ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5716/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 septembrie 2003, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 1336, contestația la executare formulată de condamnatul N.E., deținut în Penitenciarul Poarta Albă, privind ivirea unui incident în cursul executării pedepsei închisorii întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În motivarea contestației s-a arătat de către condamnat că prin sentința penală nr. 38 din 18 februarie 1998 pronunțată de Tribunalul Vrancea a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin decizia penală nr. 456/ A din 10 noiembrie 1998 a Curții de Apel Galați și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 851 din 2 martie 2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție aplicându-se suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse.

S-a mai arătat de către contestator că la data judecării recursului (2 martie 2000) la Înalta Curte de Casație și Justiție era deja condamnat definitiv la o pedeapsă de un an și 4 luni închisoare, prin sentința penală nr. 401 din 16 septembrie 1999 a Tribunalului Constanța. S-a considerat de către contestator că trebuie, în baza art. 85 C. pen., anulat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 38/1998 de Tribunalul Vrancea și contopită cu pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, pronunțată de Tribunalul Constanța, pentru a se executa o singură pedeapsă. Tribunalul Vrancea prin sentința penală nr. 295 din 8 octombrie 2003, în baza prevederilor art. 447 C. proc.

pen., art. 460 și art. 461 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul N.E., deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța, în favoarea Tribunalului Constanța, în a cărei rază teritorială se află locul de deținere. Pe rolul Tribunalului Constanța cauza s-a înregistrat sub nr. 1927 din 5 noiembrie 2003. Începând cu data de 19 ianuarie 2004, contestatorul N.E. a fost transferat în Spitalul Penitenciar Jilava București. Deși s-au făcut numeroase demersuri pentru transferarea condamnatului N.E. în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța, în vederea soluționării contestației la executare pe care a formulat-o, nu s-a putut realiza acest transfer, întrucât contestatorul are în continuare afaceri judiciare pe rolul instanțelor din București, fiind solicitat a fi prezent și în fața Tribunalului Giurgiu (în dosar nr. 2457/2003) și Tribunalul Galați (dosar nr. 1836/2002).

Potrivit art. 460 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul arestat este adus la judecată. Conform acestui text de lege, soluționarea contestației la executare are loc numai în prezența contestatorului care este adus în fața instanței de judecată. Deoarece din ianuarie 2004, cât și în prezent contestatorul se află în Penitenciarul Jilava, București, iar potrivit adresei nr. 40720 din 14 iulie 2004 a D.G.P. Penitenciar Poarta Albă nu s-a putut realiza transferul, în tot acest interval de timp, în baza art. 460 alin. (6) C. proc. pen., competența de soluționare a contestației revine instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în referire și la prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. și art. 460 alin. (2) C. proc. pen. Așa încât, prin sentința penală nr. 497 din 3 august 2004, Tribunalul Constanța, în baza art. 461 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 460 alin. (6) C. proc. pen., art. 39 C. proc. pen. și art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul condamnat N.E. în favoarea Tribunalului București, căruia i-a înaintat dosarul cauzei. Pe rolul Tribunalului București s-a format dosarul nr. 4721/2004, având ca obiect soluționarea contestației la executare formulată de contestatorul condamnat N.E. Prin sentința penală nr. 1079 din 3 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, potrivit art. 42 alin. (1) C. proc.

pen., raportat la art. 447 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind contestația la executare formulată de petent în favoarea Tribunalului Constanța și constatând conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență. În motivarea soluției, Tribunalul București a apreciat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 449 alin. (2) C. proc. pen., care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, dispozițiile privind competența în cazul cererilor având ca obiect anularea suspendării executării pedepsei având caracter imperativ.

A constatat că, la data formulării cererii, petentul se afla deținut la Penitenciarul Poarta Albă. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a format dosarul nr. 5161/2004, având ca obiect soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Constanța și Tribunalul București, secția I penală, în cauza privind pe condamnatul N.E. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele: Prin sentința penală nr. 401 din 16 septembrie 1999, Tribunalul Constanța a condamnat petiționarul N.E. la pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., fără a dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 38 din 18 februarie 1998 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia penală nr. 851 din 2 martie 2000 a Curții Supreme de Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 85 C. pen., raportat la art. 86 5 C. pen., dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, suspendarea condiționată a executării pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni sau recidivă. În baza dispozițiilor art. 447 C. proc. pen. „asupra revocării sau anulării suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută în art. 83 ori în art. 85 C. pen., sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută în art. 86 4 ori în art. 86 5 C. pen., se pronunță, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanța care judecă ori a judecat, în primă instanță, infracțiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.

În speță, infracțiunea ce atrage anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, este infracțiunea pentru a cărei săvârșire a fost condamnat petiționarul N.E. la pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, prin sentința penală nr. 401 din 16 septembrie 1999 a Tribunalului Constanța. În consecință, competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul N.E. aparține Tribunalului Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul N.E. în favoarea Tribunalului Constanța. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2004.