ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 954/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 305 din 4

noiembrie 2003 a Tribunalului Botoșani au fost condamnați inculpații R.A.V. și

B.I.P., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu art. 75 lit. c) C.

pen., la câte 7 ani închisoare privativă de libertate.

S-a dedus durata reținerii și

arestării preventive de la 26 iunie 2003 la zi, pentru inculpatul R.A.V. și de

la 2 iulie 2003 la zi, pentru inculpatul B.I.P.

S-a menținut arestarea preventivă

pentru încă 60 zile.

În baza art. 118 lit. d) C. proc.

pen., s-a confiscat de la fiecare inculpat câte 25.000 lei.

Au fost obligați inculpații, în

solidar să plătească părții civile Z.I. suma de 2.000.000 lei despăgubiri

civile.

În seara zilei de 21 iunie 2003,

inculpații R.A.V. și B.I.P., precum și făptuitorul minor Ț.T. au acostat pe

partea vătămată Z.I., care se afla sub influența băuturilor alcoolice și prin

violență au deposedat-o de suma de 20.000 lei și un ceas de mână.

Împotriva acestei sentințe

inculpații R.A.V. și B.I.P. au declarat apel, solicitând ca prin reținerea în

favoarea lor a unor circumstanțe atenuante, reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 371 din 8

decembrie 2003 Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile

inculpaților R.A.V. și B.I.P., hotărâre ce a fost recurată în termen legal de

către aceștia, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.

Temeiul juridic al recursurilor

declarate îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile, Curtea

constată că acestea sunt nefondate.

Din examinarea probelor și

lucrărilor dosarului se constată că nu este întemeiată solicitarea de a se

reduce pedepsele aplicate, acestea fiind corespunzătoare pericolului social

deosebit al faptei determinată de modalitatea și împrejurările în care a fost

săvârșită și anume, asupra unei persoane aflată în imposibilitatea de a se

apăra și în prezența unui minor.

Dând eficiență cuvenită acestei

împrejurări instanțele au aplicat pedepse privative de libertate de câte 7 ani,

cuantum care este în măsură să asigure și realizarea scopului preventiv

educativ al sancțiunii penale, în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Reducerea acestui cuantum nu este

oportună, întrucât ar ignora cerințele textelor de lege invocate și s-ar aplica

un tratament penal necorespunzător pentru săvârșirea unei infracțiuni de un

pericol social ridicat.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă

recursurile declarate de inculpații R.A.V. și B.I.P., ca nefondate.

Timpul arestului preventiv se va

deduce de la data de 26 iunie 2003 la 18 februarie 2004, pentru inculpatul

R.A.V. și de la data de 2 iulie 2003 la 18 februarie 2004, pentru inculpatul

B.I.P.

Inculpații vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.I.P. și R.A.V. împotriva deciziei penale nr. 371 din

8 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului R.A.V., perioada arestării preventive de la 26 iunie 2003 la 18

februarie 2004, iar din pedeapsa aplicată inculpatului B.I.P., perioada

arestării preventive de la 2 iulie 2003 la 18 februarie 2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2004.