ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5575/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 36 din 23 ianuarie 2003 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr. 1996/2002, s-a dispus, în baza art. 32 C. proc. pen., combinat cu art. 34 lit. d) C. proc. pen., reunirea cauzelor ce au făcut obiectul dosarelor nr. 1437/2002 și nr. 1996/2002 ale Tribunalului Argeș, urmând ca dosarul nou format să fie înregistrat sub nr. 1437/2002. Au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de condamnatul U.M., privind revizuirea sentinței penale nr. 222 din 12 octombrie 1999, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 2203/1999, definitivă prin decizia penală nr. 1422 din 16 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție.

A fost obligat condamnatul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Cu adresa nr. 743/III/2002, în baza art. 399 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a înaintat instanței cererea condamnatului U.M., deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița, privind revizuirea sentinței penale nr. 222 din 12 octombrie 1999, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 2203/1999, hotărâre prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de tâlhărie, furt calificat și respectiv nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

La data de 11 noiembrie 2002, cu adresa nr. 1009/III/6/2002, în temeiul art. 399 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a trimis instanței, împreună cu concluziile sale o altă cerere a aceluiași condamnat, pentru revizuirea aceleiași hotărâri judecătorești. Întrucât a rezultat că ambele cereri de revizuire se referă la aceeași sentință, tribunalul a dispus reunirea cauzelor mai exact, conexarea dosarului nr. 1996 din 14 noiembrie 2002 la dosarul nr. 1437 din 5 august 2002, urmând ca dosarul nou să poarte nr. 1437/2002. Analizând motivele invocate, în cele două dosare, ce vizează sentința penală nr. 222 din 12 octombrie 1999, pronunțată în dosarul nr. 2203/1999 de Tribunalul Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 1422 din 16 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție, se constată că s-a dispus condamnarea inculpatului U.M.

la pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de tâlhărie, furt calificat și nerespectarea armelor și munițiilor. Întrucât petentul-condamnat invocă greșita individualizare a pedepsei, precum și greșita condamnare pentru unele infracțiuni contestând raportul de expertiză dactiloscopică și solicitând efectuarea unor probatorii noi, situații sau împrejurări invocate ce nu se regăsesc în nici unul dintre cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen., tribunalul a respins în consecință cererile de revizuire formulate. S-a susținut că astfel de motive pot fi invocate în cazul recursului în anulare, în condițiile art. 409 C. proc. pen. și nu pe calea revizuirii.

Împotriva sentinței a declarat apel condamnatul U.M., susținând că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, întrucât nu a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, nu se face vinovat de nici o infracțiune și, ca urmare, a solicitat admiterea apelului și rejudecarea cauzei pentru faptele reținute în sarcina sa. Prin decizia penală nr. 65 din 6 martie 2003, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul U.M. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, rejudecarea cauzei întrucât nu el a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat întrucât motivele invocate de recurent, respectiv că faptele reținute în sarcina sa nu sunt săvârșite de el, nu se încadrează în cazurile de revizuire expres, prevăzute de art. 394 C. proc. pen. În consecință, urmează să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul U.M., împotriva deciziei penale nr. 65 din 6 martie 2003 a Curții de Apel Pitești. Obligă recurentul la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2003.