ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2703/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 121 din 8

iulie 2002, Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatei M.F. la 4 ani

închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., pe o durată de un an.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen.

A menținut starea de arest a inculpatei

și a dedus prevenția de la 11 februarie 2002, la zi.

Prin aceeași hotărâre s-a mai dispus

și condamnarea inculpaților P.B.V., C.V. și C.B.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, a confiscat în folosul statului 2,21 gr. heroină din proba nr. 1 și

0,25 gr. heroină din proba nr. 2 depusă la Camera de Corpuri delicate, I.G.P.

A obligat pe fiecare inculpat la

câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că, la data de

8 februarie 2002, inculpații C.V. și C.B. au fost depistați deținând droguri în

vederea consumului propriu, iar ulterior în urma unei acțiuni organizată de

organul de poliție acestora le-au fost vândute droguri de către inculpatul P.B.V.,

respectiv inculpata M.F.

Împotriva, sentinței, a declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând-o pentru greșita

individualizare a pedepsei pentru inculpata M.F.

Motivându-și apelul, parchetul a

învederat nelegală aplicarea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C.

pen., având în vedere pericolul social deosebit de ridicat al faptei comise,

precum și contribuția majoră a inculpatei la săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc, aceasta fiind principalul distribuitor de droguri.

Prin decizia nr. 734 din 19

noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

Împotriva deciziei sus-menționată a

declarat recurs parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pe care o

critică cu privire la greșita reținere a circumstanțelor atenuante reținute în

favoarea inculpatei solicitând majorarea pedepsei.

Recursul declarat de procuror este

fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul

de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Este evident că în raport de

limitele de pedeapsă prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de

inculpată care sunt de la 10 la 20 de ani, față de împrejurarea că inculpata

era principalul distribuitor de droguri de mare risc, faptă care prezintă un

grad ridicat de pericol social și atitudinea procesuală a acesteia, pedeapsa de

4 ani închisoare nu numai că nu este prea severă, dar este nejustificat de

blândă și de aceea va fi majorată, în recursul parchetului care a criticat

nelegalitatea hotărârilor sub acest aspect.

În concluzie, Curtea va admite

recursul parchetului, va casa ambele hotărâri și va majora pedeapsa aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 6 ani închisoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 734

din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

intimata inculpată M.F.

Casează hotărârea atacată precum și

sentința penală nr. 121 din 8 iulie 2001 a Tribunalului Giurgiu numai cu

privire la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., pe care o majorează la 6 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii pronunțată.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

iunie 2003.