ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 817/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: S.C. C. SRL Oradea l-a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Școlar Bihor și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 22.350.652 lei, reprezentând prețul lucrărilor executate, actualizate conform indicelui de inflație de la data emiterii facturii și până la plata efectivă a sumei datorate cu motivarea că după terminarea lucrărilor la corpul D al Complexului Ș.N. I pârâtul, cu toate că a acceptat situația de lucrări din luna mai 1996 a refuzat nejustificat să achite suma facturată cu nr. 0186163 din 18 iunie 1996. Tribunalul Bihor prin sentința nr. 61 pronunțată la 17 ianuarie 2000 a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 146.530.875 lei preț actualizat conform ratei inflației și 5.140.750 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței, tribunalul a reținut că lucrările au fost acceptate de beneficiar fără obiecțiuni și că refuzul de plată a facturii este nejustificat. Sentința nr. 61 pronunțată la 17 ianuarie 2000 a Tribunalului Bihor a fost desființată de Curtea de Apel Oradea care a trimis cauza pentru rejudecare la același tribunal cu motivarea că prin precizarea de acțiune reclamanta a solicitat introducerea în cauză a antreprenorului general S.C. C. S.A. Oradea și cu toate că cererea a fost admisă, instanța a omis să se pronunțe și față de această pârâtă. După rejudecare, a fost pronunțată de Tribunalul Bihor, sentința nr. 161 din 15 februarie 2001 prin care s-a respins acțiunea față de societatea de construcții, Bihor ca nefondată.

Față de pârâtul Inspectoratul Școlar Bihor pretențiile reclamantei au fost apreciate ca fiind întemeiate și ca urmare acesta a fost obligat la plata sumei de 225.093.416 lei preț actualizat. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a examinat procesele verbale de recepție a lucrărilor și a reținut că acestea au fost semnate fără obiecțiuni. A mai reținut instanța de fond că la sfârșitul lunii martie 1999 s-a restituit și 70% din garanția de bună execuție după ce au fost recepționate și lucrările de remediere. În ce privește raporturile juridice dintre părțile în proces, prima instanță a reținut că acestea s-au derulat pe baza contractului încheiat de reclamantă cu Inspectoratul Școlar, iar plățile s-au derulat direct între beneficiară și reclamantă, care a avut calitatea de antreprenor.

Sentința nr. 161 pronunțată la 15 februarie 2001 a fost confirmată de Curtea de Apel Oradea care prin decizia 281 pronunțată la 29 mai 2001 a respins ce nefondat apelul petentului Inspectoratul Școlar Bihor. Instanța de apel a reținut că sunt neîntemeiate susținerile prin care s-a invocat neexecutarea lucrărilor de vreme ce în procesul verbal de recepție din 15 septembrie 1998 semnat de reprezentantul pârâtului s-a menționat că lucrările pentru care s-a realizat plata s-au executat dispunându-se la sfârșitul lunii martie 1999 restituirea a 70% din garanția de bună execuție. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs Inspectoratul Școlar Bihor.

În esență recurentul a susținut fără să indice temeiul legal că lucrările efectuate de reclamantă, au prezentat vicii ascunse așa cum s-a stabilit prin anexa 2 a procesului verbal din 24 iulie 1998. Aceste lucrări au fost remediate din surse proprii și ca urmare prin obligarea la plata facturii s-ar realiza o îmbogățire fără justă cauză a constructorului. Oricum plata nu se mai poate efectua, a mai susținut recurentul, întrucât finanțarea lucrărilor a fost închisă. Pentru aceste motive recurentul a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în fond respingerea acțiunii. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Factura nr. 0195163/137 s-a emis de reclamanta S.C. C. SRL la data de 18 iunie 1996 pentru suma de 22.350.652 lei reprezentând „contravaloare situație lucrări, mai 1996 Ș.N.”.

Această plată nu a fost efectuată de beneficiarul lucrărilor Inspectoratul Școlar deși prin contract s-a stipulat la art. 11.2 că plățile parțiale trebuie efectuate la cererea contractantului, la valoarea lucrărilor executate care se dovedesc printr-o situație de lucrări întocmită astfel încât să asigure o rapidă și sigură verificare a ei. Părțile în proces nu au pus în discuție proveniența facturii, dacă aceasta reprezintă factură finală pentru care plata se face la acceptarea situației definitive de plată pentru a deveni aplicabile prevederile art. 11.4 din contract. Cu ocazia verificării lucrărilor cuprinse în anexa 2 la procesul verbal din 24 iulie 1998 s-a încheiat un nou proces verbal la data de 15 septembrie 1998 prin care au fost menționate lucrările executate, fără nici o trimitere la lucrări neexecutate din aceeași anexă nr. 2, care ar justifica neachitarea facturii în litigiu.

S-a mai menționat în același proces verbal și o serie de alte lucrări „neîncasate sau necuprinse în proiect”, dar în legătură cu acestea s-a stabilit că vor fi executate dacă vor fi asigurate surse de finanțate . Prin urmare, dacă refuzul de a achita lucrările reclamate nu a fost motivat până la încheierea procesului verbal din 24 iulie 1998, după data de 15 septembrie 1998 când s-a încheiat ultimul proces verbal, cu atât mai mult nu se justifică neachitarea lucrărilor. Restituirea garanției de bună execuție (70% din suma reținută) confirmă încă o dată, în lipsa altor probe care să ateste susținerea privind neexecutarea în totalitate a remedierilor constatate la recepție, că lucrările sunt conforme cu situațiile depuse în justificarea lor și cu valoarea înscrisă în factura neachitată care face obiectul pretențiilor reclamantei.

De altfel la dispoziția beneficiarului se mai află încă 30% din garanția de bună execuție astfel că în ipoteza unor eventuale omisiuni legate de remedieri prin acordul părților, acestea ar putea fi acoperite. Față de cele ce preced, întrucât hotărârile pronunțate în cauză se fundamentează pe actele dosarului și cum nu sunt motive de modificarea lor dintre cele prevăzute de art. 304 alin. (6)-(9) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI BIHOR, împotriva deciziei nr. 281 din 29 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.