ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.05.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2194/2003

HOTĂRÂRE
13.05.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2194/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 220 din 30

noiembrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, au fost condamnați

inculpații:

- 3 ani închisoare, pentru

complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) C.

pen.;

- 6 luni închisoare pentru complicitate

la infracțiunea de falsificare de bilete de transport prevăzută de art. 215 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 86

1

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui

termen de încercare de 6 ani, calculat conform art. 86

2

- câte 6 luni închisoare fiecare

pentru complicitate la infracțiunea de falsificare de bilete de transport,

prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 283 C. pen.;

- câte 3 ani închisoare fiecare

pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 215 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpaților li s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Pe perioada indicată în art. 71 C.

pen., li s-a interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

- 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de falsificare de bilete de transport, prevăzută de art. 283 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.;

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Pe perioada indicată în art. 71 C.

pen., inculpatului i s-au interzis drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedepsele aplicate

durata detenției de la 18 decembrie 1997, la 14 februarie 1998 pentru

inculpatul M.G.G. și de la 18 decembrie 1997, la 15 februarie 1998, pentru

inculpații S.C.I. și G.V.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpații serg. maj.(rez.) A.M.I., G.V.

și S.C.I. au absolvit școala de subofițeri de poliție Câmpina în anul 1997 și

au fost repartizați la I.P.J. Transporturi Timișoara, unde și-au început

activitatea din data de 6 octombrie 1997.

Inculpații A.M.I. și G.V. au fost

repartizați la Serviciul Patrulări, având funcția de subofițeri operativi II,

iar inculpatul S.C.I. la Serviciul Transporturi Timiș, unde avea funcția de

subofițer operativ II.

Inculpatul serg. maj.(rez.) A.M.I.,

fiind în practică la Poliția T.F. din Gara de Nord București, în vara anului

1997, a cunoscut un grup de infractori care falsificau bilete de călătorie tip

Bianco, printre aceștia fiind și inculpatul civil B.V. zis „B.” și inculpatul

civil M.G.G.

În luna octombrie, inculpatul civil

M.G.G. a venit în Timișoara împreună cu alți doi falsificatori de bilete, unde

l-au întâlnit pe inculpatul serg. maj. A.M.I.

Acesta i-a acceptat pe falsificatori

în camera din căminul C.F.R., unde locuia, deși știa cu ce se ocupă aceștia.

La început, inculpatul serg. maj.

G.V. și serg. maj. S.C.I. nu au cunoscut cu ce se ocupă infractorii civili,

însă i-au surprins falsificând bilete.

Însă, aceștia nu au raportat ce se

întâmplă, au acceptat situația și, treptat, falsificatorii, văzând că nu sunt

denunțați, au falsificat biletele în prezența inculpaților polițiști.

Acest aspect a rezultat din

declarația inculpaților civili M.G.G. și B.V., precum și a martorului A.T.R.

Inculpatul civil M.G.G. a arătat, în

declarația dată, că cei trei polițiști veneau cu ei chiar în stația C.F.R.

Timișoara Nord, când vindeau biletele falsificate.

Ulterior, inculpații M.G.G. și B.V. s-au

mutat la Arad, unde au continuat activitatea infracțională, locuind la numitul

T.O.

În Arad acționa o altă echipă de

falsificatori, respectiv inculpatul civil L.I. și inculpata V.M. Aceștia

locuiau la Hotelul Mureșul.

În data de 16 decembrie 1997,

polițiștii din stația C.F.R. Arad l-au prins în flagrant pe inculpatul civil L.I.,

în timp ce încerca să vândă bilete falsificate tip Bianco, iar asupra sa s-au

găsit și alte bilete de același fel, falsificate.

Tot în stația C.F.R. Arad a fost

prins, în același timp și inculpatul civil B.V., asupra acestuia fiind găsite

două tichete de călătorie.

Pe baza declarației acestuia a fost

depistat și inculpatul M.G.G., unde s-au găsit bilete de călătorie tip Bianco

falsificate, ca și unele încă nefalsificate.

Inculpata V.M. nu a putut fi depistată,

fiind dată în „urmărire generală”.

Inculpații au recunoscut activitatea

lor infracțională, stabilindu-se că au vândut bilete falsificate, cauzând

prejudiciu Regionalei C.F.R. Timișoara, astfel:

- grupul L.I. și V.M., 3.120.000

lei;

- grupul B.V. și M.G.G., 4.409.500

lei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații M.G.G., A.M.I., S.C.I. și G.V.

Inculpații A.M.I. și G.V. au arătat

că înțeleg să își retragă apelurile la data de 19 februarie 2002 și respectiv

16 aprilie 2002.

Inculpatul M.G.G. a criticat

hotărârea atacată pentru greșita individualizare a pedepselor stabilite,

susținând că acestea sunt prea severe în raport de persoana sa și de pericolul

social al faptelor săvârșite.

Inculpatul S.C.I. a criticat

hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că nu a comis

faptele pentru care a fost condamnat.

Prin decizia penală nr. 40 din 16

aprilie 2002, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații M.G.G. și S.C.I., apreciind ca fiind legală și

temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

A luat act că inculpații A.M.I. și G.V.

și-au retras apelurile declarate împotriva aceleiași sentințe.

A obligat inculpații la cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva deciziei, în termen legal,

au declarat recurs inculpații S.C.I. și M.G.G.

Apărătorul inculpatului S.C.I. a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, în principal

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d)

Apărătorul inculpatului M.G.G. a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea

pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursurile declarate de inculpați sunt admisibile pentru

următoarele considerente.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni,

coroborat cu art. 8 din aceeași lege, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.

18/2003, se grațiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani

inclusiv, precum și pedepsele cu amendă aplicate de instanțele de judecată

faptelor comise până la data de 4 octombrie 2002.

Conform art. 4 din legea

sus-menționată, prevederile, printre altele, ale art. 1 nu se aplică celor

condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă și celor care sunt

recidiviști prin condamnări anterioare.

Așadar, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002 și, în consecință, urmează

să se constate că pedepsele de câte 6 luni închisoare, aplicate inculpaților S.C.I.

(pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 283 C. pen.) și M.G.G.

(pentru infracțiunea prevăzută de art. 283 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.) sunt grațiate integral și condiționat.

Cât privește solicitarea

inculpatului S.C.I. în sensul achitării, aceasta nu poate fi primită, întrucât

susținerea acestuia că nu a avut cunoștință de activitatea infracțională a

inculpaților civili este contrazisă de probatoriul administrat în cauză

(declarațiile celorlalți inculpați, declarațiile sale date în cursul urmăririi

penale).

De asemenea, nici motivul de recurs

formulat de ambii inculpați și care vizează reducerea pedepselor, nu va fi

primit, întrucât la stabilirea pedepselor aplicate s-au avut în vedere

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și scopurile pedepsei

prevăzute de art. 52 C. pen.

Totuși, instanța supremă apreciază

că față de inculpatul S.C.I. se impune aplicarea prevederilor art. 81 C. pen.,

ca modalitate de executare a pedepsei, în raport de activitatea infracțională

concretă desfășurată de inculpat, cât și de lipsa antecedentelor penale,

aspecte care duc la convingerea că scopurile pedepsei pot fi atinse și fără

executarea pedepsei în regim de detenție.

Față de aceste considerente, urmează

să fie admise recursurile inculpaților, a se casa hotărârile atacate cu privire

la aplicarea prevederilor Legii nr. 543/2000 (pentru ambii inculpați) și

prevederile art. 81 C. pen. (pentru inculpatul S.C.I.), conform dispozitivului.

Admite

recursurile declarate de inculpații

și

împotriva

deciziei penale nr. 40 din 16 aprilie 2002 a Curții Militare de Apel.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 220 din 30 noiembrie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial

București numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate

inculpatului S.C.I. și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 543/2002, față de

ambii inculpați.

Cu privire la inculpatul S.C.I.:

Înlătură prevederile art. 34 lit. b)

- 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 283 C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen.

Conform art. 1 și art. 7 din Legea nr.

543/2002, grațiază pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea,

prevăzută de art. 26, raportat la art. 283 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata

termenului de încercare de 5 ani.

Face aplicarea prevederilor art. 359

Constată că inculpatul a executat în

arest preventiv perioada de la 18 decembrie 1997, până la 15 februarie 1998.

Înlătură prevederile art. 71 și art.

64 C. pen.

Cu privire la inculpatul M.G.G.:

Înlătură art. 34 lit. b) C. pen. și

repune pedepsele în individualitatea lor, astfel:

- 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 283 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Conform art. 1 și art. 7 din Legea nr.

543/2002, grațiază pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea,

prevăzută de art. 283 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 18 decembrie 1997, până la 14 februarie 1998.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpatul M.G.G., în sumă de 300.000 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-09-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3850/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 141 din 30 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, au fost condamnați inculpații: - sergent major (r.) I.L. la pedeaps
ÎCCJ 2006-03-23
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1889/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 116 din 3 decembrie 2004 a Curții Militare de Apel, pronunțată în dosarul nr. 162/2004, a fost admis recursul declarat de Parchetul Militar de p
ÎCCJ 2003-09-23
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3935/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 177 din 26 noiembrie 2001 a Tribunalului Militar Timișoara au fost condamnați inculpații: 1. Plt. maj. rez. B.C. la: - 2 ani închisoar
ÎCCJ 2005-06-09
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3589/2005
a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, pentru infracțiunea de folosire la autoritatea vamală de documente falsificate, prevăzută și pedepsită de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu apl
ÎCCJ 2003-12-17
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5966/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 463 din 10 iunie 2002 Tribunalul Timiș a dispus condamnarea inculpaților: - C.D. la pedepsele de: - 7 ani închisoare, pentru săvârșire
Sursă