KOKLU v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
KOKLU v. TURKEY (CtEDO, 2006)
Reclamantul, dl Talip Köklü, este un cetățean turc născut în 1940 și locuiește în Ordu. El este reprezentat în fața Curții de dl Voral Soytekin, un avocat care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 septembrie 1996, reclamantul a solicitat Direcției de Management Forestier Giresun pentru a tăia 1/3 din copacii de pe terenul său. La 26 mai 1997, administrația a respins cererea sa din cauza faptului că această parte a terenului a fost clasificată drept pădure, prin urmare, tăierea copacilor în acest caz a fost interzisă în temeiul legislației relevante. La 27 mai 1997, reclamantul a interzis o acțiune în fața Curții administrative de la Trabzon pentru anularea deciziei administrației. La 9 iunie 1997, instanța a notificat jurisprudența reclamantului în scris că acuzațiile judiciare nu au fost plătite. La 6 octombrie 1997, instanța a notificat în continuare avocatul reclamantului că acțiunea de procedură ar fi întreruptă până la primirea în judecată a acuzațiilor relevante în temeiul articolului 6/4 din Codul de proceduri administrative. La 12 noiembrie 1997, avocatul reclamantului a plătit acuzațiile judiciare. La 17 iunie 1998, la Ordu a fost înființată o nouă instanță administrativă pentru a se pronunța asupra cererilor legale din provinciile Ordu și Giresun, în vederea atenuării sarcinii Tribunalului Administrativ din Trabzon. La 3 iulie 1998, cazul a fost transferat Curtea Administrativă Ordu, nou-i stabilită, care a început imediat procedura solicitând Direcției Generale Forestiere din Ankara să își prezinte observațiile cu privire la fondul cauzei. La 18 februarie 1999, Hotărârea Generală a Forestierelor din Ankara și-a prezentat argumentele cu privire la fondul cazului, împreună cu un raport privind clasificarea terenului reclamantului susținut de dovezile relevante. La 13 iulie 1999, Curtea Administrativă Ordu a respins cererea de anulare a deciziei administrației. La 22 octombrie 1999, reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri în fața Curții Supreme de Administrație. La 26 octombrie 1999, Curtea Supremă de Administrație a notificat avocatul reclamantului că acuzațiile de judecată nu au fost plătite și l-a informat că judecata va fi întreruptă până la primirea acestei plăți. La 9 noiembrie 1999, avocatul reclamantului a plătit aceste acuzații. La 8 noiembrie 2001, Curtea Administrativă Supremă a respins recursul său împotriva hotărârii instanței administrative. La 3 decembrie 2001, hotărârea instanței administrative a fost comunicată reclamantului.