ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 830/2013

CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 830/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului penal de față ;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 111 din data de 17 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. 74984/3/2011 în baza art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74-art. 76 C. pen. și art. 320

1

S-a aplicat art. 71-art. 64 lit. a) teza și lit. b) C. pen..

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 04 februarie 2008 la 02 iulie 2008.

În baza art. 86

1

2

În baza art. 86

3

În baza art. 86

4

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

2.

în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74-art. 76 C. pen. și art. 320

1

din C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.F.R., zis „R.",  la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) din Lega nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74-art. 76 C. pen. și art. 320

1

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a aplicat art. 71-art. 64 lit. a) teza și lit. b) C. pen..

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 24 iulie 2009 la 21 octombrie 2009.

În baza art. 86

1

2

În baza art. 86

3

În baza art. 86

4

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

3.

în baza art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2000 cu aplicarea art. 74-art. 76 C. pen. și art. 320

1

S-a aplicat art. 71-art. 64 lit. a) teza și lit. b) C. pen..

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 29 august 2009 la 21 octombrie 2009.

În baza art. 86

1

2

În baza art. 86

3

În baza art. 86

4

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 118 lit. a), b) și f) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani:300 RON de la inculpatul C.B.A. (provenită din fondurile I.G.P.R.-B.C.C.O.-S.C.C.O. Ilfov), sumă ce a fost obținută de la colaboratorul cu nume de cod „Z.T." pentru vânzarea de droguri de mare risc la data de 23 octombrie 2007 și 620 RON de la inculpatul M.F.R. (provenită din fondurile I.G.P.R. - B.C.C.O. - S.C.C.O. Ilfov), sumă ce a fost obținută de la colaboratorul cu nume de cod „Z.T." pentru vânzarea de droguri de mare risc în zilele de 07 septembrie 2007 și 12 ianuarie 2008.

În baza art. 118 lit. a), b) și f) C. pen. și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii cantităților de 15 comprimate care conțin ca substanță activă 3,4 - metilensioximetamfetamină (MDMA) (depuse la camera de corpuri delicte din cadrul D.J.S.E.O.) cu dovada din 07 noiembrie 2007), 0,80 grame pulbere ce conține cocaină în amestec cu fenacetină și procaină (depusă la camera de corpuri delicte din cadrul D.J.S.E.O.) cu dovada din 14 ianuarie 2008) și 7,28 grame rezină de cannabis (depusă la camera de corpuri delicte din cadrul D.J.S.E.O.) cu dovada din 15 ianuarie 2008).

În baza art. 192 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat în parte la câte 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Analizând actele și lucrările dosarului prima instanța a reținut următoarele:

În data de 07 septembrie 2007 colaboratorul „Z.T." i-a adus la cunoștință investigatorului sub acoperire „P.L." că, în aceeași zi, a fost contactat de inculpatul M.F.R. zis „R.", care i-a spus că are de vânzare LSD și a stabilit cu acesta să se întâlnească la M.D. din Piața Romană.

La orele 16,00 investigatorul sub acoperire împreună cu colaboratorul s-au deplasat în zona Piața Romană în vederea efectuării unei cumpărări autorizate de LSD de la inculpatul M.F.R. zis „R.".

După ce investigatorul sub acoperire „P.L." i-a efectuat un control corporal colaboratorului „Z.T.", constatând că acesta nu deținea asupra sa substanțe sau bunuri interzise de lege, i-a înmânat suma de 200 RON, pentru a cumpăra LSD de la inculpatul M.F.R. zis „R.", după care colaboratorul „Z.T." l-a contactat telefonic pe inculpat comunicându-i că a ajuns la locul întâlnirii, iar inculpatul i-a cerut să îl aștepte la M.D..

În jurul orelor 16,30 inculpatul și-a făcut apariția și a plecat împreună cu colaboratorul spre strada L., cei doi fiind supravegheați îndeaproape de către investigatorul sub acoperire „P.L.".

Inculpatul și colaboratorul s-au deplasat până la Hotelul D., după care s-au întors pe același traseu, oprindu-se la gura de metrou Piața Romană, ocazie cu care inculpatul i-a dat colaboratorului un dot LSD, cerându-i pentru acesta suma de 120 RON, lucru pe care colaboratorul l-a făcut, stabilind totodată să țină legătura și să îl anunțe când mai are de vânzare droguri.

După încheierea tranzacției, cei doi s-au despărțit, iar colaboratorul s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire căruia i-a predat dotul LSD cumpărat de la inculpatul M.F.R. zis „R.", precum și restul de 80 RON, de la suma de 200 RON, pe care o primise pentru a plăti drogurile inculpatului.

Fiind expertizat drogul cumpărat de la inculpat s-a constatat că acesta a conținut substanță activă Lysergide (LSD), substanță care face parte din Tabelul I Anexă la Legea nr. 143/2000 (raport de constatare tehnico-științifică din 13 septembrie 2007), proba litigiu fiind consumată în procesul analizelor de laborator.

În data de 18 octombrie 2007, colaboratorul „Z.T." a luat legătura cu inculpatul G.A. zis „A.", întrucât, anterior, inculpatul i-a oferit droguri și anume ecstasy și l-a întrebat dacă mai are de vânzare. Acesta i-a cerut colaboratorului să îl sune peste două ore, în aceeași zi, lucru pe care colaboratorul l-a făcut, ocazie cu care inculpatul i-a spus că mai are de vânzare ecstasy și i-a cerut să se întâlnească în jurul orelor 17,30 în zona Parcului C. și să îl anunțe telefonic când va ajunge la locul întâlnirii.

Colaboratorul „Z.T." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire „P.L." și, după ce acesta i-a efectuat un control corporal colaboratorului, constatând că nu avea asupra sa bunuri interzise de lege la deținere, i-a înmânat suma de 250 RON, pentru a plăti comprimatele ecstasy inculpatului, după care colaboratorul s-a întâlnit cu inculpatul G.A. zis „A." și împreună s-au deplasat în Parcul C., unde inculpatul s-a oprit și i-a înmânat colaboratorului o punguliță de culoare albă, transparentă în care se aflau 7 comprimate de culoare albă, despre care i-a spus că sunt comprimate ecstasy pentru care trebuie să îi plătească suma de 245 RON.

Colaboratorul i-a dat inculpatului suma cerută pentru cele 7 comprimate ecstasy, după care s-a despărțit de acesta și s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire căruia i-a înmânat punguliță ce a conținut cele 7 comprimate ecstasy cumpărate de la inculpat, precum și suma de 5 RON reprezentând restul de la suma de bani pe care o primise ca să achite drogurile.

Fiind expertizate cele 7 comprimate cumpărate de la inculpat s-a constatat că acestea au conținut substanță activă 3,4 - metilendioximetamfetamină (MDMA), substanță care face parte din Tabelul nr. I Anexă la Legea nr. 143/2000, proba fiind consumată în procesul analizelor de laborator.

În data de 23 octombrie 2007, colaboratorul „Z.T." l-a contactat telefonic pe inculpatul C.B.A. zis „L.", deoarece așa conveniseră cu o zi înainte, pentru a stabili ora la care să se întâlnească pentru ca inculpatul să îi vândă comprimate ecstasy. Acesta i-a cerut colaboratorului să vină la locuința sa, în jurul orelor 20,00, pentru a-i vinde comprimate ecstasy.

Astfel, colaboratorul „Z.T." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire „P.L." în cartierul Militari. După ce investigatorul sub acoperire i-a efectuat un control corporal colaboratorului, constatând că nu deține bunuri interzise de lege i-a înmânat colaboratorului suma de 300 RON, pentru a-i plăti inculpatului comprimatele ecstasy, după care colaboratorul „Z.T." s-a deplasat la locuința inculpatului C.B.A. unde, sub supravegherea investigatorului sub acoperire, a format la interfonul de la scara blocului unde locuia inculpatul, inculpatul i-a răspuns și i-a permis accesul în bloc colaboratorului, investigatorul rămânând în fața scării blocului. Inculpatul l-a așteptat pe colaborator pe palierul etajului la care locuia, iar când s-au întâlnit colaboratorul i-a spus inculpatului că are suma de 300 RON, iar inculpatul i-a răspuns că îi va vinde pentru această sumă un număr de 30 comprimate ecstasy, după care a intrat în locuința sa și la puțin timp a ieșit pe palier și i-a înmânat colaboratorului o punguliță de culoare albă, transparentă în care s-au aflat 30 de comprimate, după care colaboratorul i-a înmânat inculpatului suma de 300 RON și a plecat.

Colaboratorul s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire „P.L." care îl aștepta în apropierea blocului unde locuia inculpatul, și i-a predat comprimatele cumpărate de la inculpat.

Fiind expertizate cele 30 de comprimate cumpărate de către colaborator de la inculpat s-a constatat că acestea au conținut substanță activă 3,4 - metilendioximetamfetamină (MDMA), substanță care face parte din Tabelul nr. I Anexă la Legea nr. 143/2000 (raport de constatare tehnico-științifică din 24 octombrie 2007).

Un număr de 15 comprimate care au conținut ca substanță activă 3,4 - metilendioximetamfetamină (MDMA), rămase după efectuarea analizelor de laborator, au fost predate la I.G.P.R. -D.C.J.S.E.O. cu dovada din 07 noiembrie 2007.

În data de 21 decembrie 2007, în jurul orelor 16,00 colaboratorul „Z.T." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire „P.L." în parcarea P. România, în vederea efectuării unei cumpărări autorizate de cocaină de la inculpatul G.A. zis „A." deoarece, anterior, colaboratorul și inculpatul stabiliseră să se întâlnească pentru a se încheia tranzacția.

După ce investigatorul sub acoperire i-a efectuat o percheziție corporală colaboratorului, constatând că nu deține bunuri interzise de lege, i-a înmânat acestuia suma de 360 RON, pentru a cumpăra de la inculpat un gram de cocaină.

Colaboratorul l-a contactat telefonic pe inculpat, ocazie cu care l-a întrebat dacă se pot vedea, dându-i de înțeles că ar dori să cumpere un gram de cocaină, iar inculpatul i-a cerut să îl aștepte în Complexul Comercial P. România.

Colaboratorul împreună cu investigatorul sub acoperire s-au deplasat în complexul comercial indicat de inculpat, după care s-au despărțit și, la puțin timp, a venit și inculpatul. Colaboratorul i-a înmânat suma de 360 RON inculpatului, iar acesta i-a dat colaboratorului o punguliță în care s-a aflat o substanță despre care i-a spus că era cocaină.

După încheierea tranzacției, colaboratorul s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire căruia i-a predat punguța cu substanța primită de la inculpatul G.A. zis „A.".

Fiind expertizată substanța vândută de inculpat s-a constatat că aceasta a conținut cantitatea de 0,85 grame cocaină în amestec cu fenacetină și procaină, cocaina făcând parte din Tabelul Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000.

Cantitatea de 0,80 grame pulbere ce a conținut cocaină cu fenacetină și procaină rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 14 ianuarie 2008.

În data de 12 ianuarie 2008, în jurul orelor 15,00 colaboratorul „Z.T." s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire „P.L." în zona Complexului Comercial „S." în vederea efectuării unei cumpărări autorizate de hașiș de la inculpatul M.F.R. zis „R." deoarece, anterior, colaboratorul discutase cu inculpatul cu privire la cumpărarea unei cantități de 10 grame hașiș.

După ce investigatorul sub acoperire i-a efectuat o percheziție corporală colaboratorului, constatând că acesta nu avea asupra sa bunuri a căror deținere este interzisă de lege i-a înmânat suma de 500 RON pentru a plăti drogul inculpatului, după care colaboratorul l-a contactat telefonic pe inculpat comunicându-i că a ajuns la locul de întâlnire, iar inculpatul i-a cerut să îl aștepte în interiorul complexului comercial.

Astfel, colaboratorul împreună cu investigatorul sub acoperire s-au deplasat în interiorul Complexului Comercial „S.", după care s-au despărțit, colaboratorul rămânând în așteptare.

După circa 20 de minute, inculpatul a venit la colaborator. Colaboratorul i-a înmânat inculpatului suma de 500 RON după care inculpatul i-a dat 4 bucăți de substanță solidă de culoare maronie.

După încheierea tranzacției, colaboratorul s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire căruia i-a predat cele 4 bucăți de substanță cumpărate de la inculpat.

Fiind expertizate cele 4 fragmente de substanță solidă cumpărate de la inculpat s-a constatat că aceasta a fost constituită din 9,90 grame rezină de cannabis, cu o concentrație în Tetrahidrocannabinol (THC) de 1,40% (conform raportului de constatare tehnico-științifîcă din 15 ianuarie 2008).

În proba înaintată s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.

Rezina de cannabis face parte din Tabelul Anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.

Cantitatea de 7,28 grame rezină de cannabis rămasă în urma analizelor de laborator a fost depusă la I.G.P.R. -D.C.J.S.E.O. cu dovada din 15 ianuarie 2008.

În drept, fapta inculpatului C.B.A. zis „L." care, la data de 23 octombrie 2007, a vândut colaboratorului „Z.T." - nume de cod cantitatea de 30 comprimate ecstasy (MDMA) pentru suma de 300 RON a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Deși inculpatul nu s-a aflat în stare de recidivă a fost condamnat anterior, prin sentința penală nr. 561 din 28 mai 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1488 din 19 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente cu cea din prezenta cauză: astfel, prin rechizitoriul din data de 01 aprilie 2008 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, inculpatul C.B.A. zis „L." a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..

Faptele inculpatului M.F.R. zis „R." care, la data de 07 septembrie 2007, a vândut colaboratorului „Z.T." un dot LSD pentru suma de 120 RON, iar la data de 12 ianuarie 2008 a vândut aceluiași colaborator cantitatea de 9,90 grame rezină de cannabis (hașiș) pentru suma de 500 RON au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit a) C. pen..

Faptele inculpatului G.A. zis „A." care, la data de 18 octombrie 2007, a vândut colaboratorului „Z.T." - comprimate ecstasy (MDMA) pentru suma de 245 RON, iar la data de 21 decembrie 2007 a mai vândut aceluiași colaborator cantitatea de 0,85 grame cocaină pentru suma de 360 RON au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen..

La individualizarea judicioasă a pedepselor Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum și dispozițiile art. 320

1

„Judecata în cazul recunoașterii vinovăției art. 320

1

din Legea nr. 202/2010 - Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.

Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. (1), dispozițiile art. 334 și 340 -344 se aplică în mod corespunzător.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, in cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. (1)-(6) nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

În caz de respingere a cererii, instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun".

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, pe fond pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Critica formulată de parchet a vizat următoarele aspecte:

1.

Nelegala durată a termenului de încercare stabilit în condițiile art. 86

1

Instanța a aplicat o pedeapsă de 4 ani în cazul inculpatului C.B.A., o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare în cazul inculpatului M.F.R., și respectiv o pedeapsă de 4 ani în cazul inculpatului G.A. stabilind suspendarea executării acestor pedepse pe un termen de încercare de 4 ani în considerarea disp. art. 86

2

Or, conform art. 86

2

În atare condiții s-a constatat că termenul de încercare ce se putea stabili în mod legal în cauză era cuprins în intervalul 6-9 ani, și respectiv 5-8 ani în cazul inculpatului M.F.R., iar un termen de încercare de 4 ani este în mod vădit nelegal stabilit.

2.Nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului M.F.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și dispozițiile art. 320

1

În sarcina inculpatului M.F.R. a fost reținută și fapta de trafic de droguri de risc, constând în aceea că în la data de 12 ianuarie 2008, a vândut colaboratorului „Z.T.", cantitatea de 9,90 grame rezină de cannabis (hașiș) pentru suma de 500 RON, faptă căreia s-a dat prin rechizitoriu încadrarea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, faptă pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoare de la 3 la 15 ani.

S-a constatat că în condițiile reținerii simultane a dispozițiilor art. 320

1

din C. proc. pen. și a circumstanțelor atenuante instanța era obligată să dea eficiență prioritar cauzei legale de reducere a pedepsei, respectiv a dispozițiilor privind recunoașterea vinovăției reducând limitele de pedeapsă cu o treime, respectiv fixând un interval de la 2 la 10 ani și ulterior în considerarea aplicării art. 74-76 C. pen. să aplice o pedeapsă sub minimul astfel fixat, astfel s-a constatat nelegalitatea pedepsei de 3 ani sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

3.Omisiunea confiscării sumei de 605 RON de la inculpatul G.A..

Prin rechizitoriu s-a solicitat în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 confiscarea sumei de 605 RON (provenită din fondurile I.G.P.R. B.C.C.O.-S.C.C.O. ILFOV) de la inculpatul G.A., sumă ce a fost obținută de la colaboratorul cu nume de cod „Z.T." pentru vânzarea de droguri de mare risc în zilele de 18 octombrie 2007 și 21 decembrie 2007.

Instanța a omis să se pronunțe asupra acestei măsuri de siguranță obligatorii, nelegalitatea urmând a fi îndreptată de instanța de control judiciar.

4.

Reținerea generică a circumstanțelor atenuante prevăzutede art. 74 C. pen., fără a exista nicio motivare cu privire la conținutul acestora și aplicabilitatea lor în cauză cu consecința greșitei individualizări a regimului de executare în cazul inculpaților M.F.R. și G.A..

S-a observat că hotărârea conține în extenso conținutul rechizitoriului, fără a conține vreo argumentare cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante, acestea fiind reținute în mod generic prin referire la disp.art. 74-76 C. pen., cu privire la individualizarea regimului de executare (neprivativ de libertate) și a măsurilor de supraveghere stabilite în condițiile art. 86

3

1

S-a constatat din actele dosarului că inculpații M.F.R. și G.A. au fost necunoscuți cu antecedente penale, cât privește atitudinea procesuală, inculpaților M.F.R. și G.A. au fost oscilanți în cursul urmăririi penale.

Astfel s-a constatat pe de o parte că aspectele mai sus menționate au fost insuficiente pentru a permite reținerea în cauză a circumstanțelor atenuante, iar o cenzură efectivă a temeiniciei reținerii acestora a fost dificil a se realiza în absențiunea motivării.

În ceea ce privește inculpații M.F.R. și G.A., față de repetabilitatea activității infracționale, față de atitudinea procesuală din cursul urmăririi penale - oscilanți, s-au sustras urmăririi penale, având mijloace ce le-au asigurat o distanță considerabilă față de autoritățile judiciare române, fiind depistați în baza unui mandat european de arestare pe teritoriul spaniol, față de tipul drogurilor traficate - cocaina, LSD - s-a apreciat de către Parchet că se impune stabilirea unui termen de încercare maxim posibil prevăzut de lege în condițiile art. 86

2

5.

Nelegala aplicare a dispozițiilor art. 86

1

C. pen. în cazul inculpatului C.B.A. pentru infracțiunea dedusă judecății în condițiile unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii și greșita individualizare a regimului de executare.

În ceea ce privește inculpatul C.B.A., chiar instanța a reținut conform datelor din cazierul judiciar că acesta, deși nu s-a aflat în stare de recidivă a fost condamnat anterior, prin sentința penală nr. 561 din 28 mai 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1488 din 19 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 2 ani închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente cu cea din prezenta cauză: astfel, prin rechizitoriul din data de 01 aprilie 2008 al D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial București, inculpatul C.B.A. zis „L." a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..

În atare situație s-a constatat că instanța a constatat în sensul art. 86

5

6.Greșita individualizare a măsurilor de supraveghere în condițiile art. 86

3

Prin decizia penală nr. 216/A din 20 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 111 din 17 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

S-a desființat în parte sentința penală mai sus menționată.

S-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul București, secția a II-a penală, în ceea ce-l privește pe inculpatul C.B.A..

Rejudecând:

1). în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320

1

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen..

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 320

1

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen..

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse mai sus menționate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen..

În baza art. 86

1

5 ani, stabilit conform art. 86

2

În baza art. 86

3

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

2). în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a)-art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320

1

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen..

În baza art. 86

1

2

În baza art. 86

3

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a dispus confiscarea sumei de 605 RON de la inculpatul G.A. (provenită din fondurile I.G.P.R. - B.C.C.O. -S.C.C.O. Ilfov), sumă ce a fost obținută de la colaboratorul cu nume de cod „Z.T." pentru vânzarea de droguri de mare risc la data de 18 octombrie 2007 și respectiv 21 decembrie 2007.

Au fost obligați inculpații M.F.R. și G.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 2.300 RON fiecare, ocazionate de soluționarea fondului.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, s-a reținut că prima instanță a dispus condamnarea inculpatului C.B.A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, reținând în fapt că, la data de 23 octombrie 2007 a vândut colaboratorului cu nume de cod „Z.T.", cantitatea de 30 de comprimate ecstasy (MDMA) pentru suma de 300 RON.

Probatoriul administrat în faza de urmărire penală, însușit în totalitate de inculpat, care a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției prevăzute de art. 320

1

Din examinarea considerentelor sentinței penale nr. 561 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București rămasă definitivă prin decizia nr. 1488 din 19 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a rezultat că în perioada octombrie 2007 - noiembrie 2007 inculpatul C.B.A., zis „L." a procurat numitului M.M. (condamnat în aceeași cauză) diverse cantități de comprimate ecstasy inscripționate cu logo-urile „P.U.", „V." sau „R." pe care, la rândul său, le achiziționase de la numiza B.L., fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru o unică infracțiune de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, constând în 2 acte materiale, săvârșite la 29 noiembrie 2007 și respectiv 10 decembrie 2007.

Deși la pronunțarea sentinței apelate a avut în vedere hotărârea de condamnare sus menționată, apreciind că infracțiunea mai sus descrisă a fost concurentă cu cea din prezenta cauză, prima instanță nu a observat că toate comprimatele furnizate de inculpat în perioada sus amintită au fost procurate în scopul revânzării, de la același „furnizor" - B.L., că actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc au avut ca obiect același lot de comprimate ecstasy (inscripționat „P.U.") ca fapta dedusă judecății, că aceasta a fost săvârșită în aceeași perioadă (octombrie-noiembrie 2007).

Instanța de apel a constatat că în raport de toate aceste aspecte de fapt reținute, prima instanță avea obligația de a analiza dacă fapta dedusă judecății reprezintă o infracțiune distinctă de trafic de droguri de mare risc sau dimpotrivă, un act material în conținutul infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul a fost anterior condamnat prin sentința penală nr. 561 din 28 mai 2009.

Importanța acestei distincții prezintă importanță nu doar sub aspectul tratamentului sancționator al concursului sau după caz al infracțiunii continuate, dar și sub aspect procedural, în cazul infracțiunii continuate impunându-se punerea în discuție a extinderii acțiunii penale pentru alte acte materiale conform art. 335 C. proc. pen. și respectiv a schimbării încadrării juridice a faptei, consecința fiind reunirea cauzelor și pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru toate actele materiale care întră în conținutul infracțiunii.

De asemenea, Curtea a reținut că schimbarea încadrării juridice a faptei într-o unică infracțiune de trafic de droguri de mare risc în forma continuată ar modifica substanțial situația juridică a inculpatului, inclusiv sub aspectul pedepsei aplicabile, în ipoteza primirii acesteia, dată fiind și disproporția vădită dintre pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, care a avut în vedere o activitate infracțională caracterizată printr-o pluralitate de acte materiale de trafic de droguri de mare risc și cea aplicată în prezenta cauză, pentru un act material unic.

Ținând cont că obiectul inițial al judecății nu poate fi extins decât cu ocazia judecății în primă instanță, în caz contrar fiind încălcate dispozițiile imperative ce guvernează sesizarea instanței, cu consecința nulității absolute a hotărârii conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și că nici contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente nu poate fi realizată pentru prima oară în calea de atac, a dispus desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce-l privește pe inculpatul C.B.A..

Față de această soluție instanța de apel a apreciat că este de prisos la acest moment procesual a se examina celorlalte critici referitoare la inculpatul C.B.A., sub aspectul nelegalei durate a termenului de încercare stabilit conform art. 86

2

Sub aspectul soluției de condamnare a inculpaților M.F.R. și G.A. s-a reținut că situația de fapt, stabilită este corectă aceasta fiind susținută de probatoriul administrat în faza de urmărire penală și însușit de inculpați care au solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art. 320

1

În ceea ce privește critica privind reținerea formală a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților M.F.R. și G.A., Curtea a reținut că aceasta este întemeiată.

Astfel, s-a constatat că prima instanță deși a reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, acestea au fost indicate generic, prin simpla referire la disp.art. 74 și art. 76 C. pen., fără a fi detaliate împrejurările de fapt care, în opinia sa, atenuează răspunderea penală. Cu toate acestea, Curtea a împărtășit opinia primei instanțe, în sensul reținerii în cauză a circumstanțelor atenuante, apreciind că se impune acordarea unei semnificații sporite criteriului relativ la persoana și conduita anterioară a inculpaților, avându-se în vedere disp art. 74 lit. a) C. pen., respectiv împrejurarea că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, infracțiunile deduse judecății (chiar în condițiile repetabilității actelor materiale în cazul inculpatului Gligore) fiind săvârșite pe fondul integrării temporare a acestora în anturajul unor consumatori de droguri.

În ceea ce privește critica vizând nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului M.F.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Curtea a constatat că aceasta este fondată.

Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este de la 3 la 15 ani, iar prin aplicarea succesivă a disp. art. 320

1

În consecință, dând eficiență acestor dispoziții legale, Curtea a aplicat inculpatului M.F.R. pentru infracțiunea sus menționată o pedeapsă de 1 an închisoare, pe care a apreciat-o aptă să satisfacă scopul educativ și represiv al sancțiunii penale.

Totodată, în acord cu prima instanță, Curtea a apreciat că pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în condițiile aplicării concomitente a dispozițiilor art. 320

1

Distinct de criticile formulate de Parchet, Curtea a constatat că hotărârea primei instanțe este nelegală și prin prisma omisiunii aplicării pedepselor complementare inculpaților M.F.R. și G.A., aceasta fiind obligatorie atunci când legea prevede expres o asemenea pedeapsă, or, dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 conțin o asemenea dispoziție, fiind îndeplinită și condiția prevăzută de art. 65 C. pen., privind aplicarea unei pedepse principale de cel puțin 2 ani închisoare.

În ceea ce privește critica privind nelegala stabilire a termenului de încercare în cazul suspendării executării pedepselor aplicate inculpaților M.F.R. și G.A., precum și insuficiența măsurilor de supraveghere, Curtea a constatat că și aceasta este întemeiată.

Procedând la individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță a dispus suspendarea executării acestora sub supraveghere, însă termenul de încercare nu a fost calculat așa cum reclamă disp. art. 86

2

În consecință, față de durata pedepsei rezultante stabilite în cazul inculpatului M.F.R. de 3 ani închisoare, termenul de încercare minim ce putea fi stabilit era de 5 ani închisoare, iar în cazul inculpatului G.A. era de 6 ani închisoare.

Curtea nu a împărtășit critica Parchetului, privind necesitatea stabilirii în cazul fiecărui inculpat a unui termen de încercare maxim posibil, apreciind că și un termen de încercare de durată minimă, conjugat cu un program riguros de supraveghere, este apt să atingă finalitatea urmărită de lege, aceea a îndreptării inculpatului, a formării unei atitudinii de respect și corectitudine față de lege și ordinea publică.

Prin urmare, Curtea a apreciat insuficient din acest punct de vedere programul de supraveghere stabilit de prima instanță, prezentarea trimestrială a inculpaților la Serviciul de Probațiune, în condițiile în care aceștia sunt consumatori de droguri (așa cum o demonstrează chiar declarațiile date de inculpați în faza de urmărire penală) fiind de natură să anuleze eficiența măsurii de clemență dispusă de instanță în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.

S-a constatat că hotărârea primei instanțe este nelegală și în privința omisiuni confiscării sumei de 605 RON de la inculpatul G.A. obținută de inculpat de la colaboratorul cu nume de cod „Z.T." pentru vânzarea de droguri de mare risc la 18 octombrie 2007 și respectiv la 21 decembrie 2007, luarea acestei măsuri fiind obligatorie conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește critica privind greșita obligare a inculpaților la plata cheltuielilor de judecată, Curtea a constatat că și aceasta este fondată, în condițiile în care prin rechizitoriu s-au stabilit cheltuieli de judecată de câte 2.000 RON fiecare în sarcina inculpaților M.F.R. și G.A., suma stabilită cu acest titlu de către instanța de fond nu putea fi mai mică, decât dacă din datele cauzei ar fi rezultat că aceste cheltuieli nu sunt justificate, ceea ce nu poate fi reținut în speță, motiv pentru care, în baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Curtea a stabilit în sarcina acestora cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea fondului de câte 2.300 RON fiecare.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București criticând-o ca fiind ne legală și ne temeinică pentru următoarele motive:

1.

Greșita individualizare judiciară a măsurii de supraveghere prevăzută de art. 86

3

pct. 1 lit. b) C. pen. față de inculpații M.F.R. și G.A., caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen..

2.Greșita trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul București, secția a II-a penală în ceea ce-l privește pe C.B.A., caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

3.Omisiunea computării perioadei arestării preventive de către autoritățile judiciare spaniole în vederea extrădării autorităților judiciare din România, în privința inculpaților M.F.R. și G.A., caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

În dezvoltarea motivului de recurs privind greșita individualizare a măsurii de supraveghere prevăzut de art. 86

3

pct. 1 lit. b) C. pen. față de inculpații M.F.R. și G.A., s-au învederat următoarele considerente:

Inculpatul M.F.R. a fost condamnat la instanța de fond la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și pentru săvârșirea unei infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen..

Potrivit art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani conform art. 86

2

În baza art. 86

3

La instanța de apel, după admiterea apelului declarat de parchet, desființarea în parte a primei hotărârii și reținerea spre rejudecare cu privire la acest inculpat, s-a menținut ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere potrivit art. 86

1

C. pen., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, iar în baza art. 86

3

pct. 1 lit. b) C. pen., s-a stabilit ca măsură de supraveghere, obligația de a se prezenta în prima săptămână a fiecărei luni la Serviciul de Probațiune a Tribunalului București, să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, precum și întoarcerea, să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a considerat că, atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o aplicare greșită a prevederilor exprese și cumulative prevăzute de art. 86

3

pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că instanțele de judecată au omis să-i delimiteze distinct, ca măsură de supraveghere, și obligația de a anunța în prealabil orice deplasare în afara localității de domiciliu, care depășește 8 zile.

Constatându-se că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 86

3

pct. 1 lit. b) C. pen., inculpatul este obligat să respecte toate măsurile de supraveghere stabilite în textul acestui articol.

Cu privire la inculpatul G.A., instanța de fond a dispus suspendarea sub supravegherea executării pedepsei de 4 ani închisoare stabilită în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 - 76 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, conform art. 86

2

Față de acest inculpat, în baza art. 86

3

În apel, cu privire la acest inculpat, s-a dispus printre altele menținerea modalității de executare potrivit art. 86

1

2

3

S-a considerat că hotărârile pronunțate nelegale și netemeinice, întrucât, în aplicarea prevederilor art. 86

3

Rezultă din datele cauzei că a omis să-i facă cunoscută și acestui inculpat obligația de a anunța în prealabil orice deplasare în afara localității de domiciliu, care depășește 8 zile.

Instanțele de judecată trebuiau să aibă în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor și aspectul că inculpații M.F.R. și G.A. s-au sustras în prima

parte a demarării procedurii de urmărire penală în cauză, motiv pentru care Tribunalul București, secția a II-a penală, a emis în lipsă pentru cei doi inculpați mandate de arestare preventivă. Față de inculpatul M.F.R. s-a emis mandatul din 15 februarie 2008 pentru o perioadă de 30 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă, acest mandat a fost pus în executare de către autoritățile judiciare spaniole, inculpatul fiind dat în urmărire internațională la data de 19 martie 2009.

S-a învederat că față de inculpatul G.A., Tribunalul București, secția a II-a penală, a emis mandatul de arestare preventivă în lipsă din 15 februarie 2008 pentru o perioadă de 30 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă că acesta a fost dat în urmărire internațională la data de 27 octombrie 2008, fiind identificat de către autoritățile spaniole pe teritoriul Spaniei și predat autorităților române.

S-a apreciat că, situația sustragerii inculpaților de la urmărirea penală, trebuia avută în vedere de către instanțele de judecată cu mai multă exigență, fiind o circumstanță personală ce impune agravarea sancțiunii penale.

În acest sens, s-a apreciat că măsurile de supraveghere stabilite în condițiile art. 86

3

alin. (1) lit. b) C. pen., pentru a asigura o supraveghere eficientă a inculpaților trebuie individualizate potrivit cerințelor exprese ale textului de lege menționat.

S-a considerat ca fiind nelegală hotărârea instanței de apel sub aspectul greșitei trimiterii spre rejudecare la Tribunalul București, secția a II-a penală cu privire la inculpatul C.B.A..

Cu ocazia dezbaterilor în recurs, procurorul a menționat că nu susține motivul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen..

Recursul este fondat doar pentru considerentele ce se vor arăta:

Examinând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de Parchet circumscrise, cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

9

alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție retine următoarele:

Referitor la motivul de recurs formulat de parchet privind greșita trimitere a cauzei spre rejudecare la Tribunalul București în ceea ce îl privește pe inculpatul C.B.A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat astfel că, din această perspectivă, în cauză, este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

Din exami

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-04-17
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1188/2012
, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite
ÎCCJ 2012-05-31
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1868/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 489/F din 23 iunie 2011 Tribunalul București - Secția I-a Penală în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicar
ÎCCJ 2012-11-29
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3942/2012
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 190 din 19 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în baza art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 491/2011
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1436 din 11 decembrie 2008, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pro
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3740/2013
. proc. pen. condamnă pe inculpatul S.D., cetățean român, la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. respectiv cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. condamnă
Sursă