ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3670/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 162 din 1 martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2360/P/2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b), c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul F.S. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b, c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul L.A. la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare. A interzis ambilor inculpați exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată pentru inculpatul F.Z., reținerea din 29 ianuarie 2003 și arestul preventiv din 30 ianuarie 2003 și pentru inculpatul L.A.

reținerea și arestul din data de 15 februarie 2003 și a menținut starea de arest preventiv a inculpaților. În baza art. 116 C. pen., a interzis ambilor inculpați dreptul de a se afla în municipiul Timișoara pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., i-a obligat pe inculpați în solidar la despăgubiri civile de 15.000.000 lei către partea civilă B.M. În baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea bunurilor ridicate, casetofon și două boxe. În baza art. 191 C. proc. pen., i-a obligat pe inculpați să plătească statului câte 8.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul F.Z.

a fost vizitat la domiciliul său de cumnatul său, G.G., care i-a propus să-l însoțească la locuința unei bătrâne din cartierul Ciarda Roșie, despre care cunoștea că dispune de bani și a deposedat-o de aceștia și alte bunuri. În seara de 24 iulie 2001 s-au întâlnit și cu L.A. și împreună s-au deplasat pe str. M. Millo din Timișoara, așteptând întunericul. În jurul orei 2,30, cei trei, mascați cu cagule pe față și înarmați cu cuțite, au escaladat gardul împrejmuitor, pătrunzând în curtea imobilului, iar de aici în camera părții vătămate B.M., în vârstă de 62 ani și amenințând-o cu moartea, i-au cerut să le indice locul de deținere a bunurilor de valoare, punându-i cuțitul la gât. Inculpatul L.A.

a rămas lângă patul victimei și al nepotului său, L.B., amenințându-i cu cuțitul, timp în care ceilalți doi s-au deplasat în camera alăturată, de unde și-au însușit mai multe bucăți de ciocolată, un radiocasetofon, cu care au revenit în camera victimei, apoi G.G. i-a smuls de pe degete cele 4 inele din aur pe care partea vătămată le purta, telefonul mobil aflat pe masă și suma de 1.200.000 lei, după care au părăsit locuința și apoi, ajunși la locuința inculpatului L.A., și-au împărțit bunurile între ei, inculpatului F.Z. revenindu-i o parte din suma obținută din cele 4 inele de aur pe care le-a vândut împreună cu G.G., iar inculpatului L.A. revenindu-i radiocasetofonul. P artea vătămată B.M.

nu și-a recuperat prejudiciul și s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000.000 lei. Organele de poliție au procedat la efectuarea de cercetări la fața locului, prilej cu care au ridicat mai multe impresiuni papilare din camera în care s-a desfășurat activitatea infracțională, stabilind în urma examinării tehnico-științifice că una din urmele papilare ridicate de pe plăcuța de frână găsită pe masa din camera alăturată camerei de dormitor a victimei, aparține inculpatului F.Z., iar celelalte urme papilare aparțin martorului G.G. Profitând de această situație, inculpatul L.A., în sensul că nu s-au găsit urme papilare din partea sa, a susținut în permanență că nu a comis fapta, dar susținerile sale sunt combătute atât de declarația lui G.G.

dată în dosarul acestuia de urmărire penală, cât și de declarația coinculpatului F.Z., care la interogatoriul din ședința publică din 2 iulie 2003 a declara că împreună cu inculpatul L.A. și G.G. au participat la tâlhărie, escaladând gardul, mascați și înarmați cu cuțite, au deposedat-o pe partea vătămată de bunuri și bani, arătând în concret cum au comis fapta și cum au împărțit lucrurile luate prin tâlhărie. Cu privire la G.G., s-a dispus de către parchet cercetarea separată în alt dosar. La stabilirea pedepselor, s-a avut în vedere persoana inculpatului L.A., recidivist, care a indus în eroare instanța, nerecunoscând comiterea faptei, pericolul social al faptei comise, mijloacele de comitere a faptei, scopul urmărit, prejudiciul creat, astfel încât pedepsele aplicate să fie de natură să ducă la reeducarea inculpaților și la prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, inculpatul L.A. susținând că nu se face vinovat de comiterea faptei, întrucât nu a săvârșit-o iar inculpatul F.Z. solicită reducerea pedepsei, care este prea mare. Prin decizia penală nr. 152/ A din 28 aprilie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații F.Z. și L.A., reținându-se că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, iar pedepsele aplicate individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L.A. care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei.

Examinând cauza în raport de critica adusă cât și din oficiu se constată că nu se justifică reducerea pedepsei nici în raport de pericolul social ridicat al faptei comise și nici în raport de starea de recidivă a inculpatului, precum și a poziției acestuia de nerecunoaștere pe parcursul procesului penal în pofida probelor de vinovăție. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpat. Se va computa din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva deciziei nr. 152 A din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 15 februarie 2003, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2004.