ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1488/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 325 din 21

decembrie 2001 a Tribunalului Brașov, inculpatul C.M. a fost condamnat la

pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de

încercare de 7 ani.

Inculpatul a fost obligat să se

supună următoarelor măsuri de supraveghere.

a) să se prezinte, la fiecare 6

luni, la judecătorul desemnat cu supravegherea executărilor penale din cadrul

Tribunalului Brașov;

b) să anunțe, în prealabil, orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură

a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

3

C. pen.

Inculpatul a fost obligat în solidar

cu partea responsabilă civilmente S.C. C. S.R.L. (în lichidare judiciară, lichidator

G.I.) să plătească părții civile S.C. S. S.A. București suma de 450.515.774

lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului suma de 3 milioane lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 7 septembrie 1998,

inculpatul C.M. a completat fila C.E.C. seria C00500009314, în valoare de

450.515.774 lei pe care a transmis-o prin fax societății comerciale S. S.A.

București însoțită de o notă în conformitate cu care, în cazul în care la

scadență sumele nu vor fi achitate, societatea furnizoare poate introduce fila

C.E.C. spre decontare. Totodată, inculpatul s-a obligat ca până la 1 octombrie

1998 să remită fila C.E.C. în original, afirmând că în cont există

disponibilități, deși știa că acest lucru nu corespunde adevărului. Obligația

de plată nu a fost respectată, iar inculpatul a anulat fila C.E.C.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator, administrat în

cauză: plângerea părții vătămate, documente comerciale și bancare, raport de

constatare tehnico - științifică criminalistică, declarațiile martorilor,

proces – verbal de confruntare, declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 57 din 27 martie 2002, a respins ca nefondate recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul C.M.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și înlăturarea prevederilor art. 86

1

C. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta este întemeiat.

Individualizarea pedepsei aplicate

recurentului inculpat C.M. nu s-a făcut printr-o valorificare corespunzătoare a

circumstanțelor reale și personale ale faptei și făptuitorului, încălcându-se,

astfel, atât dispozițiile art. 72 C. pen., cât și cele ale articolului 52 C.

pen., întrucât, prin modalitatea de executare dispusă de către instanța de

fond, scopul coercitiv – preventiv al pedepsei nu poate fi atins.

Curtea constată că valoarea mare a

prejudiciului cauzat de inculpat, peste 450 milioane lei la cursul anului 1998

și atitudinea nesinceră manifestată de acesta pe tot parcursul procesului penal

necesită un tratament penal ferm care să asigure reeducarea făptuitorului și

prevenția generală la nivelul societății.

Pentru aceste considerente, Curtea

urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov și să caseze decizia penală nr. 57 din 27 martie 2002 a Curții de Apel

Brașov și sentința penală nr. 325 din 21 decembrie 2001 a Tribunalului Brașov

cu privire la individualizarea pedepsei.

Dispozițiile articolului 86

1

C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere vor fi

înlăturate, inculpatul urmând să execute pedeapsa ce se va aplica în regim de

detenție.

Cât privește cuantumul pedepsei

dispusă în temeiul articolului 215 alin. (2) și (3) C. pen., Curtea constată că

acesta este prea mare și urmează să îl reducă de la 4 ani închisoare, la 3 ani

închisoare. În cauză se va face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C.

pen., privind pedeapsa accesorie.

Curtea apreciază că în condițiile

aplicării pedepsei de 3 ani închisoare, față de inculpatul C.M. sunt respectate

criteriile generale de individualizare, asigurându-se riposta juridică conformă

pericolului social al faptei și făptuitorului.

Celelalte dispoziții ale hotărârii

judecătorești vor fi menținute.

Constată din oficiu că nu există

alte motive de casare și văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul Curții de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 57 din 27 martie

2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe intimatul inculpat C.M.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 325 din 21 decembrie 2001 a Tribunalului Brașov, cu privire la

individualizarea pedepsei.

Înlătură dispozițiile art. 86

1

C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului C.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., de la 4 ani închisoare, la 3 ani

închisoare.

Face aplicarea prevederilor art. 71

și art. 64 C. pen.

Menține celelalte dispoziții.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 martie 2003.