ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 817/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

S.C.

C. SRL Oradea l-a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Școlar Bihor și a

solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie obligat la plata sumei de

22.350.652 lei, reprezentând prețul lucrărilor executate, actualizate conform

indicelui de inflație de la data emiterii facturii și până la plata efectivă a

sumei datorate cu motivarea că după terminarea lucrărilor la corpul D al

Complexului Ș.N. I pârâtul, cu toate că a acceptat situația de lucrări din luna

mai 1996 a refuzat nejustificat să achite suma facturată cu nr. 0186163 din 18

iunie 1996.

Tribunalul

Bihor prin sentința nr. 61 pronunțată la 17 ianuarie 2000 a admis acțiunea și

l-a obligat pe pârât la plata sumei de 146.530.875 lei preț actualizat conform

ratei inflației și 5.140.750 lei cheltuieli de judecată.

În

considerentele sentinței, tribunalul a reținut că lucrările au fost acceptate

de beneficiar fără obiecțiuni și că refuzul de plată a facturii este

nejustificat.

Sentința

nr. 61 pronunțată la 17 ianuarie 2000 a Tribunalului Bihor a fost desființată

de Curtea de Apel Oradea care a trimis cauza pentru rejudecare la același

tribunal cu motivarea că prin precizarea de acțiune reclamanta a solicitat

introducerea în cauză a antreprenorului general S.C. C. S.A. Oradea și cu toate

că cererea a fost admisă, instanța a omis să se pronunțe și față de această

pârâtă.

După

rejudecare, a fost pronunțată de Tribunalul Bihor, sentința nr. 161 din 15

februarie 2001 prin care s-a respins acțiunea față de societatea de

construcții, Bihor ca nefondată.

Față

de pârâtul Inspectoratul Școlar Bihor pretențiile reclamantei au fost apreciate

ca fiind întemeiate și ca urmare acesta a fost obligat la plata sumei de

225.093.416 lei preț actualizat.

Pentru

a hotărî astfel instanța de fond a examinat procesele verbale de recepție a

lucrărilor și a reținut că acestea au fost semnate fără obiecțiuni.

A

mai reținut instanța de fond că la sfârșitul lunii martie 1999 s-a restituit și

70% din garanția de bună execuție după ce au fost recepționate și lucrările de

remediere.

În

ce privește raporturile juridice dintre părțile în proces, prima instanță a

reținut că acestea s-au derulat pe baza contractului încheiat de reclamantă cu

Inspectoratul Școlar, iar plățile s-au derulat direct între beneficiară și

reclamantă, care a avut calitatea de antreprenor.

Sentința

nr. 161 pronunțată la 15 februarie 2001 a fost confirmată de Curtea de Apel

Oradea care prin decizia 281 pronunțată la 29 mai 2001 a respins ce nefondat

apelul petentului Inspectoratul Școlar Bihor.

Instanța

de apel a reținut că sunt neîntemeiate susținerile prin care s-a invocat

neexecutarea lucrărilor de vreme ce în procesul verbal de recepție din 15

septembrie 1998 semnat de reprezentantul pârâtului s-a menționat că lucrările

pentru care s-a realizat plata s-au executat dispunându-se la sfârșitul lunii

martie 1999 restituirea a 70% din garanția de bună execuție.

Împotriva

deciziei pronunțate în apel a declarat recurs Inspectoratul Școlar Bihor.

În

esență recurentul a susținut fără să indice temeiul legal că lucrările

efectuate de reclamantă, au prezentat vicii ascunse așa cum s-a stabilit prin

anexa 2 a procesului verbal din 24 iulie 1998. Aceste lucrări au fost remediate

din surse proprii și ca urmare prin obligarea la plata facturii s-ar realiza o

îmbogățire fără justă cauză a constructorului. Oricum plata nu se mai poate

efectua, a mai susținut recurentul, întrucât finanțarea lucrărilor a fost

închisă.

Pentru

aceste motive recurentul a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și

în fond respingerea acțiunii.

Recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Factura

nr. 0195163/137 s-a emis de reclamanta S.C. C. SRL la data de 18 iunie 1996

pentru suma de 22.350.652 lei reprezentând „contravaloare situație lucrări, mai

1996 Ș.N.”.

Această

plată nu a fost efectuată de beneficiarul lucrărilor Inspectoratul Școlar deși

prin contract s-a stipulat la art. 11.2 că plățile parțiale trebuie efectuate

la cererea contractantului, la valoarea lucrărilor executate care se dovedesc

printr-o situație de lucrări întocmită astfel încât să asigure o rapidă și

sigură verificare a ei.

Părțile

în proces nu au pus în discuție proveniența facturii, dacă aceasta reprezintă

factură finală pentru care plata se face la acceptarea situației definitive de

plată pentru a deveni aplicabile prevederile art. 11.4 din contract.

Cu

ocazia verificării lucrărilor cuprinse în anexa 2 la procesul verbal din 24

iulie 1998 s-a încheiat un nou proces verbal la data de 15 septembrie 1998 prin

care au fost menționate lucrările executate, fără nici o trimitere la lucrări

neexecutate din aceeași anexă nr. 2, care ar justifica neachitarea facturii în

litigiu.

S-a

mai menționat în același proces verbal și o serie de alte lucrări „neîncasate

sau necuprinse în proiect”, dar în legătură cu acestea s-a stabilit că vor fi

executate dacă vor fi asigurate surse de finanțate .

Prin

urmare, dacă refuzul de a achita lucrările reclamate nu a fost motivat până la

încheierea procesului verbal din 24 iulie 1998, după data de 15 septembrie 1998

când s-a încheiat ultimul proces verbal, cu atât mai mult nu se justifică

neachitarea lucrărilor.

Restituirea

garanției de bună execuție (70% din suma reținută) confirmă încă o dată, în

lipsa altor probe care să ateste susținerea privind neexecutarea în totalitate

a remedierilor constatate la recepție, că lucrările sunt conforme cu situațiile

depuse în justificarea lor și cu valoarea înscrisă în factura neachitată care

face obiectul pretențiilor reclamantei.

De

altfel la dispoziția beneficiarului se mai află încă 30% din garanția de bună

execuție astfel că în ipoteza unor eventuale omisiuni legate de remedieri prin

acordul părților, acestea ar putea fi acoperite.

Față

de cele ce preced, întrucât hotărârile pronunțate în cauză se fundamentează pe

actele dosarului și cum nu sunt motive de modificarea lor dintre cele prevăzute

de art. 304 alin. (6)-(9) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR

AL JUDEȚULUI BIHOR, împotriva deciziei nr. 281 din 29 mai 2001 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.