ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2033/2003

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința nr. 187 din 3

decembrie 2002, Tribunalul Militar Teritorial București a admis contestațiile

la executare formulate de condamnații S.N.V., L.D., și D.D.,

A descontopit pedepsele de 4 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a dispozițiilor

privind operațiuni de import-export, prevăzută de art. 302 C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de sustragere de la operațiunile de vămuire a bunurilor săvârșite

de una sau mai multe persoane înarmate sau constituite în bandă, prevăzută de

art. 72 lit. c) din Legea nr. 30/1978, 4 ani și 6 luni închisoare pentru

infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art.

323 alin. (1) și (2) C. pen., aplicate condamnaților prin sentința penală nr. 4

din 15 ianuarie 1998 a Tribunalului Militar Teritorial București, și le-a repus

în individualitatea lor.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, a constatat grațiat condiționat restul de pedeapsă de 2 ani

închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 302 C. pen.

În baza art. 12 C. pen., s-a

constatat încetată executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în baza

art. 72 lit. c) din Legea nr. 30/1978, precum și toate consecințele penale ale

hotărârii judecătorești cu privire la această faptă.

În baza art. 14 alin. (2) din Legea

nr. 546/2002 a fost înlăturat sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentința

penală nr. 4/15.01.1998.

S-a dispus ca inculpații să execute

în final câte 4 ani și 6 luni închisoare, din care se deduc perioadele

executate până la zi.

Au fost anulate mandatele de

executare a pedepselor închisorii nr. 5/1998 din 22 septembrie 2001, nr. 4/1998

din 22.09.2001 și nr. 7/1998 din 22.09.2001 și s-a dispus emiterea unor noi

mandate.

Tribunalul a reținut că Legea nr.

30/1978 a fost abrogată prin Legea nr. 141/1997, iar fapta de sustragere de la

operațiunile de vămuire a bunurilor supuse regimului vamal constituie

contravenție, conform art. 386 lit. a) din H.G. nr. 629/1997.

Referitor la pedeapsa de 4 ani închisoare

aplicată fiecărui inculpat în baza art. 302 C. pen., instanța a constatat

grațiat condiționat restul de pedeapsă de 2 ani închisoare.

Cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 323 C. pen., instanța a reținut că aceasta se încadrează în limitele de

pedeapsă prevăzute de vechiul text.

Prin decizia nr. 9 din 6 februarie

2003, Curtea Militară de Apel respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpați împotriva sentinței nr. 187 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului

Militar Teritorial București.

În considerentele deciziei, Curtea a

reținut că grațierea unei pedepse nu are drept consecință lipsa pericolului

social al faptei grațiate.

Pedepsele de câte 4 ani și 6 luni

închisoare aplicate în baza art. 323 C. pen. nu se încadrează în nici unul

dintre cazurile prevăzute de art. 461 alin. (1) C. proc. pen. și, prin urmare,

nu pot fi înlăturate.

Împotriva acestei decizii,

condamnații au declarat recurs.

S-a invocat nulitatea prevăzută de

art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. (hotărârea este contrară

legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii). S-a

susținut că dispunerea executării în continuare a pedepsei de 4 ani și 6 luni

aplicată în baza art. 323 C. pen. nu este justificată, ca urmare a

dezincriminării uneia dintre infracțiunile pentru care inculpații au fost

condamnați (aceea prevăzută de art. 72 lit. c) din Legea nr. 30/1978), neputând

exista numai infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. ca infracțiune unică,

ci numai în concurs cu infracțiunea pentru care s-au asociat. Cu privire la

infracțiunea prevăzută de art. 302 C. pen. s-a susținut că a fost grațiată și,

deci, nu ar mai prezenta pericolul unei infracțiuni.

În subsidiar, s-a solicitat

reducerea pedepsei pentru infracțiunea rămasă a fi executată, avându-se în

vedere pericolul actual redus al acestei infracțiuni în raport cu

dezincriminarea unei fapte și cu grațierea altei infracțiuni.

Examinând motivul de recurs invocat,

Curtea constată netemeinicia acestuia pentru următoarele motive:

Potrivit art. 461 alin. (1) C. proc.

pen., se poate face contestație contra executării unei hotărâri penale în

cazurile indicate în acest text.

Dacă pentru executarea pedepselor cu

privire la care contestația la executare a fost admisă, contestatorii au

indicat temeiurile legale prevăzute de art. 461 la lit. d) (dezincriminarea

unei fapte și grațierea restului de pedeapsă), pentru neexecutarea pedepsei de

4 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 323

C. pen., contestatorii nu au indicat nici un temei legal, dintre acelea

prevăzute de art. 461 C. proc. pen., ori de Codul penal.

Pentru acest motiv nu au putut

indica nici în motivele de recurs de ce hotărârea ar fi contrară legii (ce text

de lege a fost încălcat) sau în ce a constat greșita aplicare a legii.

În realitate, prin hotărârile

atacate, instanțele au aplicat corect prevederile art. 461 C. proc. pen.,

referitoare la contestația la executare, neexistând nici un argument legal ca,

pe această cale, să se dispună exonerarea ori reducerea pedepsei aplicate

pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen.

Astfel, chiar dacă una dintre cele

trei infracțiuni pentru săvârșirea cărora inculpații au fost condamnați, a

devenit contravenție (motiv pentru care în privința acesteia au încetat

efectele hotărârii de condamnare), cu referire la infracțiunea prevăzută de

art. 302 C. pen., rămasă ca infracțiune în Codul penal, nu s-a dispus încetarea

acelorași efecte, ci s-a aplicat Legea nr. 543/2002, grațiind-se condiționat

restul de pedeapsă de 2 ani rămas neexecutat.

Potrivit art. 323 C. pen.,

constituie infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, fapta de

a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii

uneia sau mai multor infracțiuni. Nu se poate susține că întrucât infracțiunea

prevăzută de art. 302 C. pen. a fost grațiată, ea nu ar mai constitui o

infracțiune, sau că întrucât Legea nr. 30/1978 a fost abrogată, implicit ar fi

fost dezincriminată și infracțiunea prevăzută de art. 302 C. pen.

Instanțele au aplicat corect legea

dispunând executarea pedepsei aplicate în baza art. 323 C. pen., cu privire la

care nu există nici un motiv de contestație la executare, conform art. 461 C.

proc. pen.

În consecință, Curtea va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de condamnați.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de câte 500.000 lei fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de condamnații S.N., L.D și D.D. împotriva deciziei nr. 19 din 6

februarie 2003 a Curții Militare de Apel.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2003.