ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3805/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 448 din 28

noiembrie 2002 a Tribunalului Bacău, inculpatul

C.G. a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la 3

ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul

nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., urmând să execute pedeapsa

rezultantă de 10 ani închisoare.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 6 octombrie 2002, la zi și l-a obligat la 160.000 lei

despăgubiri civile și 10.000.000 lei daune morale, către partea civilă H.D., precum

și la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut, în fapt, că inculpatul,

în noaptea de 5 octombrie 2002, a urcat în taxiul condus de partea vătămată H.D.

și pe drum, la ieșirea din Bacău, pe un drum secundar, i-a pus la gât o lamă de

ras amenințându-l că îl taie și astfel l-a deposedat de telefonul mobil, de

verigheta de pe deget și suma de 200.000 lei, după care a urcat la volan și a

condus autoturismul deși nu poseda permis de conducere, fiind imobilizat de

lucrătorii de poliție, la sesizarea părții vătămate.

Prin decizia penală nr. 104 din 11

martie 2003 a Curții de Apel Bacău, s-a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpat, prin care solicita reducerea pedepsei.

Împotriva acestei decizii inculpatul

C.G. a declarat recurs, reiterând motivul din apel referitor la

individualizarea pedepsei, temei de casare, prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

La aplicarea pedepsei, instanța de

fond a avut în vedere criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C.

pen., în care sens a ținut seama de gradul de pericol social deosebit de mare

al infracțiunii de tâlhărie comise, în împrejurările de fapt expuse cât și al

persoanei inculpatului, astfel că pedeapsa stabilită, spre limita minimă

prevăzută de lege, este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii

altor infracțiuni.

În consecință, urmează a se respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce durata

arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale nr. 104 din 11

martie 2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6

octombrie 2002, la 17 septembrie 2003.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 septembrie 2003.