ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4460/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 514 din 3 decembrie

2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul B.S.C. la 6 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, s-a constatat că

partea vătămată F.C., nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiindu-i

acoperit în natură.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 22 septembrie

2002, inculpatul, în stare de ebrietate, staționa împreună cu trei cunoscuți,

în apropierea unui local din centrul satului Negoiești din județul Prahova.

Observând doi tineri care se apropiau de grupul lui, inculpatul s-a hotărât să

le ceară bani sau alte bunuri, sens în care s-a apropiat de F.C. și i-a

solicitat o țigară sau 10.000 lei.

Întrucât F.C. l-a refuzat,

inculpatul l-a lovit cu pumnul în piept și pe urmă în spate, după care i-a luat

din buzunarul hainei, suma de 180.000 lei.

În timp ce număra banii,

insistențele lui F.C. de a-i restitui suma iritându-l, inculpatul l-a mai lovit

odată cu pumnul și l-a amenințat că-l va bate mai rău dacă ca persista în a-i

cere banii înapoi.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivele invocate fiind greșita stabilire a situației de fapt

și, implicit, a vinovăției sale, precum și netemeinicia pedepsei aplicată.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia penală nr. 91 din 19 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Împotriva hotărârii instanței de

apel, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, motivat tot pe greșita

stabilire a situației de fapt, în opinia sa impunându-se restituirea dosarului

la parchet pentru completarea urmăririi penale, precum și pe netemeinicia

pedepsei aplicată, el susținând că nu s-a acordat semnificație circumstanțelor

care-l caracterizează și faptului că a acoperit prejudiciul adus părții

vătămate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Din verificarea actelor dosarului se

reține că situația de fapt și, deci, și vinovăția inculpatului au fost

stabilite prin coroborarea declarațiilor părții vătămate și ale martorilor

oculari N.L., M.C.N., S.S.I. și M.N., martori care, la data săvârșirii faptei,

erau și din anturajul inculpatului, și din cel al părții vătămate.

În cauză deci, probele au convers

spre stabilirea justă a stării de fapt și a vinovăției inculpatului. În altă

ordine de idei, nu este relevant că partea vătămată nu a suferit leziuni

corporale reținute printr-un act medical odată ce infracțiunea de tâlhărie, așa

cum prevede art. 211 alin. (1) C. pen., constă din furtul săvârșit prin

întrebuințare de violențe sau amenințări, precum și furtul urmat de

întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat, ceea ce

s-a întâmplat în cauză.

În ce privește motivul de recurs vizând

netemeinicia pedepsei aplicată, și acesta este nefondat.

Procedând la individualizarea

pedepsei în acord cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., instanța

a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere

integrității fizice a părții vătămate și patrimoniului ei, împrejurările în

care s-a săvârșit fapta, respectiv în condițiile agravante ținând de comiterea

ei într-un loc public, precum și persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente

penale tot din săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie în minorat.

În aceste condiții, pedeapsa de 6

ani și 6 luni închisoare executabilă în regim de privare de libertate, este în

măsură să realizeze scopul, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Recursul declarat de inculpat

nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.S.C. împotriva deciziei penale nr. 91 din 19 februarie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 23 septembrie 2002, la 14 octombrie

2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2003.