ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5575/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36 din 23

ianuarie 2003 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr. 1996/2002, s-a

dispus, în baza art. 32 C. proc. pen., combinat cu art. 34 lit. d) C. proc.

pen., reunirea cauzelor ce au făcut obiectul dosarelor nr. 1437/2002 și nr. 1996/2002

ale Tribunalului Argeș, urmând ca dosarul nou format să fie înregistrat sub nr.

1437/2002.

Au fost respinse, ca nefondate,

cererile formulate de condamnatul U.M., privind revizuirea sentinței penale nr.

222 din 12 octombrie 1999, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 2203/1999,

definitivă prin decizia penală nr. 1422 din 16 martie 2001 a Curții Supreme de

Justiție.

A fost obligat condamnatul la

500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, reprezintă

onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Cu adresa nr. 743/III/2002, în baza art.

399 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a înaintat instanței

cererea condamnatului U.M., deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul

Dâmbovița, privind revizuirea sentinței penale nr. 222 din 12 octombrie 1999,

pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 2203/1999, hotărâre prin care a

fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare, pentru săvârșirea

mai multor infracțiuni de tâlhărie, furt calificat și respectiv nerespectarea

regimului armelor și munițiilor.

La data de 11 noiembrie 2002, cu

adresa nr. 1009/III/6/2002, în temeiul art. 399 C. proc. pen., Parchetul de pe

lângă Tribunalul Argeș a trimis instanței, împreună cu concluziile sale o altă

cerere a aceluiași condamnat, pentru revizuirea aceleiași hotărâri

judecătorești.

Întrucât a rezultat că ambele cereri

de revizuire se referă la aceeași sentință, tribunalul a dispus reunirea

cauzelor mai exact, conexarea dosarului nr. 1996 din 14 noiembrie 2002 la

dosarul nr. 1437 din 5 august 2002, urmând ca dosarul nou să poarte nr. 1437/2002.

Analizând motivele invocate, în cele

două dosare, ce vizează sentința penală nr. 222 din 12 octombrie 1999,

pronunțată în dosarul nr. 2203/1999 de Tribunalul Argeș, definitivă prin

decizia penală nr. 1422 din 16 martie 2001 a Curții Supreme de Justiție, se

constată că s-a dispus condamnarea inculpatului U.M. la pedeapsa rezultantă de

22 ani închisoare, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de tâlhărie, furt

calificat și nerespectarea armelor și munițiilor.

Întrucât petentul-condamnat invocă

greșita individualizare a pedepsei, precum și greșita condamnare pentru unele

infracțiuni contestând raportul de expertiză dactiloscopică și solicitând

efectuarea unor probatorii noi, situații sau împrejurări invocate ce nu se

regăsesc în nici unul dintre cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C.

proc. pen., tribunalul a respins în consecință cererile de revizuire formulate.

S-a susținut că astfel de motive pot

fi invocate în cazul recursului în anulare, în condițiile art. 409 C. proc.

pen. și nu pe calea revizuirii.

Împotriva sentinței a declarat apel

condamnatul U.M., susținând că sentința pronunțată de instanța de fond este

nelegală și netemeinică, întrucât nu a săvârșit infracțiunile reținute în

sarcina sa, nu se face vinovat de nici o infracțiune și, ca urmare, a solicitat

admiterea apelului și rejudecarea cauzei pentru faptele reținute în sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 65 din 6

martie 2003, Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de

instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs condamnatul U.M. solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, rejudecarea cauzei întrucât nu el a săvârșit faptele

reținute în sarcina sa.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat întrucât motivele invocate de

recurent, respectiv că faptele reținute în sarcina sa nu sunt săvârșite de el,

nu se încadrează în cazurile de revizuire expres, prevăzute de art. 394 C.

proc. pen.

În consecință, urmează să fie

respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul U.M., împotriva deciziei penale nr. 65 din 6 martie

2003 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurentul la 700.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 noiembrie 2003.