ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2005/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1254 din 20

decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea

formulată de inculpatul G.G., privind schimbarea încadrării juridice a faptei

ca neîntemeiată.

În baza art. 334 C. proc. pen.;

A schimbat încadrarea juridică a

faptei săvârșite de inculpat din art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen., în

art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C.

pen. și art. 76 alin. (2) și (3) C. pen.

A condamnat pe inculpatul G.G. la 4

ani și 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a computat

prevenția inculpatului de la 27 februarie 2002 până la 20 decembrie 2002.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14, raportat la art.

346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ.;

A obligat pe inculpat să plătească

părții civile S.C. A.S. S.A. București suma de 2.682.141.000 lei, cu titlu de

despăgubiri civile.

A menținut sechestrul asigurator,

dispus prin Ordonanța nr. 150362/2002 emisă de D.G.P.M.B., Serviciul Poliției

Economice, asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului, până la

concurența sumei de 2.682.141.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență, că în data de 19 aprilie 2001, inculpatul

G.G., în calitate de asociat unic și administrator al S.C. E.I. S.R.L., a indus

în eroare pe reprezentanții S.C. A. S.A. prin emiterea de Cec-uri fără

acoperire, determinând partea civilă să-i livreze mărfuri în valoare totală de

2,4 miliarde lei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor,

expertize grafoscopice, documente B.R.D., file C.E.C. și adresa B.R.D. din care

rezultă că firma inculpatului se afla în interdicție bancară.

În cursul cercetării judecătorești a

fost audiat inculpatul, care și-a menținut declarațiile date în cursul

urmăririi penale, susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, deoarece nu avea cunoștință de faptul că firma sa se afla în

interdicție bancară.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul, criticându-le sub aspectul nelegalității și netemeiniciei pentru

următoarele motive:

Parchetul, vizând individualizarea

pedepsei, în sensul majorării ei în contextul prejudiciului considerabil cauzat

prin infracțiune rămas neacoperit și al atitudinii de nerecunoaștere adoptată

de inculpat ca și sub aspectul aplicării pedepsei complimentare a interzicerii

unor drepturi.

Inculpatul solicitând trimiterea

cauzei la Judecătoria sectorului 6 ca fiind competentă în soluționarea ei,

raportat la prejudiciul real și, în subsidiar, achitarea sa în baza dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

În situația în care nici acest motiv

nu va putea fi reținut, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de

înșelăciune reținută în sarcina sa, însă cu înlăturarea alin. (5), chiar în

eventualitatea aplicării dispozițiilor art. 41 sau 33 lit. a) C. pen.

Prin decizia penală nr. 314/ A din

29 mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București declarat împotriva sentinței

penale nr. 1254 din 20 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală.

A desființat, în parte, sentința

penală apelată și rejudecând, în fond:

A înlăturat dispozițiile art. 74 –

art. 76 C. pen. și a majorat pedeapsa la 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe

durata de 5 ani.

A dedus prevenția inculpatului de la

27 februarie 2002 la zi.

A menținut celelalte dispoziții.

A respins, ca nefondat, apelul

inculpatului G.G.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, în principal pentru motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., considerând că instanța a stabilit în mod greșit

valoarea prejudiciului ca fiind mai mare de 2 miliarde lei, în realitate

această valoare fiind de 1.922.000.000 lei, astfel cum a fost modificată prin

anexa la contractul inițial, valoare pentru care inculpatul a lăsat părții

civile 2 file C.E.C. în alb, doar cu semnătura și ștampila firmei sale,

celelalte date fiind completate ulterior de către partea civilă, împrejurări

față de care, a considerat că infracțiunea săvârșită de el se încadrează în

prevederile art. 84 din Legea C.E.C. - ului.

În subsidiar, a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin înlăturarea alin. (5)

al infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din probele administrate în cauză,

respectiv declarațiile reprezentantului părții civile S.C. A.S. S.A., dl.

A.N.D., precum și declarațiile inculpatului, rezultă că cele 2 file C.E.C. au

fost lăsate de către inculpat în alb, având doar semnătura sa și ștampila

societății, urmând ca după ridicarea mărfii, la o dată prestabilită, să fie

completate de către partea civilă și introduse la bancă pentru plată.

În consecință, la încheierea

contractului, inculpatul nu s-a folosit de nume sau calități mincinoase, ori de

alte mijloace frauduloase pentru a induce în eroare pe reprezentantul părții

civile, dar i-a ascuns acestuia faptul că la momentul încheierii contractului

nu avea disponibilul necesar în cont și i-a dat asigurări că la data stabilită

de comun acord respectiv, data scadenței, la care va introduce filele la plată,

va exista necesarul bancar.

Apărarea inculpatului, în sensul că

infracțiunea reținută în sarcina sa se încadrează în prevederile art. 84 pct. 2

din Legea nr. 59/1934 nu poate fi primită, întrucât pentru existența acestei

infracțiuni era necesar ca C.E.C. - ul să fi fost emis cu respectarea tuturor

cerințelor prevăzute în art. 1 din același act normativ, ceea ce în speța de

față nu este cazul, deoarece inculpatul i-a dat reprezentantului părții civile

filele C.E.C. în alb, având doar ștampila societății sale și semnătura, fără a

completa alte date, acestea fiind ulterior trecute de către partea civilă.

Potrivit alin. (4) din art. 215 C.

pen., emiterea unui C.E.C. asupra unei instituții de credit, știind că pentru

valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul

obținerii unui folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului

C.E.C. - ului, constituie infracțiunea de înșelăciune.

În ceea ce privește valoarea

prejudiciului, Curtea constată că paguba produsă de către inculpat este de

1.922.980.500 lei și nu de 2.682.141.000 lei, cât în mod greșit s-a reținut,

întrucât la stabilirea prejudiciului penal se are în vedere valoarea contractului

încheiat între părți și modificat de comun acord conform anexei 1 din data de

25 aprilie 2001, precum și valoarea reală a mărfurilor ridicate conform

facturii fiscale și avizelor de însoțire a mărfii, care este aceeași, respectiv

1.922.980.500 lei.

Pe cale de consecință, va înlătura

alin. (5) din art. 215 C. pen. și reanalizând dispozițiile art. 72 din același

cod, va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă care corespunde gradului

de pericol social al faptei săvârșite, precum și circumstanțelor personale ale

inculpatului, fiind astfel respectate dispozițiile art. 52 C. pen.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind fondat, Curtea urmează a-l admite, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a dispune conform dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 314/ A din 29 mai 2003 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 1214 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția I

penală, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.

Schimbă încadrarea juridică din

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., text în baza

căruia condamnă pe inculpatul G.G. la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 27 februarie 2002 la 15 aprilie

2004.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2004.