ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5716/2004

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 25 septembrie

2003, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 1336, contestația

la executare formulată de condamnatul N.E., deținut în Penitenciarul Poarta

Albă, privind ivirea unui incident în cursul executării pedepsei închisorii întemeiată

pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În motivarea contestației

s-a arătat de către condamnat că prin sentința penală nr. 38 din 18 februarie

1998 pronunțată de Tribunalul Vrancea a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani

închisoare, prin decizia penală nr. 456/ A din 10 noiembrie 1998 a Curții de

Apel Galați și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 851 din 2 martie 2000

a Înaltei Curți de Casație și Justiție aplicându-se suspendarea sub

supraveghere a acestei pedepse.

S-a mai arătat de către

contestator că la data judecării recursului (2 martie 2000) la Înalta Curte de

Casație și Justiție era deja condamnat definitiv la o pedeapsă de un an și 4

luni închisoare, prin sentința penală nr. 401 din 16 septembrie 1999 a

Tribunalului Constanța.

S-a considerat de către

contestator că trebuie, în baza art. 85 C. pen., anulat beneficiul suspendării

executării pedepsei sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 38/1998 de Tribunalul Vrancea și contopită cu

pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, pronunțată de Tribunalul Constanța,

pentru a se executa o singură pedeapsă.

Tribunalul Vrancea prin

sentința penală nr. 295 din 8 octombrie 2003, în baza prevederilor art. 447 C.

proc. pen., art. 460 și art. 461 C. proc. pen., a declinat competența de

soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul N.E., deținut

în Penitenciarul Poarta Albă, județul Constanța, în favoarea Tribunalului

Constanța, în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.

Pe rolul Tribunalului

Constanța cauza s-a înregistrat sub nr. 1927 din 5 noiembrie 2003.

Începând cu data de 19

ianuarie 2004, contestatorul N.E. a fost transferat în Spitalul Penitenciar

Jilava București.

Deși s-au făcut numeroase

demersuri pentru transferarea condamnatului N.E. în Penitenciarul Poarta Albă,

județul Constanța, în vederea soluționării contestației la executare pe care a

formulat-o, nu s-a putut realiza acest transfer, întrucât contestatorul are în

continuare afaceri judiciare pe rolul instanțelor din București, fiind

solicitat a fi prezent și în fața Tribunalului Giurgiu (în dosar nr. 2457/2003)

și Tribunalul Galați (dosar nr. 1836/2002).

Potrivit art. 460 alin. (2)

C. proc. pen., condamnatul arestat este adus la judecată.

Conform acestui text de

lege, soluționarea contestației la executare are loc numai în prezența

contestatorului care este adus în fața instanței de judecată.

Deoarece din ianuarie 2004,

cât și în prezent contestatorul se află în Penitenciarul Jilava, București, iar

potrivit adresei nr. 40720 din 14 iulie 2004 a D.G.P. Penitenciar Poarta Albă

nu s-a putut realiza transferul, în tot acest interval de timp, în baza art.

460 alin. (6) C. proc. pen., competența de soluționare a contestației revine

instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în referire și

la prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 460 alin. (2)

C. proc. pen.

Așa încât, prin sentința

penală nr. 497 din 3 august 2004, Tribunalul Constanța, în baza art. 461 alin.

(2) C. proc. pen., raportat la art. 460 alin. (6) C. proc. pen., art. 39 C.

proc. pen. și art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a

contestației la executare formulată de contestatorul condamnat N.E. în favoarea

Tribunalului București, căruia i-a înaintat dosarul cauzei.

Pe rolul Tribunalului

București s-a format dosarul nr. 4721/2004, având ca obiect soluționarea

contestației la executare formulată de contestatorul condamnat N.E.

Prin sentința penală nr.

1079 din 3 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, potrivit

art. 42 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 447 C. proc. pen., a declinat

competența de soluționare a cauzei privind contestația la executare formulată

de petent în favoarea Tribunalului Constanța și constatând conflictul negativ

de competență a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și

Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea soluției,

Tribunalul București a apreciat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 449 alin. (2) C. proc. pen., care stabilesc competența de soluționare a

cauzei în favoarea instanței în a cărei circumscripție se află locul de

deținere, dispozițiile privind competența în cazul cererilor având ca obiect

anularea suspendării executării pedepsei având caracter imperativ.

A constatat că, la data

formulării cererii, petentul se afla deținut la Penitenciarul Poarta Albă.

Pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, s-a format dosarul nr. 5161/2004, având ca

obiect soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul

Constanța și Tribunalul București, secția I penală, în cauza privind pe

condamnatul N.E.

Verificând actele dosarului

cauzei, Curtea constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 401

din 16 septembrie 1999, Tribunalul Constanța a condamnat petiționarul N.E. la

pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen., fără a dispune anularea suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 38 din

18 februarie 1998 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia penală nr.

851 din 2 martie 2000 a Curții Supreme de Justiție.

Potrivit dispozițiilor art.

85 C. pen., raportat la art. 86

5

C. pen., dacă se descoperă că cel

condamnat mai săvârșise o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii prin

care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea definitivă a acesteia, pentru

care i s-a aplicat pedeapsa închisorii, suspendarea condiționată a executării

pedepsei se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la

concursul de infracțiuni sau recidivă.

În baza dispozițiilor art.

447 C. proc. pen. „asupra revocării sau anulării suspendării condiționate a

executării pedepsei prevăzută în art. 83 ori în art. 85 C. pen., sau a

suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută în art. 86

4

ori în art. 86

5

C. pen., se pronunță, din oficiu sau la sesizarea

procurorului, instanța care judecă ori a judecat, în primă instanță,

infracțiunea ce ar putea atrage revocarea sau anularea.

În speță, infracțiunea ce

atrage anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare,

este infracțiunea pentru a cărei săvârșire a fost condamnat petiționarul N.E.

la pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, prin sentința penală nr. 401 din 16

septembrie 1999 a Tribunalului Constanța.

În consecință, competența de

soluționare a cauzei privind pe condamnatul N.E. aparține Tribunalului

Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe inculpatul N.E. în favoarea Tribunalului

Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 noiembrie 2004.