ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5787/2003

CAMERA DE CONSILIU

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 49 din 22 noiembrie 2003 Curtea de Apel Constanța a respins cererea de recuzare, formulată de petentul A.I., deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța, a tuturor judecătorilor Tribunalului Constanța, constatând că petiționarul nu a arătat cazurile de incompatibilitate avute în vedere. S-a reținut că Tribunalul Constanța a fost investit în dosarul nr. 1878/2003 cu judecarea recursului declarat de A.I., împotriva încheierii din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Medgidia, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului și procurorului din dosarul nr. 3406/2003 al acestei din urmă instanțe.

Întrucât în timpul judecății recursului a precizat că înțelege să recuze pe toți judecătorii Tribunalului Constanța, prin încheierea din 28 octombrie 2003 cererea a fost înaintată spre competentă soluționare Curții de Apel Constanța. Așa cum s-a arătat, Curtea de Apel Constanța a respins cererea de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Constanța. Împotriva acestei hotărâri petiționarul A.I. a declarat recurs, invocând necompetența materială a instanței în soluționarea cererii sale de recuzare, aceasta revenind, conform art. 79 din Legea nr. 92/1992, ministrului justiției. Verificând hotărârea atacată în raport cu motivul arătat, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 95 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, modificată, și nu art. 79 din aceeași lege, invocat, în cazul în care o instanță nu poate funcționa normal datorită lipsei temporare a unor judecători, existenței unor posturi vacante, incompatibilitatea sau recuzarea tuturor judecătorilor, ministrul justiției, la propunerea președintelui acelei instanțe, poate delega judecători de la alte instanțe. Din aceste dispoziții legale rezultă că ministrul justiției nu are competența soluționării cererilor privind recuzarea ci pe aceea de asigurare a funcționării normale a instanțelor, prin delegări de judecători de la o instanță la alta, inclusiv în cazul recuzării tuturor judecătorilor.

Curtea de Apel Constanța nu s-a aflat într-o astfel de situație atunci când a soluționat cererea de recuzare a tuturor judecătorilor de la Tribunalul Constanța, formulată de petiționarul A.I. și aceasta deoarece, în prealabil, prin încheierea nr. 115 din 12 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondată cererea sus-numitului de recuzare a tuturor judecătorilor de la Curtea de Apel Constanța. Pentru cele ce preced și întrucât nici din examinarea din oficiu a hotărârii atacate nu se constată existența vreunui caz de casare, fiind justificată respingerea cererii de recuzare în condițiile în care, conform dispozițiilor art. 52 alin. (5) C. proc. pen., petiționarul nu a indicat concret cazurile de incompatibilitate în care se află fiecare judecător, recursul petiționarului urmează să fie respins ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.I., împotriva încheierii nr. 49/ P din 22 noiembrie 2003 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosar nr. 1417/2003. Obligă pe petiționar să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2003.