ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4062/2011

Asupra recursurilor de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 569 din 05 mai 2008, Tribunalul București, secția I-a penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

În baza art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, a fost condamnat inculpatul G.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

cu referire la art. 86

2

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 7 ani, reprezentând termen de încercare.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar la judecătorul desemnat cu supravegherea lui;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art. 86

3

alin. (3) lit. d) C. pen., s-a interzis inculpatului să ia legătura cu numita S.L.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86

4

C. pen.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 85 din Legea nr. 84/1998, a fost obligat inculpatul la despăgubiri către partea civilă E.L.L.C., cu sediul ales la societatea civilă de Avocați T.&T., în cuantum de 20.000 euro, reprezentând daune morale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 1.240 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că la data de 23 mai 2006, numitul K.M., manager în cadrul companiei L.I.L. cu sediul în U.S.A., a formulat plângere penală înregistrată la I.G.P.R. - D.G.C.C.O. împotriva inculpatului G.G., având ca obiect distribuirea și livrarea ilegală a medicamentului C.

Compania L.I.L., cu sediul în Wilmigton, S.U.A., este titulară a mărcii verbale C., conform certificatului de înregistrare a mărcii din 23 noiembrie 2001 emis de O.S.I.M.

La data de 06 iunie 2005, Departamentul de investigație al L.I.L. din Anglia a postat pe site-ul A. o reclamă prin care se căutau furnizori de medicamente A. și Z., în scopul identificării producătorilor și furnizorilor de produse contrafăcute sau distribuite ilegal.

În urma anunțului postat pe Internet, inculpatul G.G. a răspuns solicitărilor exprimate on-line și în datele de 22 februarie 2006, 18 aprilie 2006, 19 aprilie 2006 și 05 iunie 2006 a expediat în Anglia colete conținând în total 53 cutii C., alături de alte trei medicamente, respectiv V., F. și N.

Discuțiile între client și furnizor cu privire la modalitatea de livrare, plată și medicamentele ce urmează a fi expediate, s-au purtat prin intermediul adresei de e-mail, iar inculpatul G.G. a solicitat ca sumele de bani reprezentând contravaloarea produselor livrate să fie trimise pe numele S.L., str. M.B., Chișinău Moldova.

În faza de urmărire penală, inculpatul a precizat că nu a expediat niciodată în străinătate medicamentul C., dar a exportat prin intermediul SC D.I. SRL București medicamente de uz  uman, respectiv L., G. ș.a, afirmații infirmate de răspunsul G.F. - Comisariatul General.

Astfel, din adresa din 20 iunie 2007, a rezultat că în perioada ianuarie 2006 - mai 2007, SC A.C. SRL administrată de inculpat nu a comercializat produsul C., întrucât societatea nu a deținut autorizarea necesară din partea titularului și a A.N.M.

De asemenea, inculpatul nu a efectuat niciun export de medicamente de uz uman prin intermediul SC D.I. SRL din București, deoarece din aceeași adresă a Gărzii Financiare rezultă că societatea este radiată din anul 2006.

De asemenea, inculpatul a negat că ar fi corespondat prin intermediul e-mail-urilor cu un potențial client din Anglia căruia i-ar fi expediat două pachete conținând medicamentul C.

Contrar celor afirmate de către inculpat în fața procurorului, compania L.I.L. reprezentantă de Societatea civilă de Avocați T.&T., a depus la dosar traducerea în limba română a corespondenței electronice purtată cu inculpatul, din care rezultă că toate comenzile făcute de client având ca obiect expedierea medicamentelor contrafăcute C. din România, s-au primit prin intermediul adresei de e-mail, despre care inculpatul a recunoscut că îi aparține.

Din corespondența sus-menționată, rezultă că la data de 19 ianuarie 2006, inculpatul i-a comunicat clientului lista de prețuri, cuprinzând un număr de 25 medicamente pe care le putea furniza, printre care și două tipuri de C.. De asemenea, aceeași corespondență electronică demonstrează faptul că la datele de 22 februarie 2006 și 18 aprilie 2006, inculpatul a expediat în Anglia un număr total de 53 cutii C. provenite din Republica Moldova. Expedierea medicamentului C. de către inculpat pe această filieră și însușirea sumelor de bani reprezentând contravaloarea produselor livrate, sunt dovedite de documentele bancare existente la dosar, din care rezultă că acestea au fost trimise pe numele și adresa indicate de inculpat, respectiv S.L., str. M.B., Chișinău, Moldova.

De asemenea, același mijloc de probă demonstrează faptul că ulterior fiecărei livrări de medicamente, inculpatul îi confirma clientului primirea banilor.

Datele sus-menționate se coroborează cu adresa din 03 septembrie 2007 a C.N. "P.R." SA, din care rezultă că la 19 aprilie 2006 și 05 iunie 2006, inculpatul G.G., a expediat în Anglia două colete poștale, prin intermediul O.P. din București.

Împrejurarea că inculpatul este cel care se ocupa efectiv de expedierea produselor farmaceutice în Anglia rezultă fără putință de tăgadă din corespondența electronică la care am făcut referire anterior.

Astfel, la email-ul trimis inculpatului de către A.R. în care acesta îi precizează că suma de bani reprezentând contravaloarea medicamentului solicitat, în cuantum de 144 euro a fost trimisă prin W.U. pe numele S.L., inculpatul a trimis următorul răspuns: "Totul este în regulă acum. Am crezut că mi-ai trimis banii mie, cum ți-am cerut în email-urile anterioare. Din cauza aceasta a fost neînțelegerea. L. va colecta banii".

În sprijinul ideii că inculpatul este persoana care a pus în circulație medicamentul C. fără autorizarea titularului mărcii, acesta ocupându-se efectiv și de expedierea altor medicamente, sunt și celelalte înscrisuri care atestă corespondența între inculpat și numitul A.R.:

"Vă putem furniza atât Z., precum și alte mărci de medicamente.

Vă rugăm să ne spuneți ce cantitate v-ar interesa și vom reveni cu o ofertă de preț".

-"Te rog să ne transmiți cantitățile pe care vrei să le cumperi și-ți voi trimite o factură proformă. De obicei noi lucrăm prin transfer bancar, dar suntem de acord și cu plata prin W.U.".

-"Avem în stoc numai V. 100 mg x 30 și C. 20 mg x 4, acestea costă euro 280, va dura aproximativ o săptămână ca să am și celelalte mostre. Îți propun să transferi banii și-ți vom trimite imediat ce avem în stoc. Celelalte mostre - le putem trimite împreună cu prima expediere"

-"Dragă A. Mulțumesc pentru achitare. Dacă achiți și cealaltă parte mâine dimineață îți putem trimite și produsele tot mâine".

Audiat în fața instanței în 29 februarie 2008, martorul A.R. cu care inculpatul a corespondat în vederea achiziționării mai multor medicamente, printre care și medicamentul C., a făcut următoarele precizări: "Nu l-am văzut niciodată personal pe inculpat, este prima oară când îl văd, însă afirm că am corespondat prin e-mail, prin poștă electronică, telefonic și prin colete poștale cu acesta și prin modalități de plată W.U.

Este vorba de 90 de e-mail-uri trimise între A.R. și G.G., aproximativ patru plăți fie către acesta, fie către persoana ale cărei date de contact le-am primit de la G.G., respectiv numita S.L., adresa - strada M.B., Chișinău, Moldova; este vorba de un e-mail trimis de la adresa inculpatului G.G. către A.R. în data de 16 februarie 2006, ora 8.43.

Martorul A.R. a postat pe site-ul "A." un anunț în care preciza că este în căutare de furnizori a două medicamente: A. și Z.

Motivul postării acestui anunț a fost determinat de încercările de contrafacere a acestor medicamente care au fost constatate în timp și am vrut să vedem dacă există și alte contrafaceri ale medicamentelor respective.

În realitate, eu nu făceam decât să îndeplinesc un mandat încredințat de firma E.L. care era deținătorul legal al celor două produse.

Precizez că anunțul a fost postat în iunie 2005, am primit foarte multe răspunsuri cu privire la acesta, însă primul e-mail de la inculpatul G.G. l-am primit în 15 decembrie 2005 ". E -mail-ul primit de la inculpat în data de 19 ianuarie 2006 conținea așa cum am precizat și un atașament, respectiv o listă cu medicamentele pe care acesta putea să mi le furnizeze.

Am înțeles din lecturarea e-mail-ul și a listei atașate că inculpatul G.G. îmi oferea și alte medicamente inclusiv C., fiind interesat totodată despre medicamentele menționate care se vând cel mai bine.

În 09 februarie 2006 am primit un e-mail de la inculpatul G.G. care se referea la următoarele produse farmaceutice: Z., T., S., adică un set de trei seringi, indicând totodată și prețurile acestora.

Precizez că în urma discuțiilor cu societatea care m-a angajat, mi s-a cerut să fac comandă doar pentru patru produse, respectiv: F. - 4 tablete a câte 70 MG, V. -100 miligrame a câte 30 tablete, V. - 100 Mg a câte 4 tablete și C. - 20 MG a câte 4 tablete.

Precizez că inculpatul mi-a comunicat prin e-mail că este de acord cu solicitarea, urmând să stabilim în concret numai modalitatea de plată, respectiv W.U. sau transfer bancar. Și-a exprimat disponibilitatea de a-mi trimite Z., citez: "având oferte foarte bune".

Precizez că în decursul corespondenței electronice purtate cu inculpatul, am ajuns să ne cunoaștem iar în tranzacțiile în care sunt implicate societățile în numele cărora acționez, acestea sunt interesate de găsirea mostrelor de produse.

Precizez că în 15 februarie 2006 am primit 4 e-mail-uri de la inculpat care conțineau și imagini ale produselor pe care le oferea spre comercializare.

Plata pentru prima comandă s-a făcut la sugestia inculpatului G.G. către S.L.

Precizez că, coletul pe care l-am prezentat instanței și identificat cu nr. B252615 conținea medicamentul C., care s-a dovedit ulterior a fi contrafăcut.

Precizez că mi s-a părut ciudată mențiunea de pe pachet că acesta reprezintă un cadou când în realitate era vorba de o marfă pe care eu o plătisem.

Între timp, inculpatul și-a manifestat disponibilitatea de a-mi oferi și T. Comanda pe care i-am făcut-o în 25 - 26 februarie 2006 viza cantitatea de 50 de pachete C., precum și solicitarea de a-mi trimite o mostră de T. întrucât eram interesat să cumpăr aproximativ 200 de bucăți. Comanda a sosit pe 18 aprilie 2006. Plata pentru acest colet s-a făcut prin W.U.

Cum nu exista un cont bancar pe numele de A.R., plata s-a făcut prin W.U., în două sume pentru S.L.

Am primit și un alt colet pe 26 aprilie 2006, conținând medicamentul T. de la inculpatul G.G.. Acest colet a fost trimis de inculpatul G.G., era parte din comanda care îi fusese plătită numitei S.L.

Precizez că am constatat că C. trimis era contrafăcut, el nu conținea substanță activă corespunzătoare, clienții mei, respectiv societatea care m-a angajat s-a plâns de acest lucru, și eu m-am plâns la rândul meu inculpatului. Contrafacerea medicamentului s-a constatat de către societatea care m-a angajat. Nu am vorbit niciodată în nicio modalitate cu numita S.L.

În legătură cu comercializarea medicamentului C., singura persoană cu care am discutat a fost inculpatul G.G..

Precizez că demersul nostru de a mai face și alte comenzi după ce am constatat că medicamentul C. este contrafăcut s-a datorat intenției de a dovedi că și alte medicamente precum V. era de asemenea contrafăcute. Este important să precizez că referitor la un colet ce conținea medicamentul N., am primit instrucțiuni de la inculpatul G.G. ca plata să i-o fac direct lui în România, într-un e-mail din data de 09 mai 2006,

Precizez că am făcut plata greșit tot pe numele numitei S.L., împrejurare despre care l-am încunoștiințat pe inculpat care mi-a spus că nu este nicio problemă întrucât va lua el legătura cu S.L.

A mai existat o comandă pentru medicamentul C. în 26 iunie 2006, care a fost onorată în 12 iulie 2006 și a fost corect efectuată către inculpatul G.G. conform instrucțiunilor acestuia.

Comenzile din 29 aprilie 2006 și 26 iunie 2006 la care am făcut referire în depoziția mea nu conțineau produse contrafăcute.

Primele două comenzi la care m-am referit au conținut produse contrafăcute, respectiv C. și V., și cea de a doua comandă care conținea 50 de cutii de C..

Inițial inculpatul a negat acest lucru, a spus că nu este adevărat, că a vândut 1000 de cutii de C. și nu a primit nicio plângere.

Precizez că în sfârșit, atunci când s-a convins de plângerea noastră, mi-a cerut să le trimit înapoi. Nu am făcut acest lucru pentru că nu puteam face acest lucru. Toate au fost pe e-mail".

Că împrejurarea potrivit căreia titularul produsului C. este partea civilă, îi este cunoscută, confirmă chiar inculpatul în email-ul trimis martorului A.R. în 9 mai 2006: "Dragă A. m-am consultat cu furnizorul. El afirmă că produsul este fabricat de L.".

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că în perioada cuprinsă între sfârșitul anului 2005 și jumătatea anului 2006, inculpatul G.G. a corespondat cu martorul A.R., oferindu-i acestuia și livrându-i direct sau prin intermediari, mai multe tipuri de medicamente, printre care se afla și produsul având inscripționat fără drept, însemnul C..

Declarația de inculpat relevă situația de fapt prezentată, inculpatul recunoscând că a lucrat ca intermediar, contra unui onorariu. Referitor la plata pentru serviciile sale, inculpatul a recunoscut că onorariul său era stabilit în funcție de comenzile aduse, așa cum rezultă din declarația dată în fața instanței.

Inculpatul a pus în circulație în mod direct produse purtând tară drept însemnul C. Oferta acestuia - lista de medicamente disponibile pentru livrare la comandă, transmisă în data de 19 ianuarie 2006, precum și fotografii ale unor produse medicamentoase, printre care se afla și produsul C., transmise în data de 15 februarie 2006 - a fost urmată de actele de livrare, efectuate în lunile februarie 2006 și aprilie 2006, a unor colete cu medicamente, incluzând și produsele contrafăcute purtând fără drept însemnul C., către martorul A.R.

Din redactarea textului de lege, infracțiunea de contrafacere de marcă are ca obiect juridic special relațiile sociale patrimoniale, ce presupun respectarea drepturilor exclusive de proprietate intelectuală asupra unei mărci, aflate în patrimoniul titularului. Pe lângă protejarea apartenenței unei mărci la un anumit patrimoniu, incriminarea contrafacerii de marcă vizează în același timp și o normală desfășurare a vieții economice, în condiții de concurență loială, într-un mediu comercial onest și echilibrat.

Referitor la infracțiunea incriminată în art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, în speță, Tribunalul a constatat:

a) existența elementului material, constând în fapta de folosire a unui semn identic sau similar cu marcă înregistrată, prin comercializarea acestuia;

b) existența elementului intențional, concretizat în împrejurările din care rezultă că inculpatul cunoștea cine este titularul mărcii și exigențele legii, cu atât mai mult cu cât, conform propriilor afirmații, a deținut un depozit de medicamente;

c) urmarea socialmente periculoasă constând în încălcarea drepturilor titularului asupra mărcii C. înregistrate și protejate pe teritoriul României.

În situația de față, partea civilă E.L.C. este titulara dreptului de proprietate asupra mărcii C., înregistrată conform certificatului de înregistrare din 23 noiembrie 2001, emis de O.S.I.M., de către fostul titular L.I.L. Ca urmare a reorganizării companiei, prin cesiune marca este deținută în prezent de compania E.L.C., schimbarea titularului fiind notificată O.S.I.M. și fiind publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială din februarie 2008.

Situația de fapt, astfel cum a fost conturată în faza urmăririi penale, precum și în urma administrării probelor în faza cercetării judecătorești, relevă actele de folosire fără drept de către inculpatul G.G., a însemnului C. identic cu marca C..

Produsele pentru care este folosit însemnul C. - produse medicamentoase sunt identice cu cele pentru care marca C. este protejată pe teritoriul României, în plus, este evidentă identitatea însemnului folosit fără drept de persoana neautorizată - inculpatul G.G. cu marca înregistrată C..

Referitor la solicitarea procurorului de introducere în cauză ca parte responsabilă civilmente a societății A.C. SRL, la care administrator este inculpatul, se mai impun a fi făcute următoarele precizări:

Astfel, într-adevăr, în raport de exigențele art. 16 C. proc. pen., această solicitare este tardivă, cu atât mai mult, cu cât împrejurările invocate în susținerea cererii erau cunoscute încă din faza de urmărire penală.

Trecând însă și peste aceste considerente, tribunalul constată că, în săvârșirea elementului material al infracțiunii inculpatul nu s-a folosit de calitatea sa de administrator la societatea invocată, iar activitățile ilicite derulate nu au profitat acesteia, nefiind în cauză întrunite condițiile art. 1000 alin. (3) C. civ.

Cum inculpatul nu a făcut dovada unui acord din partea titularului mărcii C. pentru folosirea mărcii în activitatea sa comercială, iar fapta ilicită a inculpatului fiind dovedită atât obiectiv, cât și subiectiv, tribunalul a constatat că se impune condamnarea sa la o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social, generic și concret al acesteia, relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările concrete de săvârșire, natura infracțiunii, precum și persoana inculpatului.

Împărtășind concepțiile doctrinei "apărării sociale", tribunalul a avut în vedere că infracțiunea reprezintă, în ultima instanță o manifestare a persoanei făptuitorului. Ca atare, pentru a se putea stabili un tratament de "resocializare" cât mai adecvat, este necesar să se cerceteze cu atenție personalitatea sa, toate datele biologice, psihologice și sociale privind persoana sa.

Nu trebuie eludată nici împrejurarea că pedeapsa trebuie să aibă un caracter retributiv și să se bazeze pe responsabilitatea penală a infractorului.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicabile inculpatului G.G., Tribunalul a dat semnificația cuvenită tuturor acestor împrejurări.

Tribunalul a apreciat în acest context că se justifică stabilirea unei pedepse maxime prevăzute de lege, întrucât într-o asemenea situație acesta sancțiune ar fi în măsură să-și atingă scopul preventiv - sancționator enunțat în art. 52 C. pen. și să aibă, de asemenea, și acel caracter de exemplaritate care să preîntâmpine săvârșirea de fapte similare.

O semnificație deosebită în aprecierea acestei concluzii o au, pe lângă circumstanțele reale ale faptei ce denotă, fără îndoială o gravitate deosebită, posibilitățile de resocializare, de reintegrare în societate ale inculpatului.

Instanța de fond împărtășește punctul de vedere că frecvența deosebită a unor infracțiuni în prezent - cum este cea reținută în sarcina inculpatului - tocmai prin ea însăși justifică aplicarea unor asemenea sancțiuni, câtă vreme tocmai recrudescența deosebită a fenomenului infracțional legat de proprietatea intelectuală impun o ripostă mai fermă din partea autorităților, care să se concretizeze în sancțiuni mai severe și să aibă și un caracter de exemplaritate. Aceasta pentru că o pedeapsă se aplică "nu numai pentru că s-a păcătuit, dar și pentru a nu se mai păcătui".

În plus tribunalul nu a făcut abstracție de atitudinea procesuală a inculpatului, nesinceră și îngreunând cercetările, pe care - raportat la dispozițiile art. 75 alin. (2) C. pen. - a apreciat-o ca o împrejurare ce agravează răspunderea penală, câtă vreme avea posibilitatea legală de a refuza să dea declarații, dar renunțând la acest drept, face declarații nesincere, în scopul îngreunării actului de justiție.

Cât privește infracțiunea prev. de art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte:

Art. 834. - (1) Contrafacerea sau punerea în circulație de medicamente fără respectarea prevederilor prezentului titlu constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Art. 696 - (1) Prevederile prezentului titlu se aplică medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piață în România, fabricate industrial sau produse printr-o metodă implicând un proces industrial.

Art. 700. - (1) Nici un medicament nu poate fi pus pe piață în România fără o autorizație de punere pe piață emisă de către Agenția Națională a Medicamentului, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, sau fără o autorizație eliberată conform procedurii centralizate.

(2) Nici un medicament nu poate fi pus pe piață în România fără o autorizație de punere pe piață emisă de către Agenția Națională a Medicamentului, în conformitate cu prevederile prezentului titlu.

Tribunalul a reținut, față de exigențele textelor de lege invocate că în speță acțiunea ilicită a inculpatului nu se circumscrie dispozițiilor art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, câtă vreme el nu a "pus în circulație pe piața din România" medicamentul C.

Tribunalul a înțeles să interpreteze dispozițiile Legii nr. 95/2006 atât în litera, cât și în spiritul lor, un argument în susținerea celor de mai sus fiind chiar rațiunea legii în discuție care rezultă chiar din denumirea acesteia "Legea privind reforma în domeniul sănătății", fiind evident că dispozițiile enunțate vizează protejarea populației naționale de acțiunile ilicite constând în "punerea pe piață în țară" de medicamente fără respectarea prevederilor legale.

Prin Decizia penală nr. 320 din 18 decembrie 2008, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpatul G.G.

A desființat parțial sentința și, în fond:

A redus despăgubirile morale acordate părții civile E.L.C. de la 20.000 euro la 2.000 euro.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Prin Decizia penală nr. 2270 din 16 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civilă E.L.C. și inculpatul G.G.

A casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București.

S-a reținut că în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998 pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză, aceasta nu are în vedere contrafacerea propriu-zisă a unei mărci, ci o faptă asimilată contrafacerii, respectiv punerea în circulație fără drept a unui produs ce poartă o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, adică orice act prin care se realizează introducerea unui produs contrafăcut în circuitul desfacerii bunurilor.

Potrivit rezoluției de începere a urmăririi penale, această măsură a fost dispusă întrucât "în urma analizei pastilelor expediate de către făptuitor de laboratoarele companiei E.L. a rezultat că atât din punctul de vedere al aspectului fizic, cât și din punct de vedere chimic medicamentele sunt contrafăcute", adică poartă fără drept însemnul C..

De altfel, aceasta este acuzația care i s-a adus inculpatului prin plângerea adresată organelor de urmărire penală de către reprezentantul părții vătămate, respectiv că a fost descoperită "o persoană din România implicată în distribuirea și livrarea ilegală de medicamente contrafăcute, inclusiv cele produse de L., precum medicamentul C." și care "a livrat (..) 2 pachete de C. către noi în Marea Britanie. Mostre din ambele pachete au fost trimise spre analiză către laboratoarele din Statele Unite ale firmei E.L. și în ambele cazuri s-a demonstrat că au fost contrafăcute".

Pe de altă parte, în privința medicamentelor expediate, deși actul de sesizare menționează patru asemenea operațiuni (în datele de 22.02,18.04,19.04 și 5.06), ceea ce are relevanță pentru cauza de față sunt doar cele care au avut ca obiect medicamentul C.

Or, așa cum rezultă din actele existente la dosar (inclusiv corespondența electronică dintre inculpat și martorul A.R.), doar două au fost coletele conținând acest medicament, ambele fiind trimise din Republica Moldova de către numita S.L. în datele de 19.02 și respectiv 12 aprilie 2006, căreia de altfel i-a fost făcută și plata prin sistemul W.U.

În aceste condiții, probatoriul administrat în cauză trebuia să lămurească două aspecte esențiale: caracterul original sau contrafăcut al medicamentelor expediate investigatorului angajat de către partea vătămată martorul A.R.) și implicarea inculpatului în aceste operațiuni (atât din punct de vedere obiectiv, cât și din punct de vedere subiectiv).

În ce privește caracterul contrafăcut al medicamentelor, acuzațiile cuprinse în plângerea părții vătămate sunt susținute de depoziția martorului A.R., angajat ca investigator de către partea vătămată și de analiza unor eșantioane din medicamentul în litigiu, efectuată în laboratoarele părții vătămate (Echipa Tehnică de Protecție Globală a Produselor MCE din cadrul E.L.C.). Or, acest aspect trebuia elucidat prin probe concludente, cum ar fi expertizarea într-un laborator independent a unor eșantioane din medicamentele suspectate a fi contrafăcute, ceea ce presupunea mai întâi să se stabilească dacă acestea mai există în materialitatea lor (inclusiv ambalajul pe care este înscris numărul lotului și a datei de expirare-vezi) și unde se află, cerere pe care inculpatul a formulat-o în apel, dar care i-a fost respinsă.

În ce privește implicarea inculpatului în expedierea medicamentelor, aceasta este conturată doar din punct de vedere obiectiv, prin corespondența electronică pe care a purtat-o cu martorul A.R., fără însă a se stabili dacă el a avut doar o calitate de intermediar sau dimpotrivă, a fost cel care a dirijat întreaga operațiune, în condițiile în care în mod cert medicamentele în cauză nu au fost expediate nemijlocit de către inculpat din România, ci din Republica Moldova, de către numita S.L.

Pe de altă parte, în măsura în care se stabilește caracterul contrafăcut al medicamentelor, trebuie dovedită intenția cu care inculpatul a acționat, dacă acesta a cunoscut sau nu împrejurarea sus-menționată, în condițiile în care din aceeași corespondență electronică rezultă că, după ce martorul i-a adus la cunoștință că medicamentul expediat nu are efecte (ceea ce pune implicit în discuție faptul dacă era sau nu original), pe parcursul mai multor email-uri inculpatul și-a manifestat surprinderea și preocuparea, cerând mai multe informații în acest sens.

Toate aceste aspecte presupun o suplimentare a probatoriului, inclusiv prin audierea în calitate de martor a numitei S.L., pentru a se stabili condițiile în care au avut loc expedițiile de medicamente, precum și gradul de participare a inculpatului la aceste operațiuni.

Pe de altă parte, în ce privește latura civilă a cauzei, hotărârea instanței de apel este contradictorie, întrucât deși reține că "partea civilă nu a demonstrat în concret temeinicia și legalitatea pretențiilor sale sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale solicitate", aceste despăgubiri sunt reduse, întrucât "trebuie acordată o sumă care doar să dea satisfacție părții civile, a căreia imagine a fost folosită în acțiunea ilicită a inculpatului".

Referitor la critica principală formulată de Parchet, aceasta pune în discuție greșita achitarea a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, soluție dispusă de prima instanță și menținută de cea de apel.

Analizând această critica, instanța de apel și-a însușit motivarea instanței de fond, fără a lămuri dacă în cauză este sau nu vorba despre o operațiune de export de medicamente din România în Marea Britanie și, în caz afirmativ, dacă aceasta s-a desfășurat în condițiile legii inclusiv sub obligația de a obține o autorizație de punere pe piață conform art. 700 din Legea nr. 95/2006).

În aceste condiții, Înalta Curte a constatat că toate recursurile declarate în cauză sunt fondate, întrucât pe de o parte instanța de apel nu a analizat și motivat corespunzător toate criticile cu care a fost învestită, iar pe de altă parte în vederea aflării adevărului se impune o suplimentare a probatoriilor în sensul celor menționate anterior.

La Curtea de Apel București, secția I penală, s-au administrat probatoriile indicate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, astfel:

În data de 08 decembrie 2009, E.L.C. a comunicat că se află în posesia unui număr de 48 cutii de produse contrafăcute purtând semnul C., conținând 2 blistere fiecare a câte 2 tablete, cantitatea totală de tablete contrafăcute C. fiind de 196 tablete.

Datorită împrejurării că S.L. nu se mai află în Republica Moldova (potrivit adresei din 17 martie 2010 a Ministerului Justiției al Republicii Moldova) și nu se cunoaște domiciliul acesteia, prin Încheierea din 11 mai 2010, s-a renunțat la audierea acestei martore.

La data de 29 octombrie 2010, A.N.M. din M.S. a expertizat 8 pungi de plastic sigilate și confiscate puse la dispoziție de firma E.L.C. stabilindu-se următoarele: Din cele 8 pungi, în 3 s-au identificat 4 probe cu numele de C. 20 mg, ambalate în blistere - ambalaj primar, introduse în cutii de carton - ambalaj secundar. În 5 pungi s-au identificat documente comerciale, ce nu fac obiectul expertizei noastre, (facturi, corespondență, avize de expediție etc), și urmează a fi returnate societății de avocați;

- Cele 4 probe cu numele de C. - 20 mg au fost analizate atât din punct de vedere calitativ, prin investigații de laborator, cât și din punct de vedere al încadrării, în legislația actuală, a ambalajelor (blister și cutie de carton) în ceea ce privește originea, elementele de identificare și modul de inscripționare a datelor destinate utilizatorului;

a) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A a, Cod client (codificare punga plastic) B a fost găsit corespunzător: documente anexate - Certificat de Conformitate și Certificat de Analiză din 22 octombrie 2010;

b) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A c, Cod client (codificare punga plastic) D a fost găsit corespunzător: documente anexate: Certificat de Conformitate și Certificat de Analiză din 22 octombrie 2010;

c) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot e, Cod client (codificare punga plastic) F și G a fost găsit necorespunzător: documente anexate: Buletin de Neconformitate și Certificat de Analiză din 22 octombrie 2010;

d) produsul C. - 20 mg, serie de ambalaj - lot A h, Cod client (codificare punga, plastic) I și J a fost găsit necorespunzător: documente anexate: Buletin de Neconformitate și Certificat de Analiză din 22 octombrie 2010.

S-a făcut precizarea că, pentru produsele înscrise la pct. "c" și pct. "d" rezultatele analitice, înscrise în certificatele de analiză și în anexele acestora, conduc la concluzia că produsele sunt falsificate și nu îndeplinesc condițiile de calitate și de siguranță impuse pentru medicamentele cu drept de circulație în România.

La termenul din 18 ianuarie 2011, procurorul de ședință a solicitat extinderea motivelor de apel ale parchetului, urmând să se rețină forma continuată a celor două infracțiuni aflate în obiectul judecății.

În final s-a consemnat că apelurile parchetului și al inculpatului sunt nefondate - Decizia penală nr. 46 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal s-au exercitat recursuri de către inculpat și procuror.

Se reiterează de către procuror doleanța privitoare la dispunerea greșită a soluției de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. Inculpatul a pus în circulație medicamente prin intermediul numitei L.S. care a livrat produsele din Moldova în Anglia. Pentru a dispune achitarea unui inculpat este necesar a se stabili că nu s-a produs nicio modificare în planul realității obiective.

Inculpatul solicită pronunțarea unei soluții de achitare pentru infracțiunea prev. de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, cu respingerea în totalitate a acțiunii civile, în subsidiar reducerea pedepsei, reducerea la un cuantum pur simbolic a despăgubirilor acordate.

Instanța de recurs va reda că nu este întemeiată critica Parchetului care vizează greșita achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Interpretarea instanței de fond cu privire la inexistența faptei este legală în raport de prevederile art. 696 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care infracțiunile descrise, inclusiv cea în discuție, poartă asupra medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piață în România.

Totodată, art. 700 din aceeași lege, localizează comiterea infracțiunilor avute în vedere de reglementarea legală în discuție numai la piața internă.

Cu corectitudine instanța a mai adus și argumente legate de litera și spiritul legii în discuție, lege care protejează populația națională de acțiuni ilicite constând în "punerea pe piață în țară" de medicamente fără respectarea prevederilor legale.

Infracțiunea prev. de art. 834 alin. (1) teza a II-a vizează o stare de pericol prin punerea în circulație a unor medicamente cu privire la care M.S.P. nu-i poate exercita controlul impus de scopul protejării sănătății populației naționale.

Interpretarea dată textului legal de către instanța fondului este una formală dar riguroasă, chiar și procurorul, pe calea cererii de recurs, circumstanțiindu-și concluziile în sensul acceptării și a soluției de achitare dar, în condițiile în care inculpatul a desfășurat o activitate de intermediere care a condus la modificări obiective, această manoperă se circumscrie cazului de la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Interpretarea instanței de recurs, în lumina inexistenței faptei, așa cum este ea reglementată de art. 834 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, nu trebuie îndepărtată de cadrul formal ce se raportează la prevederile art. 696 din Legea nr. 95/2006, potrivit cu care infracțiunile descrise, inclusiv cea în discuție, poartă asupra medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piață în România. Așa fiind, în sine fapta imputată nu se pliază pe cadrul normativ incident.

Cum aceleași detalii au fost prezentate și de către instanța de apel, decizia este de menținut sub aceste aspecte.

Totodată, corect prima instanță a reținut că inculpatul a comis infracțiunea prev. de art. 83 lit. b) din Legea nr. 84/1998, deoarece a comercializat un medicament având un semn identic sau similar cu marca înregistrată, deși știa cine este titularul mărcii și exigențele legii, urmarea socialmente periculoasă constând în încălcarea drepturilor titularului asupra mărcii C. înregistrate și protejate pe teritoriul României.

În situația de față, partea civilă E.L.C. este titulara dreptului de proprietate asupra mărcii C., înregistrată conform certificatului de înregistrare din 23 noiembrie 2001, emis de O.S.I.M., de către fostul titular L.I.L. Ca urmare a reorganizării companiei, prin cesiune, marca este deținută în prezent de compania E.L.C., schimbarea titularului fiind notificată O.S.I.M. și fiind publicată în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială din februarie 2008.

Situația de fapt, astfel cum a fost conturată în faza urmăririi penale, precum și în urma administrării probelor în faza cercetării judecătorești, relevă actele de folosire fără drept de către inculpatul G.G. a însemnului C. identic cu marca C..

Produsele pentru care este folosit însemnul C. - produse medicamentoase sunt identice cu cele pentru care marca C. este protejată pe teritoriul României, în plus, este evidentă identitatea însemnului folosit fără drept de persoana neautorizată - inculpatul G.G. cu marca înregistrată C..

De altfel, și expertiza efectuată în apel concluzionează că produsele sunt falsificate și nu îndeplinesc condițiile de calitate și siguranță impuse pentru medicamente cu drept de circulație în România.

Așa fiind, apărările inculpatului pe acest palier juridic nu sunt de primit, reprezintă forțări ale situației sale ce reiese din dosar, încercări de transfer a răspunderii penale în sarcina unor alte persoane, precum S.L., fără argumente obiective și concrete ce să pună măcar la îndoială vinovăția sa.

Nici în ceea ce privește regimul sancționator incident nu sunt de făcut alte comentarii, instanța de fond preocupându-se în detaliu de toate nuanțele punitive specifice speței, iar instanța de apel a acceptat întocmai cele precizate.

În schimb, daunele morale stabilite de prima instanță nu sunt judicios cuantificate, suma stabilită la 20000 euro constituind o compensație dezechilibrată la lezarea imaginii firmei titulare, putându-se vorbi, în măsura acceptării acesteia, de o îmbogățire fără justă cauză a părții prejudiciate.

Instanța de recurs apreciază că în cauză trebuie acordată o sumă simbolică, care să dea doar satisfacție formală părții civile a cărei imagine a fost folosită în acțiunea ilicită a inculpatului, în cadrul contextului faptic ce nu reclamă anvergură, vehiculare de profituri substanțiale sau livrare de cantități deosebite. Așa fiind, suma de 2000 de euro apare ca fiind un cuantum mai echilibrat în cadrul acestui raport.

În consecință, procesual, recursul inculpatului este de apreciat ca fiind fondat, doar sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, se vor face cuvenitele îndreptări, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârilor și cu respingerea ca nefondat a recursului procurorului prevalat pe dispozițiile art. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva Deciziei penale nr. 46 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 569 din 5 mai 2008 a Tribunalului București, secția I penală, și, rejudecând în fond:

Reduce cuantumul daunelor morale acordate părții civile SC E.L.C. de la 20.000 euro la 2.000 euro.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva aceleiași decizii penale.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2011.