ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1980/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1980/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 95 din 31 ianuarie 2008, potrivit art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000

și art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.N., la

pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., a

interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C.

pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa de 5 ani, o lună și 3

zile închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 16 ani și 6 luni închisoare

și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

aplică inculpatului prin sentința penală nr. 136 din 19 martie 1997 pronunțată

de Tribunalul Timiș, definitivă prin decizia penală nr. 1799 din 26 iunie 1998

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, cu pedeapsa stabilită prin prezenta

și a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei

închisorii.

În baza art. 71 C. pen., a

interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C.

pen., a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 13

martie 2007 la zi.

A constatat că inculpatul se

află deținut în executarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 136/1997

a Tribunalului Timiș.

S-a anulat mandatul de

executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 136/1997 a

Tribunalului Timiș și s-a emis un nou mandat de executare.

A constatat că drogul, heroină

în greutate de 0,04 grame, a fost consumat integral în procesul analizelor de

laborator.

A fost obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut din coroborarea mijloacelor de probă administrate în

cauză următoarele:

În declarațiile sale date în

faza de urmărire penală în calitate de învinuit, numitul D.I.C. a arătat că, pe

data de 13 martie 2007, în timp ce se afla acasă, a fost sunat pe telefonul

mobil de o persoană care i-a spus că este deținut în Penitenciarul Rahova și i

l-a dat la telefon pe fratele său, D.C.P., de asemenea, deținut în

Penitenciarul Rahova, acesta din urmă rugându-l să vină la penitenciar la

vorbitor pentru a se întâlni cu deținutul C.N. și să-i aducă un pachet pe care

îl va da o femeie cu care o să se întâlnească în fața penitenciarului, fiindu-i

descrise în continuare semnalmentele acesteia de către persoana care vorbise

prima dată la telefon.

Această împrejurare a fost

confirmată și de declarația martorului D.C.P., audiat din oficiu în faza

cercetării judecătorești, în care a arătat că a fost coleg de celulă cu

inculpatul C.N. și într-una din zile a luat legătura telefonic cu fratele său,

D.I.C. pentru a-l ruga să-i aducă pachet, însă i-a spus că nu are bani pentru

pachet, atunci inculpatul l-a rugat pe martor să-i spună să-i aducă lui un

pachet. Au discutat telefonic modalitatea în care urma să se întâlnească cu

rudele inculpatului. Martorul mai arată că întâlnirea s-a făcut în fața

penitenciarului, iar fratele său a venit la întâlnire, a luat pachetul și l-a

dus inculpatului.

În continuarea declarației,

martorul D.I.C. a relatat că s-a întâlnit, în jurul orei 16,00, în fața

penitenciarului cu femeia ce semăna cu descrierea ce-i fusese făcută anterior,

care i-a dat o brichetă de culoare albastru închis, opacă, spunându-i să i-o

dea deținutului C.N. Martorul a intrat la vorbitor cu deținutul C.N. unde a

stat circa 10 minute, iar după 3 - 4 minute, la solicitarea deținutului i-a

înmânat bricheta direct, cei doi discutând foarte puțin despre lucruri comune.

În momentul în care i-a dat bricheta inculpatului, „acesta s-a ferit pentru a

nu fi văzut de gardieni, ascunzând bricheta în mână și apoi în buzunarul de la

haină”.

În momentul în care s-a

terminat programul de vizită, martorul a plecat însă a fost oprit de gardieni

până la sosirea organelor de poliție și supus unui control corporal.

Din rapoartele de activitate

întocmite de către funcționarii penitenciarului a rezultat că după terminarea

vizitei s-a făcut un control corporal asupra deținutului C.N. ocazie cu care a

fost găsită o brichetă de culoare albastră, iar la solicitarea gardienilor de a

le fi predată bricheta pentru a o verifica, inculpatul a devenit nervos, a rupt

bricheta aruncând cu ea pe jos. După ce a reușit să o rupă, „a oprit ceva în

mână”, iar la solicitarea gardienilor de a deschide mâna, acesta „a aruncat o

bilă alb-gălbuie pe care au și găsit-o în acel filtru de percheziție”.

Coroborând aceste rapoarte

de activitate cu raportul de constatare tehnico-științifică întocmite în cauză

a rezultat că respectiva bilă aruncată de inculpat conținea heroină substanță

care face parte din Tabelul anexă I la Legea nr. 143/2000.

În declarațiile date atât în

cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul C.N.

nu a recunoscut faptul că a primit o brichetă, arătând fie că martorul D.I.C.

nu i-a dat nimic, fie că acesta a încercat să-i dea o brichetă, însă a refuzat

să o primească, aspect contrazis de declarațiile martorului D.I.C. și de rapoartele

de activitate întocmite de gardieni.

Inculpatul a fost

inconsecvent, în declarațiile date, și cu privire la faptele petrecute în

filtrul de percheziție. Astfel, în declarațiile date la urmărirea penală nu a

recunoscut că a aruncat bricheta pe jos pentru a nu fi găsită la controlul

corporal, arătând în schimb că după efectuarea vizitei a fost dus într-o cameră

alăturată pentru un control corporal, unde „a văzut pe podea o brichetă spartă

iar la un moment dat unui din gardieni i-a cerut să se dea de o parte ridicând

de jos un obiect fără a i se spune ce anume era”, iar în fața instanței a

arătat că” . iar bricheta care se spune că ar fi fost asupra mea, de fapt eu am

văzut-o în ziua respectivă pe o masă, la punctul control. .. unul dintre

gardieni a luat bricheta, s-a uitat la ea și a văzut că nu merge led-ul,

întrebându-mă de ce nu merge acest led. Eu i-am spus că nu știu, moment în care

mi-a dat de două ori bricheta pentru a încerca să o desfac și neștiind am spart

bricheta ca să-i arăt că nu este nimic în brichetă ”.

Așa cum s-a reținut

anterior, faptul că respectiva brichetă a fost găsită asupra inculpatului a

rezultat fără putință de tăgadă, iar faptul că inculpatul avea cunoștință de

existența drogurilor ascunse în brichetă a rezultat din atitudinea acestuia pe

parcursul desfășurării evenimentelor, respectiv încercarea de a acredita ideea

că nu a fost în posesia brichetei, atitudinea avută în momentul în care

martorul D.I.C. i-a înmânat bricheta, ferindu-se pentru a nu fi văzut de

gardieni, ascunzând bricheta în mână și apoi în buzunarul de la haină, precum

și încercarea de a ascunde drogul, pentru a nu fi găsit de gardieni în momentul

în care aceștia, cu ocazia controlului, au încercat să intre în posesia

brichetei pentru a o desface.

În atare situație,

tribunalul a reținut că prin probele administrate în cauză a fost răsturnată

prezumția de nevinovăție ce opera în favoarea inculpatului, conform art. 5

2

și art. 66 C. proc. pen., iar acesta nu a reușit să demonstreze lipsa de

temeinicie a probelor de vinovăție sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru

care este judecat.

În drept, fapta inculpatului

C.N. care, la data de 13 martie 2007, în timp ce se afla deținut în

Penitenciarul Rahova în executarea unei pedepse privative de libertate, a

primit și deținut fără drept droguri de mare risc, respectiv o doză de heroină

ascunsă într-o brichetă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

deținere de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul C.N. a săvârșit

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă

postcondamnatorie față de pedeapsa de 16 ani și 6 luni închisoare aplicată

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 176 lit. d) și art. 211 alin.

(1) C. pen., prin sentința penală nr. 136 din 19 martie 1997 a Tribunalului

Timiș, definitivă prin decizia penală nr. 1799 din 26 iunie 1998 a Curții

Supreme de Justiție, fiind arestat la 16 octombrie 1995, pedeapsă în executarea

căreia se afla la momentul la care a săvârșit infracțiunea pentru care este

cercetat în prezenta cauză.

Totodată, inculpatul a

săvârșit fapta și în circumstanța agravantă prevăzută de art. 14 lit. c) din

Legea nr. 43/2000, respectiv fapta a fost comisă într-un loc de detenție, în

timp ce executa o altă pedeapsă privativă de libertate.

Față de această situație,

instanța urmează să-l condamne pe inculpat în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a)

C. pen.

Având în vedere dispozițiile

părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legea

specială, gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea de săvârșire,

persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, a avut o

atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, dar și faptul că acesta nu

este consumator de droguri, iar cantitatea de drog traficată este foarte mică,

respectiv 0,04 grame, instanța de fond a reținut în favoarea acestuia

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. și în baza art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., i-a aplicat acestuia o

pedeapsă cu închisoarea orientată sub minimul special prevăzut de lege,

respectiv 6 ani închisoare, apreciind-o ca fiind suficientă pentru atingerea

scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Văzând dispozițiile art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 și art. 65 C. pen., tribunalul a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

Întrucât inculpatul a

săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa în timpul executării pedepsei de

16 ani și 6 luni închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 136 din 19 martie

1997 a Tribunalului Timiș, definitivă prin decizia penală nr. 1799 din 26 iunie

1998 a Curții Supreme de Justiție, respectiv la data de 13 martie 2007,

tribunalul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen.,

care prevăd că „dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea

se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea săvârșită ulterior”.

În atare situație, s-a

dispus contopirea pedepsei de 5 ani o lună și 3 zile închisoare rămasă (la data

de 13 martie 2007) de executat din pedeapsa de 16 ani și 6 luni închisoare și 7

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 136 din 19 martie 1997

pronunțată de Tribunalul Timiș, definitivă prin decizia penală nr. 1799 din 26

iunie 1998 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, cu pedeapsa stabilită de

tribunal și i-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 6

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executare pedepsei

închisorii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul C.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

întrucât în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea sa la pedeapsa

închisorii în condițiile în care nu a avut cunoștință că în bricheta adusă de D.I.C.

se aflau droguri.

În raport de această

susținere, apărarea a solicitat achitarea inculpatului C.N. în conformitate cu art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 75 din 11 martie 2008, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul C.N. împotriva sentinței penale nr. 95

din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

S-a constatat că inculpatul

este arestat în altă cauză.

Inculpatul, nemulțumit și de

această decizie, în termenul legal, a declarat recursul de față, criticând

ambele hotărâri pentru eronata apreciere a probelor și potrivit cărora el se

socotește nevinovat, numai prin înscenare s-a putut forma dosarul de față. În

cele din urmă a solicitat achitarea sa.

Recursul este fondat.

Curtea, examinând

probatoriul cauzei și hotărârile atacate, în raport de criticile formulate de

recurent precum și din oficiu, urmează a reține că întreaga situație de fapt,

este rezultatul determinării exercitată de un coleg de celulă al inculpatului

asupra sa, pentru ca acea persoană (D.) să beneficieze de aplicarea

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 adică să i se înjumătățească

pedeapsa, în timp ce inculpatul recurent, să nu i se acorde liberarea

condiționată.

Cum, toată cantitatea de

drog a fost de 0,04 grame heroină, ascunsă în acea brichetă, predată de

vizitatorul D.I.C., inculpatului, în după amiaza zilei de 13 martie 2007, cu

ocazia unei vizite făcută special pentru surprinderea inculpatului, concepută

astfel de un coleg de celulă dea-l recurentului.

Curtea va reține că, fapta

comisă de deținutul C.N., prin conținutul ei concret, nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

În consecință, în cauză se

vor aplica prevederile art. 18

1

C. proc. pen., deoarece se dovedește

fără nici un dubiu că, împrejurările analizate în care a fost comisă fapta, nu

conturează vreun scop infracțional (inculpatul nefiind consumator de droguri)

precum și absența oricărei urmări periculoase pentru societate ce s-ar fi putut

produce.

Pentru aceste considerente,

Curtea apreciază că, fapta (săvârșită de inculpat) nu prezintă „pericolul

social al unei infracțiuni”, după cum este definit de art. 18 și 18

1

C. pen.

Ca atare, recursul declarat

de inculpat, va fi admis, potrivit art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., casate ambele hotărâri pronunțate (sentința penală și decizia din

apel) în baza art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și rejudecând, se va

dispune achitarea inculpatului, pentru infracțiunea pentru care a fost trimis

în judecată, conform art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen. și art.

18

1

C. pen., aceasta neprezentând gradul de pericol social al unei

infracțiuni.

Drept urmare, se va face

aplicarea art. 18

1

alin. (3) și art. 91 lit. c) C. pen.,

stabilindu-se în baza acestor texte, o sancțiune administrativă, inculpatului,

constând în amendă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurentul inculpat C.N. împotriva deciziei penale nr. 75 din 11 martie 2008 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

atacată precum și sentința penală nr. 95 din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului

București, secția I penală și rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen. și 18

1

C. pen., achită pe inculpatul C.N. trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

14 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., fapta neprezentând gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

În baza art. 18

1

alin.

(3) C. pen., aplică inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ prevăzută

de art. 91 lit. c) C. pen., respectiv amenda de 100 RON.

Obligă pe inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 RON.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu la fond, în sumă de 30 lei, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 iunie 2008.