ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4291/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 262 din 19 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul M.N.G. A reținut instanța că solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 671 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia nr. 2642 din 24 mai 2000 a Curții Supreme de Justiție, nu poate fi reexaminată pe calea contestației la executare. Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentințe penale a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 284 din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul solicitând casarea acestora și admiterea contestației la executare. Recursul declarat de condamnat nu este fondat. Contestația la executare se exercită împotriva unei hotărâri definitive numai pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 461 lit. a) și d) C. proc. pen. Motivul invocat de condamnat care vizează reducerea pedepsei aplicate printr-o hotărâre definitivă, nu se regăsește în cazurile contestației la executare. Pe cale de consecință hotărârile pronunțate în cauză sunt legale. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.N.G. împotriva deciziei penale nr. 284 din 27 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă condamnatul la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003.