ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3069/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

24 septembrie 2003, reclamantul S.V. a chemat în judecată Casa Județeană de

Pensii Mureș, solicitând anularea hotărârii nr. 7344 din 10 iulie 2003 și obligarea

pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada

15 septembrie 1955 - 17 martie 1957.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că în intervalul de timp sus-menționat, a fost încadrat ca ofițer

comandant, la detașamentele de muncă Cugir și Eforie, refuzul pârâtei de a-i

recunoaște beneficiul prevederilor Legii nr. 309/2002, fiind nejustificat,

întrucât și el a prestat serviciu militar activ, ca și soldații.

Prin sentința nr. 488 din 27

octombrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că beneficiază de drepturile prevăzute prin Legea nr. 309/2002,

numai cei încorporați pentru efectuarea stagiului militar obligatoriu în

detașamente de muncă, nicidecum și ofițerii de carieră ce conduceau

respectivele detașamente.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul S.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a învederat că prevederile

Legii nr. 309/2002 au fost greșit interpretate, întrucât legiuitorul nu a făcut

distincție între soldații și ofițerii din detașamentele de muncă, actul

normativ precizând că beneficiază de drepturi, persoana care a efectuat stagiul

militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, prin noțiunea de „stagiu militar” înțelegându-se perioada în care

persoana a prestat serviciu militar activ.

Examinând cauza, în raport cu motivele

invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Prevederile Legii nr. 309//2002

vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri reparatorii,

exclusiv acelor categorii de persoane, care în perioada 1950 – 1961, au

efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

condiții discriminatorii și umilitoare.

Nu se poate susține că în sfera de cuprindere

a acestor dispoziții cu caracter reparatoriu, ar intra și foștii militari

angajați la detașamentele de muncă, activitatea persoanelor aflate sub

incidența Legii nr. 309/2002, putând fi încadrată în categoria de muncă forțată

sau obligatorie. Or, cererea reclamantului, angajat ca ofițer activ construcții

la Direcția Generală a Serviciului Muncii, comandant de detașament de muncă,

de a fi încadrat în prevederile Legii nr. 309/2002, nu este justificată,

drepturile recunoscute prin actul normativ sus-menționat, constituind o

compensație parțială pentru privațiunile suferite de persoanele obligate să

efectueze stagiul militar în condiții deosebite, ceea ce nu este cazul în

speță.

Având în vedere considerentele

expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.V.

împotriva sentinței civile nr. 488 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 iunie 2004.