Decizia nr. 1708/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Sentința penală pronunțată de Tribunalul Brașov Prin sentința penală nr. 201/S/2022 pronunțată la data de 3 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2019, Tribunalului Brașov: În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. anterior și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, a dispus condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - 3 acte materiale - cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. anterior și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare. A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza II, b) C. pen. anterior. În baza art. 86 1 alin. (1) C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit conform art. 86 2 alin. (1) C. pen. anterior. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. anterior, a stabilit ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov la datele fixate de respectivul serviciu: să anunțe în prealabil serviciului indicat orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice serviciului indicat schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov informații de natura a putea fi verificate mijloacele lui de existență. A atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. anterior, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 19 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și l-a obligat pe inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 30.684 RON la care s-au adăugat accesorii de la momentul nașterii obligației fiscale și până la data plății, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. și art. 19 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și l-a obligat pe inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 182.000 RON la care s-au adăugat accesorii de la momentul nașterii obligației fiscale și până la data plății, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale. A menținut sechestrul asigurător instituit în cursul urmăririi penale prin ordonanța din 2 aprilie 2019 în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov asupra imobilului inculpatului A. situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, identificat în C.F. nr. x Brașov (C.F vechi nr. x), nr. top x până la concurența sumei de 212.684 de RON . Mijloacele materiale de probă au rămas atașate dosarului cauzei. A anulat facturile fiscale nr. x din 30 decembrie 2011 în valoare totală de 372.000 de RON, nr. x din 30 iunie 2012 în valoare totală de 68.200 de RON și nr. x din 28 septembrie 2012 în valoare totală de 124.000 de RON emise de B. S.R.L. În baza art. 7 din Legea 26/1990, a dispus comunicarea unei copii de pe respectiva hotărâre penală, la rămânerea definitiva a acesteia, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov pentru a se efectua mențiunile corespunzătoare. În baza art. 4 din O.G. nr. 39/2015, a dispus comunicarea unei copii de pe respectiva hotărâre penală, la rămânerea definitiva a acesteia, pentru a se efectua mențiunile corespunzătoare în cazierul fiscal. Onorariul parțial pentru avocat oficiu a fost înaintat din fondul Ministerului Justiției. În baza art. 273 alin. (5) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata către expertul C. a sumei de 7.000 RON cu titlu de diferență onorariu expertiză. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. I.

Decizia atacată Prin decizia penală nr. 47 din 23 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 201/S/2022, pronunțate în data de 3 octombrie 2022 de Tribunalul Brașov, pe care a desființat-o, în parte, în ceea ce privește latura penală și, rejudecând în aceste limite: În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, a hotărât încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. – pentru săvârșirea infracțiunilor de: evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale a inculpatului. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu contravin acestei decizii. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia și, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul apelant, în sumă de 235,5 RON, s-a hotărât a se avansa din fondurile Ministerului Justiției și a rămâne în sarcina statului. I.2. Cererea de revizuire Împotriva deciziei penale nr. 47 din 23 ianuarie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a formulat cerere de revizuire petentul A., solicitând, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., anularea în tot a hotărârii atacate în ceea ce privește soluționarea laturii civile. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, sub nr. x/2024. În motivarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut că, anterior pronunțării hotărârii atacate, prin decizia civilă nr. 2147/R/2013 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2004, s-a menținut soluția Tribunalului Brașov de radiere a B. S.R.L., cu consecința radierii societății din evidențele Direcției Generale a Finanțelor Publice Brașov și din evidența O.R.C. de pe lângă Tribunalul Brașov. A arătat că, în cadrul dosarului nr. x/2019, a fost invocată excepția autorității de lucru judecat a hotărârii anterior menționate, dar instanța a respins această excepție În opinia revizuentului, instanța a reținut eronat că "realitatea faptică probată în penal și această hotărâre nu poate înlătura constatările instanței penale care a stabilit prin probe certe activitatea infracțională a inculpatului A. prin modalitatea descrisă mai sus", întrucât în mod nejustificat toate probele în favoarea sa au fost înlăturate, fiind reținute numai constatările din Raportul de constatare tehnico-științifică, întocmit de un inspector antifraudă, detașat la parchet, al cărui prim obiectiv era: "să se stabilească prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului, constând în ascunderea sursei impozabile..." și nu, așa cum era normal, să se stabilească eventualul prejudiciu cauzat bugetului. Revizuentul a apreciat că expertiza tehnică contabilă realizată în cauză combate punctual cele reținute în Nota de constatare și, în coroborare cu celelalte probe din dosar, arată faptul că respectivele constatări din Raportul de constatare tehnico-științifică sunt eronate. Totodată, a precizat că această expertiză a fost înlăturată de către judecător, în condițiile în care toate obiecțiunile parchetului au fost soluționate și nu au mai fost obiecțuni la această expertiză. Astfel, revizuentul susține că, în speță, cele două hotărâri pronunțate asupra aceluiași litigiu conțin dispoziții potrivnice. Sub acest aspect, a arătat că soluția pronunțată de completul de apel din cadrul secției penale a Curții de Apel Alba Iulia a preluat argumentarea soluției pronunțate asupra fondului de către prima instanță și a înlăturat o probă fundamentală de la dosar, respectiv, expertiza financiar-contabilă efectuată în cauză, care a lămurit toate obiectivele stabilite și încuviințate de către judecătorul fondului și a răspuns la toate obiecțunile formulate de către reprezentantul parchetului, fără să țină cont de prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. În susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, iar hotărârea atacată încalcă principiul priorității dreptului Uniunii Europene reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României. A menționat că, din considerentele Deciziei nr. 45/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă faptul că acest motiv de revizuire poate fi invocat ori de câte ori hotărârea atacată este dată cu încălcarea principiului priorității dreptului european, inclusiv din perspectiva interpretării pe care instanța națională o conferă unei situații în care își găsește aplicabilitatea o normă de drept european, astfel cum este ea circumstanțiată prin deciziile interpretative ale Curții de Justiție a Uniunii Europene. Analizând respectarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene în raport de considerentele expuse, a solicitat să se constate faptul că hotărârea atacată generează efecte contrare dreptului european, întrucât, în cauză, B.. S.R.L. s-a aflat într-o procedură de insolvență, în care, după deschiderea procedurii falimentului, dreptul său de administrare a fost ridicat, iar răspunderea pentru toate operațiunile contabile revine lichidatorului judiciar, care nu a ținut contabilitatea până la închiderea procedurii. A considerat că este relevantă împrejurarea că, din anul 2013 (când, după cercetările efectuate, nu au rezultat probe care să îl incrimineze, timp în care toate documentele financiar-contabile au stat la organul de cercetare penală; după cinci ani s-a constatat că lipsesc anumite dosare pe care le-a predat către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii falimentului) până în anul 2019, nu au mai fost efectuate cercetări în cauză, dosarul a stat în nelucrare, până când, din motive politice, a fost reactivat, au fost fabricate probe și a fost condamnat. Revizuentul a subliniat că, în ceea ce privește latura civilă, analiza instanței nu ține cont de legislația specifică falimentului și procedurii fiscale, în contextul în care speța se află sub imperiul legislației fiscale și nu a legislației civile. Totodată, a afirmat că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov nu a participat în cadrul procesului penal, nu a formulat niciun fel de punct de vedere. I.

Întâmpinarea Prin întâmpinarea formulată, intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a solicitat respingerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. I.

Procedura desfășurată în fața Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă La termenul de judecată din data de 6 februarie 2025, curtea de apel a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și formarea unui nou dosar (nr. x/2025), în care a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii de revizuire, raportat la dispozițiile art. 510 alin. (2) C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 358 din data de 6 februarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 47/2024 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2019, cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. I.

Înregistrarea cererii de revizuire la Înalta Curte de Casație și Justiție Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 15 aprilie 2025, sub nr. x/2025, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2. I.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Prin rezoluția din data de 28 aprilie 2025, Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 14 octombrie 2025, când a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției tardivității cererii de revizuire, invocate de intimată prin notele scrise depuse la data de 14 august 2025. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, în raport cu prevederile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., excepția tardivității cererii de revizuire, Înalta Curte constată urătoarele: Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În cauză, se invocă pretinsa contrarietate între decizia penală nr. 47 pronunțată la data de 23 ianuarie 2024 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2019, și decizia civilă nr. 2147/R/2013 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2004. În aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte constată că, în speță, cea din urmă hotărâre la care se referă textul normativ este decizia penală nr. 47 pronunțată la data de 23 ianuarie 2024 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2019, care a fost dată în soluționarea unui apel, fiind, astfel, definitivă de la momentul pronunțării, respectiv de la data de 23 ianuarie 2024. Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost a fost transmisă prin intermediul poștei electronice la data de 1 martie 2024, ora 20 43 , fiind înregistrată la data de 4 martie 2024, astfel încât, față de data rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se solicită – decizia penală nr. 47 pronunțată la data de 23 ianuarie 2024 de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2019 – se constată că prezenta cale de atac a fost formulată cu nesocotirea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care, în speță, s-a împlinit la data de 23 februarie 2024. Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege. Așa fiind, Înalta Curte, făcând aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzute de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac, urmează să dispună respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 47 din 23 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.