ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4757/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș prin sentința penală nr. 90/ PI din 28 ianuarie 2005, alături de inculpații L.L.A., B.B.T., C.I.F., a condamnat și pe inculpatul T.E. la pedeapsa de:

- 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Potrivit art. 17 din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, către stat, a sumei de 5.000 dolari S.U.A. reprezentând contravaloarea a 500 gr. heroină comercializată ilicit către denunțătorul I.M.G. [(față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rechizitoriu în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000 în legătură cu săvârșirea aceleiași infracțiuni, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicația art. 41 alin. (2) C. pen.)].

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, făcându-se și aplicația art. 16 din Legea nr. 143/2000 inculpații L.L.A. și B.B.T. au fost condamnați fiecare la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Inculpatul C.I.F. a fost condamnat în aceeași cauză, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la sfârșitul lunii septembrie 2001, inculpatul T.E., cetățean turc de origine kurdă  i-a vândut denunțătorului I.M.G. cantitatea de 500 gr. heroină, pe care acesta a traficat-o ilicit, în mod succesiv până în luna ianuarie 2005, către ceilalți inculpați în cauză.

Inculpatul a fost arestat preventiv de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 349/P/2002, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reținându-se că a livrat cantitatea de 15 kg. heroină ce urma să fie transportată în Olanda de către doi cărăuși români.

Situația de fapt și celelalte rezolvări juridice adoptate de prima instanță s-au întemeiat probatoriu pe declarațiile denunțătorului și coinculpaților în cauză, declarația investigatorului acoperit S.A., declarația colaboratorului acoperit F.R.E., declarația investigatorului acoperit L.R., planșă foto și procesul verbal de recunoaștere în grup a inculpatului, note de redare a interceptării convorbirilor telefonice efectuate în baza autorizației nr. 114/2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și celelalte mijloace de probă administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.

Declarația inculpatului, care a negat săvârșirea faptei, a fost înlăturată ca nesinceră, fiind în contradicție cu toate celelalte probatorii administrate în cauză

La individualizarea pedepsei făcându-se aplicația art. 72 și urm. C. pen., au fost avute în vedere pericolul social concret al infracțiunii în raport cu obiectul material și urmările acesteia, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, este cercetat și în altă cauză pentru infracțiuni de același gen, fiind lipsit însă de antecedente penale, cuantumul sancțiunii fiind orientat către minimul legal special de 10 ani închisoare.

Apelul declarat de inculpat, cu solicitarea de a fi achitat întrucât nu a săvârșit infracțiunea dedusă judecății de față, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 232/ A din 22 iunie 2005.

Împotriva ambelor hotărâri s-a declarat recurs de către inculpat, reiterându-se critica de achitare din apel, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Traficarea ilicită de inculpat către denunțător a cantității de 500 gr. heroină, în luna septembrie 2001, în București, corespunzător infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pedepsită de la 10 la 20 ani închisoare, este dovedită în cauză.

Alături de probatoriile reținute în prima instanță trebuie avute în vedere și recunoașterea inculpatului, că a deținut o patiserie în Cartierul Militari lângă magazinul M.I. unde s-a încheiat tranzacția, declarațiile în același sens ale investigatorului și colaboratorului acoperit, nota de redare a convorbirilor telefonice dintre T.E. și F.R.E. interceptate, la 20 noiembrie 2002, în baza autorizației nr. 168/2002.

În această convorbire telefonică T.E. i-a cerut lui F.R.E. să meargă până în Kosovo sau să-l trimită pe cărăuș în acel loc pentru a procura marfă (droguri).

Din oficiu, în temeiul art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența altor cazuri de casare cu privire la legalitatea și temeinicia hotărârilor în cauză, astfel încât în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului se va respinge ca nefondat.

Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la 160 RON cheltuieli judiciare statului, din care 40 RON onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E. împotriva deciziei penale nr. 232/ A din 22 iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 10 octombrie 2002 la 24 august 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru interpretul de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 august 2005.