ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3942/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 190 din 19 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. respectiv cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., i s-au pus în vedere inculpatului să se prezinte în prima săptămână a primei luni din fiecare trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.

În baza art. 86 4 C. pen., i s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 359 C. proc. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii. S-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la data de 30 septembrie 2011 la zi. În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului I.N. dacă nu este arestat în altă cauză. Tribunalul a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală nr. 178/D/P/2011 din 18 noiembrie 2011 a fost trimis în judecată, printre alții, în stare de arest preventiv, inculpatul I.N., pentru infracțiunile prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G.

nr. 105/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea disp. art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut în actul de inculpare că inculpatul S.A. a constituit, împreună cu inculpații D.Ș. și I.N. un grup de criminalitate organizată, în scopul săvârșirii de infracțiuni, respectiv trafic de migranți, la care ulterior au aderat și inculpații Y.A., S.D., M.l., M.S., C.l.C. și D.F., iar în perioada martie - septembrie 2011, a coordonat mai multe grupuri de migranți, cetățeni iranieni și turci, în scopul trecerii frauduloase a frontierei dintre România în Ungaria. În ceea ce-l privește pe inculpatul I.N., s-a reținut că, aflându-se în Turcia în perioada martie - septembrie 2011, a racolat 3 grupuri de migranți, astfel: - în cursul lunii martie 2011 a călătorit din Turcia până în România împreună cu cetățenii turci T.E.

și T.C., ajutați să obțină vize de intrare în România de la Consulatul României la Izmir de către inc. Y.A., ulterior aceștia fiind preluați de inc. S.A., - în cursul lunii august 2011 l-a racolat pe cetățeanul turc M.A., care intenționa să ajungă ilegal în Anglia și l-a ajutat să obțină viza română în baza invitației inc. S.A., rezident în țara noastră. Ulterior inc. S.A. l-a adus pe M.A. din Turcia până în România, după care l-a cazat, împreună cu inc. D.Ș. într-un hotel situat în localitatea F., jud. Ialomița, - în cursul lunii septembrie 2011 i-a condus din Turcia până în România pe cetățenii turci P.E., M.E., E.O. și Y.M., fiind așteptați pe Aeroportul H.C. de inc. Y.A., apoi i-a transportat până la Eforie Sud împreună cu acesta din urmă, pentru a le procura documente de identitate false de la inc.

D.F., în scopul ieșirii ilegale din România, ținând în permanență legătura cu rudele imigranților și primind de la aceștia suma de 4000 de euro prin W.U., în scopul plătirii călăuzelor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „trafic de migranți”. Situația de fapt reținută în actul de inculpare a fost dovedită cu procesele-verbale încheiate de organele de poliție, declarațiile martorilor, înregistrările telefonice, procesele-verbale de recunoaștere, procesele-verbale de constatare tehnico-științifică, cu actele falsificate, dar și cu declarațiile tuturor făptuitorilor și declarațiile de recunoaștere ale inculpaților care au solicitat aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În faza de cercetare judecătorească, a fost audiat inculpatul I.N., la termenul de judecată din data de 15 martie 2012, acesta arătând că recunoaște acuzațiile ce i se aduc și solicitând să fie judecat în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului I.N., instanța a avut în vedere criteriile generale prev de art. 72 C. pen., precum și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., gravitatea faptelor comise, modalitatea de acționare, atitudinea procesuală a inculpaților și s-a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins prin suspendarea sub supraveghere, potrivit art. 86 1 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului, s-a arătat că instanța de fond a aplicat pedepse nelegale, în afara limitelor prevăzute de lege și, de asemenea, a fost calculat greșit termenul de încercare.

S-a mai solicitat ca pedepsele ce urmează să fie aplicate să fie executate în regim de detenție. Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, prin decizia penale nr. 205/A din 25 iunie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 190 din 19 martie 2012, pe care a casat-o în parte și rejudecând: În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. c) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.N., la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. c) C. pen. și art. 320 1 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 86 1 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen.

s-a pus în vedere inculpatului să se prezinte în prima săptămână a primei luni din fiecare trimestru la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul București, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență. În baza art. 86 4 C. pen., s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 359 C. proc. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii. Analizând apelul Parchetului în raport de critica formulată cât și din oficiu, Curtea de Apel a constatat că este întemeiat pentru următoarele considerente: Situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de fond care a motivat pe larg atât în fapt cât și în drept soluția pronunțată.

Instanța de fond a greșit când a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2000, deoarece limitele prevăzute de acest articol stabilesc o pedeapsă de la 5 ani la 20 de ani. În condițiile în care s-a făcut aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., minimul pedepsei era de 3 ani și 4 luni închisoare. De asemenea, instanța de fond a greșit când a stabilit termenul de încercare de 4 ani. Potrivit art. 86 2 C pen., termenul de încercare se compune din durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp cuprins între 2 și 5 ani. Instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C pen., considerând că atitudinea sinceră a acestuia justifică coborârea pedepselor sub minimul prevăzut de lege.

Instanța a stabilit pedepsele raportat la activitatea infracțională, la modalitatea de comitere a faptelor, dar și la atitudinea sinceră de recunoaștere în totalitate a faptelor și de însușire a materialului probator administrat în faza de urmărire penală. La stabilirea pedepselor; a dat eficiența cuvenită prevederilor art. 72 C pen., respectiv gravitatea faptelor comise, de modalitatea de acționare, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului. Instanța de apel a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins și prin suspendarea sub supraveghere potrivit art. 86 1 C. pen., iar obligațiile ce vor fi stabilite în sarcina inculpatului, sunt de natură să garanteze realizarea rolului educativ al pedepsei.

Împotriva deciziei sus-menționate, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. Prin recursul declarat, astfel cum a fost precizat oral, procurorul a criticat hotărârea atacată, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., iar nu pct. 17 2 cum s-a indicat în motivele scrise. A criticat hotărârea sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, care nu corespunde cerințelor art. 52 C. pen., întrucât reținerea art. 74 lit. c) C. pen. are un caracter pur formal, nefiind justificată de atitudinea inculpatului la urmărirea penală și în fața instanței, care, odată ce a fost pus în libertate, nu s-a mai prezentat. A mai arătat că raportat la actele materiale reținute în sarcina sa, constând în trei transporturi cu migranți, nu este suficientă aplicarea unei pedepse cu suspendare, ci cu executare.

În subsidiar, a învederat că instanța de apel a omis să ia act de perioada în care inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv 30 septembrie 2011-19 martie 2012. Examinând recursul Parchetului, în raport cu motivele de recurs precizate în ședință publică, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că decizia instanței de apel este netemeinică și nelegală, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului, care nu răspund exigențelor art. 52 C. pen., atât din punct de vedere al cuantumului acestora, cât și al modalității de executare. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța de apel a reținut în mod greșit, în favoarea inculpatului, circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., apreciind că atitudinea sinceră a acestuia justifică coborârea pedepselor sub minimul prevăzut de lege.

Din analiza actelor dosarului, se constată pe de o parte, că atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptelor din actul de sesizare a fost valorificată de instanțe, prin reținerea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu o treime, iar, pe de altă parte, că această atitudine inițială de sinceritate și cooperare cu organele judiciare nu a continuat ulterior pe parcursul procesului penal. Astfel, ulterior pronunțării sentinței instanței de fond prin care s-a dispus punerea în libertate a inculpatului arestat preventiv, acesta nu s-a mai prezentat în fața instanțelor și nu a justificat lipsa sa în fața autorităților, împrejurare care trebuia avută în vedere la analiza datelor sale personale.

Raportat la împrejurările concrete de săvârșire a faptelor, la gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de trafic de migranți în formă continuată, săvârșită în cadrul unui grup de criminalitate organizată, Înalta Curte constată că funcțiile și scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. nu pot fi atinse fără executarea efectivă a pedepsei, prin privare de libertate, sens în care va fi admis recursul Parchetului, vor fi casate în parte ambele hotărâri și se va înlătura aplicarea art. 86 1 -86 4 C. pen. Pentru aceste motive, se impune admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. împotriva deciziei penale nr. 205/A din 25 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, privind pe inculpatul I.N.

Se va casa, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 190 din 19 martie 2012 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, și, rejudecând: În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., va fi condamnat inculpatul I.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. va fi condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

Se va face aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Se vor înlătura dispozițiile art. 86 1 -86 4 și art. 71 alin. (5) C. pen. pentru inculpatul I.N. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie 2011 la 19 martie 2012. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. împotriva deciziei penale nr. 205/A din 25 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală, privind pe inculpatul I.N. Casează, în parte, decizia penală atacată și sentința penală nr. 190 din 19 martie 2012 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, și, rejudecând: În baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., condamnă inculpatul I.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. condamnă același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Face aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. Înlătură dispozițiile art. 86 1 -86 4 și art. 71 alin. (5) C. pen. pentru inculpatul I.N. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 30 septembrie 2011 la 19 martie 2012. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29 noiembrie 2012.