ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2308/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2308/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 396 din 21

decembrie 2001, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpații:

- D.E., zis „Z.” la 5 ani închisoare,

pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, prevăzută

de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen.

- Ș.C. zis „C.” la pedeapsa de 12

ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prevăzute

de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. d) C. pen.

- N.I. la pedeapsa de 10 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie în formă

calificată, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d) și

f) C. pen. și la un an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere a

unui autovehicul pe drumurile publice, fără a avea permis de conducere,

prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse în pedeapsa cea mai grea care a

fost sporită cu 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10

ani și 2 luni închisoare.

- A.M. –zis „U.” și cu numele

anterior D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de

tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din

același cod.

- L.D. la pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, pentru infracțiunea de favorizare a infractorului, prevăzută

de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. a), d) și f) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art.

10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru

comiterea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat și inculpatul L.I., zis „J.” la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6

luni închisoare, pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen. și distrugere, prevăzută de art. 217 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) și e) C.

pen.

S-a interzis tuturor inculpaților

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpaților, Ș.C., N.I. și L.D.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut

din pedepsele aplicate inculpaților, perioadele executate prin reținere și

arest preventiv, după cum urmează:

- începând din 7 mai 2001, la zi

pentru N.I., începând din 2 mai 2001, la zi pentru Ș.C., începând din 3 mai

2001 la zi, pentru L.D.

S-a constatat că inculpatul A.M.

este arestat în altă cauză.

Au fost obligați în solidar

inculpații, Ș.C., N.I., D.E. și L.I. zis „J.” la plata sumei de 10.000.000 lei,

despăgubiri civile către părțile civile A.I., A.E.

Au mai fost obligați inculpații N.I.,

Ș.C., D.E., L.I. zis „J.” și L.D. la plata sumei de 2.000.000 lei către partea

civilă, cumpărător de bună credință G.I.

Pentru a hotărî astfel, s-au reținut

următoarele:

Numitul F.M. a aflat că mașinile de

cusut Zzingher aveau mare căutare, putând fi vândute chiar și cu suma de 750

milioane de lei.

Sus-numitul a luat mai întâi

legătura cu un tânăr al cărui prenume era G., hotărându-se împreună să facă

rost de o astfel de mașină de cusut.

F.M. știa că D.E., fosta sa

consăteancă lucrează ca menajeră prin diferite case și că este posibil să fi

văzut pe undeva o mașină de cusut Zzingher.

Pentru aceasta, cei doi tineri i-au

făcut o vizită inculpatei D.E., la începutul lunii aprilie 2001, căreia i-au

spus că vor să cumpere o astfel de mașină de cusut.

Inculpata le-a spus oaspeților săi

că a văzut o mașină de cusut, „marca ce o căutau ei” în comuna Filipești, jud. Bacău,

la familia A., precizând că au mai fost și alte persoane să o cumpere, dar

familia respectivă nu a vrut să o vândă.

Astfel, cei doi tineri au ajuns la

concluzia că familia respectivă are într-adevăr mașina de cusut de care aveau

ei nevoie.

F.M. a executat o pedeapsă privativă

de libertate în același penitenciar cu Ș.C., cei doi rămânând prieteni.

Astfel că, F.M. l-a căutat pe Ș.C.,

căruia „i-a vândut pontul”.

Cei trei au căzut de acord să fure

mașina de cusut de la familia respectivă.

Pentru aceasta au revenit la

domiciliul inculpatei D.E. de la care au aflat cu lux de amănunte unde

locuiește familia care deține mașina de cusut, cum este amplasată casa, câte

intrări are, pe unde se poate intra în locuință fără să fie văzuți din drum,

câte persoane locuiesc în casă, unde este domiciliul, în ce cameră se află

mașina de cusut, dacă există sau nu câine rău în curte ș.a.m.d.

Ș.C., F.M. și numitul C.G., s-au dus

mai întâi cu trenul în comuna Filipești, jud. Bacău, în recunoaștere.

Sus-numiții, au identificat cu

aproximație casa soților A. din comuna Filipești, însă s-au hotărât să facă

rost de o mașină cu care să vină la furat, tot cu mașina urmând a fi și

transportate bunurile furate.

Cei trei s-au întors în municipiul

Roman, tot cu trenul.

Ș.C. l-a căutat pe prietenul său N.I.,

pe care l-a găsit cu ajutorul lui L.I.

Cu acea ocazie, Ș.C. i-a cerut lui N.I.

să-i transporte cu mașina proprietate personală în comuna Filipești, jud. Bacău,

la un furt, cu același autoturism urmând să fie transportat și bunul furat,

respectiv o mașină de cusut Zzingher.

Ș.C. a precizat că pentru ajutorul

acordat, îl va plăti pe N.I.

N.I. a fost de acord să-l ajute pe Ș.C.,

dar nu în calitate de cărăuș ci de „părtaș”, cerând o cotă parte din câștig

egală cu a celorlalți, cât și participarea la furt a unui nepot de-al său, pe

care l-a recomandat ca fiind un adevărat specialist în materie de furturi din

locuințe.

Condițiile puse de N.I. au fost

acceptate.

Întrucât N.I. avea carnetul de

conducere auto suspendat a negociat cu C.G., ca în noaptea de 6 aprilie 2001,

să-l ducă pe el și pe amicii săi în comuna Filipești, jud. Bacău.

Aproape toată noaptea de 6 aprilie

2001, C.G. s-a aflat la dispoziția inculpatului N.I. Astfel, l-a transportat pe

acesta împreună cu prietenii săi în comuna Filipești, jud. Bacău, au revenit în

municipiul Roman, de unde au luat-o pe inculpata D.E., ducându-i din nou în

comuna Filipești, jud. Bacău.

În noaptea respectivă (vineri spre

sâmbătă), inculpații nu au furat nimic. Întrucât șoferul nu era un om de

încredere, ocupanții autoturismului au vorbit pe țigănește, astfel că

taximetristul nu a înțeles nimic.

În noaptea respectivă, D.E. le-a

arătat celorlalți inculpați, cu precizie, care este casa soților A.

Inculpații i-au spus șoferului că în

noaptea respectivă aveau de gând să cumpere o mașină de cusut, dar că n-au

găsit vânzătorul acasă.

Benzina consumată de autoturismul

lui C.G. a fost achitată de către inculpatul N.I.

În noaptea următoare de 7 aprilie

2001 (ajunul Floriilor la creștinii ortodocși), N.I. a revenit în comuna

Filipeșți, la volanul autoturismului fiului său, deși nu avea permis de

conducere auto.

În mașină s-au urcat F.M.,.C.G., Ș.C.

și nepotul său Lupu, pe care-l recomandase specialist în furturi din locuințe.

În jurul orelor 2, noaptea au plecat

din Roman, ajungând în comuna Filipești, în jurul orelor 3,00 noaptea.

Inculpatul N.I. a oprit autoturismul

în apropierea casei soților A., rămânând în mașină pentru a-i aștepta.

Ceilalți patru bărbați au coborât și

s-au îndreptat spre locuința soților A. Cu toții au intrat în curte.

Numitul .C.G. s-a ocupat de câinele

soților A., căruia i-au dat să mănânce pâine ca să nu mai latre, iar inculpatul

Ș.C. a rămas în apropierea porții, pentru a asigura paza până când F.M. și L.,

specialistul în spargeri din locuințe (cei tineri dintre inculpați) au pătruns

prin spargerea unei uși din spatele casei în locuința soților A. A mai fost

chemat înăuntru și inculpatul Ș.C. A intrat în casa soților A. și numitul .C.G.

Zgomotul produs de spargerea ușii

i-a trezit pe soții A., care au aprins lumina.

Astfel, cei doi bătrâni i-au văzut

pe cei patru hoți care le-au intrat în casă.

Doi dintre aceștia s-au ocupat de

cei doi bătrâni, imobilizându-i.

Inculpații au avut grijă ca să taie

firul telefonului părților vătămate, atât de afară, cât și din interior. Unul

dintre hoți a pus cuțitul la gâtul părții vătămate A.E., fără a-i produce vreo

zgârietură, cuțitul fiind găsit în casa părților vătămate.

Celălalt hoț s-a ocupat de partea

vătămată A.I. pe care l-a imobilizat punându-i mâna în gât.

Agresorii le-au cerut celor doi bătrâni

să nu țipe și să spună unde se află mașina de cusut Zzingher.

Mașina de cusut se afla chiar în

încăperea în care se aflau soții A.

Inculpatul Ș.C. desfăcând mașina de

cusut pentru a o analiza cu atenție a constatat că avea marca Singer, nicidecum

Zzingher.

Întrucât pe inculpați nu-i interesau

mașina de cusut găsită, bătrânii au fost forțați să spună unde țin banii și

obiectele de valoare.

În timp ce doi dintre hoți s-au

ocupat tot timpul de soții A., ceilalți doi (Ș.C. și L., specialistul în

spargeri de locuințe) au scotocit prin celelalte încăperi.

Într-un șifonier, inculpații au

găsit 7.000.000 lei și mai multe certificate de depozit, în valoare de

100.000.000 lei, carnete C.E.C. ș.a.

Dintr-o altă încăpere, inculpații

și-au însușit două ceasuri de mână, găsite pe o noptieră.

Primul care a ieșit din locuința

soților A. a fost inculpatul Ș.C., care, constând că nu era nimeni pe drum,

le-a spus și celorlalți că pot părăsi locuința soților A.

Nepotul inculpatului N.I. a ieșit cu

televizorul color în brațe, cu telecomandă cu tot. Tot la acesta se aflau și

titlurile de valoare și numerarul găsit în casa părților vătămate.

Inculpații au luat cu ei și cuțitul

cu care au amenințat părțile vătămate.

Cei patru inculpați s-au dus la

autoturismul în care îi aștepta N.I. În portbagajul acestuia a fost așezat

televizorul.

În urma inculpaților a ieșit și

partea vătămată A.I., care i-a văzut pe inculpați plecând cu autoturismul care

îi așteptase în apropierea locuinței sale. Din cauza întunericului, partea

vătămată nu a putut constata nici măcar culoarea mașinii.

În aceeași noapte, A.I. s-a dus la o

vecină căreia i-a spus ce i s-a întâmplat. De la telefonul vecinei sale, partea

vătămată și-a anunțat copii stabiliți la oraș cu privire la cele întâmplate.

Au fost anunțate organele de poliție

din comună, care au sosit la fața locului.

A.I. a avut grijă ca să blocheze

conturile bancare, împiedicându-i astfel pe inculpați să scoată banii din

bancă.

În dimineața zilei de 8 aprilie 2001

(sărbătoarea de Florii), tot satul a aflat ce s-a întâmplat în noaptea

precedentă în casa soților A., inclusiv inculpata D.E. care, întâlnindu-se cu F.M.

l-a întrebat dacă ei sunt autorii sustragerii.

F.M. a confirmat în mod implicit

comiterea faptei, cerându-i să nu facă vreo dezvăluire, deoarece va fi

arestată.

La data de 8 aprilie 2001, inculpata

D.E. a primit 500.000 lei de la inculpatul Ș.C. pentru informațiile oferite. Și

acest inculpat i-a atras atenția inculpatei D.E. să păstreze secretul asupra

celor întâmplate.

Față de inculpata D.E. și-au arătat

nemulțumirea cu privire la foloasele dobândite din comiterea infracțiunii atât F.M.,

cât și Ș.C.

Împărțirea banilor furați a fost

făcută de către N.I.

La acest inculpat a rămas atât

televizorul, cât și titlurile de valoare.

Inculpata D.E. a mai primit de la

inculpatul N.I. suma de 200.000 lei, pentru contribuția acesteia la comiterea

faptei.

N.I. a vândut televizorul color lui

G.I., cu prețul de 2.000.000 lei, fără a-i spune care este proveniența reală a

acestuia. Când s-a dus cu televizorul la vânzare, inculpatul N.I. a fost

însoțit de către inculpatul L.D., un alt nepot al soției sale. Tot împreună cu

acest nepot a fost și în comuna Horia, jud. Neamț, acasă la numita N.C., care

trăia în concubinaj cu A.M.

Cu acea ocazie, N.I. i-a dat lui A.M.

mai multe certificate de depozit pentru a le valorifica, știindu-l priceput în

astfel de operațiuni.

Astfel, A.M. a cerut împrumut de la

martorul M.I. suma de 1.500.000 lei, lăsându-i drept garanție două certificate

de depozit, de o valoare mult mai mare.

Din cei 1.500.000 lei, A.M. și-a

reținut doar 500.000 lei, diferența oferind-o inculpatului N.I.

Inculpatul A.M. a primit de la

inculpatul N.I. alte două certificate de depozit pentru a le valorifica în

schimbul sumei de 1000 dolari, fără succes însă.

Inculpatul A.M. a încercat și pe la

alte depozite de mărfuri en-gross valorificarea titlurilor de valoare, însă

fără rezultat.

De fiecare dată, în apropiere se

afla N.I. împreună cu nepotul L.D.

În scopul arătat mai sus, cei de mai

sus au fost și la Iași.

În cele din urmă, inculpatul N.I. a

avut bănuiala că a fost înșelat atât de către concubinul sorei sale, respectiv

inculpatul A.M., cât și de către nepotul sorei sale L.D., acuzându-i că ar fi

încasat bani pe care nu i-a împărțit cu el. Și cum N.I. se considera persoana

cu cea mai mare contribuție la comiterea faptei, fiind și cel care a riscat cel

mai mult, nu accepta ca altcineva să aibă un câștig mai mare decât el de pe

urma comiterii faptei.

Prin rechizitor s-a dispus

disjungerea cauzei față de F.M. și a lui C.G., care s-au sustras de la

cercetări în vederea continuării cercetărilor până la identificarea acestora.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații, Ș.C., L.D., N.I., A.M. și D.E.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 145 din 26 aprilie 2002, a admis apelul declarat de inculpata D.E.

și a desființat sentința numai cu privire la nereținerea de circumstanțe

atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. și cuantumul pedepsei aplicate

acestei inculpate și în fond:

În baza art. 26, cu referire la art.

211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit.

b) C. pen. și art. 13 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa de 2 ani

închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie au fost

respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații Ș.C., L.D., N.I. și A.M.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs, în termen legal, inculpații D.E., N.I. și Ș.C.

Inculpata D.E. a criticat hotărârile

pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că nu se face vinovată de

săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și a solicitat în principal achitarea,

iar, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în complicitate la furt și

reducerea pedepsei.

Inculpații N.I. și Ș.C. au solicitat

reducerea pedepsei, pe care le consideră ca fiind deosebit de severe, iar

primul inculpat a cerut a se constata grațiată pedeapsa aplicată, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.

Verificând hotărârile atacate și

lucrările din dosar, în raport de criticile formulate prin recursul inculpatei D.E.,

se constată următoarele.

Fapta reținută în sarcina inculpatei

au fost bine stabilite, iar vinovăția inculpatei și încadrarea juridică a

faptei au fost, de asemenea, corect stabilite.

Pentru existența complicității,

prevăzute de art. 26 C. pen., este necesar să se stabilească existența unei

contribuții constând din ușurarea, înlesnirea sau ajutarea autorului la

săvârșirea infracțiunii și știința complicelui că prin aceasta dă ajutor la

săvârșirea infracțiunii.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.

28 alin. (2) C. pen., circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng și asupra

participanților, dacă aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

Din probele administrate, inclusiv

recunoașterile inculpatei la urmărirea penală și a celorlalți, rezultă, așa cum

de altfel s-a reținut prin hotărârile atacate în cauză, că inculpata a dat

relații inculpaților despre mașina de cusut deținută de persoanele vătămate și

particularitățile locuinței acestora, precum și sfaturi privind modul de

acționare în săvârșirea sustragerii.

Cum această activitate

caracterizează participarea inculpatei la sustragerea sub forma complicității,

și din moment ce ea a cunoscut, așa cum rezultă din probe, că părțile vătămate

se găseau în locuință, pe drept cuvânt, instanțele au conchis că inculpata a

prevăzut și a admis, ca eventualitate, folosirea de către ceilalți inculpați, a

violenței împotriva părților vătămate pentru a putea comite sustragerea.

Așa fiind, activitatea infracțională

desfășurată de inculpată întrunește elementele constitutive ale complicității

la infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnată, iar nu ale

complicității la infracțiunea de furt calificat în care a solicitat să fie

schimbată încadrarea juridică.

În consecință, atât sub aspectul

stabilirii situației de fapt, cât și a încadrării juridice, ambele hotărâri

pronunțate în cauză sunt legale și temeinice. Sub aceste aspecte, motivele

invocate prin recursul inculpatei sunt nefondate și urmează a fi respinse.

Nu este, de asemenea, întemeiat

motivul invocat de inculpată referitor la individualizarea pedepsei.

Pedeapsa de 2 ani închisoare

stabilită pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, cu aplicarea

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., nu poate fi

criticată ca prea mare în raport de fapta comisă și de comportarea nesinceră a

inculpatei în timpul procesului.

Cu privire la situațiile favorabile,

de natură a ușura răspunderea penală, acestea au fost avute în vedere,

recunoscându-se în favoarea sa circumstanțe atenuante și dându-le eficiență în

suficientă măsură.

Așadar, pedeapsa stabilită satisface

cerințele art. 72 și art. 52 C. pen. și nu sunt motive pentru a se proceda la

redozarea acesteia.

În consecință, recursul inculpatei

fiind nefondat, urmează a se respinge, cu obligarea acesteia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Verificând hotărârile atacate și sub

aspectul criticii formulate de inculpații N.I. și Ș.C., se constată că pedepsele

aplicate acestor inculpați pentru infracțiunile comise au fost corect stabilite

în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și sunt de natură să

asigure atât reeducarea lor, cât și prevenția generală, instanțele apreciind

just pericolul social al faptelor, astfel cum rezultă din conținutul său

concret și împrejurările în care au fost comise și asupra circumstanțelor

personale ale inculpaților, care au fost sinceri pe parcursul procesului penal.

În ce privește pe inculpatul Ș.C. s-a ținut seama și de multiplele condamnări

anterioare, care atrag starea sa de recidivă postexecutorie.

Ca atare, motivul de casare invocat

de inculpați cu privire la individualizarea pedepsei este nefondată și urmează

a se respinge.

Este, însă, întemeiată critica invocată

de inculpatul N.I. cu privire la neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 546/2002.

Fiind stabilit că inculpatul a comis

infracțiunea, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 326/1966 la data

de 7 aprilie 2001, deci înainte de apariția legii menționate, potrivit art. 1

și art. 8 se constată că pedeapsa de un an închisoare stabilită pentru

infracțiunea sus-arătată este grațiată.

În consecință, urmează a se admite

recursul declarat de inculpatul N.I., a se casa decizia recurată și sentința

primei instanțe numai în ce privește aplicarea Legii nr. 546/2002, a se

descontopi pedepsele pronunțate pentru acest inculpat, înlăturând totodată

sporul de 2 luni închisoare și potrivit art. 1 și art. 8 din Legea nr. 546/2002,

a constata grațiată pedeapsa de un an închisoare, inculpatul urmând a executa

numai pedeapsa de 10 închisoare stabilită pentru infracțiunea de tâlhărie,

exceptată de la grațiere.

Ținând seama de considerentele

expuse, recursul declarat de inculpatul Ș.C. urmează a fi respins, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 145 din 26 aprilie 2002 a Curții

de Apel Bacău.

Casează decizia atacată numai cu

privire la aplicarea dispoziției de grațiere, pentru infracțiunea, prevăzută de

art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.

Înlătură prevederile art. 33 și art.

34 lit. b) C. pen. și sporul de 2 luni închisoare, aplicat acestui inculpat.

În baza art. 1 și art. 8 din Legea nr.

543/2002 constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de un an închisoare,

aplicată acestui inculpat pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice

a unui autovehicul fără permis, prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul nr.

328/1966, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată

pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie în formă calificată, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen.

Menține celelalte dispoziții.

Respinge recursurile declarate de

inculpații D.E. și Ș.C. împotriva aceleiași decizii penale, ca nefondate.

Deduce din pedepse, timpul arestării

preventive a inculpatului N.I. de la 7 mai 2001 și a inculpatului Ș.C. de la 2

mai 2001, la 16 mai 2003.

Obligă pe recurenții D.E. și Ș.C. la

plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul în sumă de 300.000 lei

pentru apărarea din oficiu a inculpatului N.I., se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

mai 2003.