiul prevederilor art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, arestul preventiv din

data de 19 iulie 2001.

În temeiul art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 16 din Legea nr. 143/2000,

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și consum de droguri de mare risc, a

condamnat pe inculpata B.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu interzicerea

exercițiului drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de

art. 71 din același cod.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus

din pedeapsa aplicată inculpatei, arestul preventiv din data de 20 iulie 2001,

la data de 24 iulie 2001.

În temeiul art. 17 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 1,46 grame – 11

comprimate ce conțin substanță activă 3,4 Methylenedioxy metamfetamină inclusă

în tabelul I al Legii nr. 143/2000, cu aplicarea art. 118 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul C.D.F. suma de 1200 mărci

germane sau echivalentul în lei al acesteia, iar de la inculpata M.D.G., suma

de 160 mărci germane sau echivalentul în lei al acesteia, provenită din

vânzarea drogurilor de mare risc, cu aplicarea art. 118 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 191 alin. (2) C.

proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.000.000 lei, cheltuieli

judiciare către stat.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în esență că, în perioada martie 2000 – iulie 2001, inculpații C.D.F.,

B.E., M.D.G., Ț.S., în baza aceleiași rezoluții infracționale, au procurat,

vândut, cumpărat și deținut droguri de mare risc, respectiv pastile de Extasy,

iar inculpata B.M., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în aceeași

perioadă de timp a deținut și consumat pastile de Extasy, drog de mare risc.

Din vânzarea acestor droguri,

inculpatul C.D.F. a deținut suma de 1200 mărci germane, iar inculpata M.D.G. a

deținut suma de 160 mărci germane.

Inculpații C.D.F. și B.M. au avut în

cursul urmăririi penale, în faza de început a acesteia, o comportare nesinceră,

negând săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor, însă ulterior au

revenit asupra declarației și au recunoscut săvârșirea faptei.

În baza cercetării judecătorești,

inculpatul C.D.F. a manifestat o comportare nesinceră cu privire la numărul

pastilelor tip Extasy, pe care le-a deținut și le-a comercializat.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel inculpații C.D.F., M.D.G., B.E., Ț.S. și B.M.

În apelul său, inculpatul C.D.F. a

solicitat să se rețină în favoarea sa dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000, în sensul aplicării unei pedepse orientată spre minimul general, a

cărei executare să fie suspendată în condițiile art. 81 C. pen., întrucât a

furnizat toate elementele pentru identificarea și descoperirea celorlalți

inculpați.

Inculpatul Ț.S. a solicitat schimbarea

încadrării juridice, din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 4 din Legea nr. 143/2000, susținând că nu

este un distribuitor de stupefiante, în cazul său și al lui B.E., cumpărarea și

deținerea de droguri având drept scop doar consumul propriu.

A mai solicitat să se rețină în

favoarea sa, pe lângă dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., iar în

temeiul art. 76 alin. (1) lit. b) din același cod, pedeapsa aplicată să fie

coborâtă sub minimul legal de 5 ani, rezultat în urma reținerii art. 16 din

Legea nr. 143/2000 și suspendarea executării pedepsei sau executarea acesteia

la locul de muncă, respectiv la Societatea P.V. S.A., care și-a exprimat

acordul în acest sens.

În apelul inculpatei B.E. s-a

solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, cu motivarea

că nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră în faza de urmărire

penală, contribuind în mod substanțial la determinarea exactă a stării de fapt,

susținând totodată, că a deținut substanțele narcotice pentru consumul propriu.

Inculpata M.D.G. a solicitat în

apelul său, reducerea pedepsei și executarea ei în condițiile art. 81 C. pen.

În apelul său, inculpata B.M. a

solicitat reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării ei.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 272/ A din 27 iunie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați, reținând că prima instanță a stabilit corect starea de

fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților, făcând,

totodată, o justă individualizare a pedepselor aplicate.

Nemulțumiți și de această din urmă

hotărâre, în termenul legal, inculpații Ț.S., B.M., C.D.F., M.D.G. și B.E. au

declarat recurs criticând soluțiile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În recursurile declarate de

inculpații C.D.F. și B.M. s-a solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu,

reducerea pedepselor aplicate.

În recursul inculpatei M.D.G. s-a

susținut de către apărătorul ales, ca pe lângă prevederile art. 16 din Legea

nr. 143/2000, să se rețină în favoarea sa și circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 lit. a) și b) C. pen., iar ca efect al aplicării lor, pedeapsa aplicată

să fie coborâtă sub limita minimă prevăzută de lege, respectiv până la 3 ani

închisoare și să se dispună executarea ei sub supraveghere sau condiționat, în

baza art. 86

1

sau art. 81 C. pen.

În recursurile inculpaților Ț.S. și

B.E. soluțiile au fost criticate sub aspectul greșitei încadrări juridice a

faptelor comise, susținându-se că cei doi inculpați nu au oferit, pus în

vânzare, vândut, distribuit sau livrat cu orice titlu droguri de mare risc, ci

le-au deținut doar în scopul consumului propriu și au solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei în prevederile art. 4 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, în recursurile celor

doi inculpați s-a mai susținut că pe lângă aplicarea cauzelor de înjumătățire a

limitelor pedepsei, conform art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanțele trebuiau

să rețină în favoarea inculpaților și circumstanțele atenuante prevăzute de

art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., iar ca efect al acestora, să se dispună

executarea pedepselor aplicate, în regim neprivativ de libertate, fie prin

suspendarea condiționată a executării pedepsei, fie sub supraveghere, fie prin

executarea pedepsei la locul de muncă.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate.

În concordanță cu probele

administrate, instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de

către aceștia.

Astfel, criticile formulate de

inculpații Ț.S. și B.E. privind greșita încadrare juridică a faptelor comise nu

poate fi primită, de vreme ce probele de la dosar, atestă, așa cum de altfel au

reținut în mod just și instanțele de fond și de apel, că cei doi inculpați erau

nu numai consumatori de droguri ci și distribuitori, oferind sau cumpărând

pastilele de Extasy în scopul revânzării, pentru a obține un profit care să le

asigure consumul propriu. Relevante în acest sens, sunt atât denunțul făcut de

martorul M.T., procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, precum

și declarațiile martorilor I.D., O.P.U., R.T. și S.D.T., care se coroborează cu

declarațiile inculpaților C.D.F., B.E., Ț.S. și M.D.G.

Nefondate sunt și cererile

inculpaților de a li se reduce pedepsele și aplicarea circumstanțelor atenuante

personale.

Art. 74 C. pen., enumeră,

exemplificativ, împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante.

Dar, constatarea uneia sau a mai

multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen., ori a altora

asemănătoare, nu justifică prin ea însăși, considerarea lor ca circumstanțe

atenuante și pe cale de consecință, reducerea ori schimbarea modalității de

executare a pedepsei.

Recunoașterea circumstanțelor

atenuante este de atributul instanței de judecată și deci, lăsată la aprecierea

acesteia.

În aprecierea unor împrejurări ca

circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social

concret al faptelor comise, la urmările lor, la ansamblul condițiilor în care

au fost săvârșite, precum și la orice alte elemente privitoare la persoana

făptuitorilor.

În cauză, instanța de apel a

examinat cu atenție circumstanțele comiterii faptelor, precum și pe cele ce

caracterizează conduita generală a făptuitorilor, concluzionând judicios că

prima instanță a aplicat în mod corect în favoarea inculpaților dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 143/2000, iar la individualizarea pedepsei a dat

eficiență criteriilor de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C.

pen.

Astfel, pentru inculpații Ț.S.,

B.E., M.D.G. și B.M., instanța a aplicat minimul special prevăzut de lege,

ținând seama de lipsa antecedentelor penale, de recunoașterea faptei și de

atitudinea sinceră, pe care au avut-o pe parcursul procesului penal, însă, față

de gravitatea faptelor comise de inculpați, care nu s-au limitat la consumul

propriu, ci au și comercializat pastilele de Extasy, pentru a procura bani în

vederea acoperirii consumului lor, extinzând în acest fel fenomenul consumului

de droguri, a apreciat că nu se impune reducerea pedepselor.

În aceste condiții, pedepsele

aplicate: de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru inculpatul C.D.F.; de 2

ani închisoare, pentru inculpata B.M. și de câte 5 ani închisoare și câte 3 ani

interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C.

pen., pentru inculpații Ț.S., B.E. și M.D.G. sunt just individualizate, prin

considerarea criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C.

pen. și ele corespund și scopului lor, astfel cum este prevăzut de art. 52 C.

pen., privind prevenția generală și specială.

Cum alte motive de casare

susceptibile a fi examinate, din oficiu, nu s-au constatat, recursurile

inculpaților vor fi respinse, ca nefondate, din pedepsele aplicate urmând a se

deduce perioada arestării preventive.

Recurenții inculpați vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații Ț.S., B.M., C.D.F., M.D.G. și B.E. împotriva deciziei

penale nr. 272 A din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat, astfel:

- de la 19 iulie 2001, la 16

septembrie 2003, pentru inculpatul C.D.F;

- de la 19 iulie 2001, până la

punerea efectivă în libertate, pentru inculpații Ț.S., B.E. și M.D.G.;

- de la 20 iulie 2001, la 24 iulie

2001, pentru inculpata B.M.

Obligă pe recurenții inculpați

C.D.F. și B.M. la plata sumei de câte 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care, suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă pe recurenții inculpați Ț.S.,

M.D.G. și B.E. la plata sumei de câte 1.000.000 lei, fiecare, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2003.