ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 954/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 305 din 4 noiembrie 2003 a Tribunalului Botoșani au fost condamnați inculpații R.A.V. și B.I.P., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu art. 75 lit. c) C. pen., la câte 7 ani închisoare privativă de libertate. S-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 26 iunie 2003 la zi, pentru inculpatul R.A.V. și de la 2 iulie 2003 la zi, pentru inculpatul B.I.P. S-a menținut arestarea preventivă pentru încă 60 zile. În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a confiscat de la fiecare inculpat câte 25.000 lei.

Au fost obligați inculpații, în solidar să plătească părții civile Z.I. suma de 2.000.000 lei despăgubiri civile. În seara zilei de 21 iunie 2003, inculpații R.A.V. și B.I.P., precum și făptuitorul minor Ț.T. au acostat pe partea vătămată Z.I., care se afla sub influența băuturilor alcoolice și prin violență au deposedat-o de suma de 20.000 lei și un ceas de mână. Împotriva acestei sentințe inculpații R.A.V. și B.I.P. au declarat apel, solicitând ca prin reținerea în favoarea lor a unor circumstanțe atenuante, reducerea pedepselor. Prin decizia penală nr. 371 din 8 decembrie 2003 Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților R.A.V. și B.I.P., hotărâre ce a fost recurată în termen legal de către aceștia, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.

Temeiul juridic al recursurilor declarate îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursurile, Curtea constată că acestea sunt nefondate. Din examinarea probelor și lucrărilor dosarului se constată că nu este întemeiată solicitarea de a se reduce pedepsele aplicate, acestea fiind corespunzătoare pericolului social deosebit al faptei determinată de modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită și anume, asupra unei persoane aflată în imposibilitatea de a se apăra și în prezența unui minor. Dând eficiență cuvenită acestei împrejurări instanțele au aplicat pedepse privative de libertate de câte 7 ani, cuantum care este în măsură să asigure și realizarea scopului preventiv educativ al sancțiunii penale, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Reducerea acestui cuantum nu este oportună, întrucât ar ignora cerințele textelor de lege invocate și s-ar aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârșirea unei infracțiuni de un pericol social ridicat. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile declarate de inculpații R.A.V. și B.I.P., ca nefondate. Timpul arestului preventiv se va deduce de la data de 26 iunie 2003 la 18 februarie 2004, pentru inculpatul R.A.V. și de la data de 2 iulie 2003 la 18 februarie 2004, pentru inculpatul B.I.P. Inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I.P. și R.A.V. împotriva deciziei penale nr. 371 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.A.V., perioada arestării preventive de la 26 iunie 2003 la 18 februarie 2004, iar din pedeapsa aplicată inculpatului B.I.P., perioada arestării preventive de la 2 iulie 2003 la 18 februarie 2004. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2004.