ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.02.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 855/2003

HOTĂRÂRE
19.02.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 855/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat în examinare recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale

nr.212/A din 16 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul S.R.A.

S-a prezentat intimatul inculpatul, asistat de

apărător ales av.T.S., lipsind celelalte părți.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Procurorul

a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Apărătorul

inculpatului a cerut respingerea recursului declarat de parchet și menținerea

hotărârii atacate ca temeinică și legală.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt a cerut respingerea recursului declarat de parchet  susținând

nevinovăția.

C

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.202 din 18 martie 2002 Tribunalul Timiș a achitat în baza

art.11 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod

procedură penală pe  inculpatul S.R.A., pentru infracțiunea prevăzută de

art.211 alin.2 lit.b,d,f cu aplicarea art.109 din Codul penal, privind pe

partea vătămată  L.I.

A

constatat că inculpatul a fost arestat în perioada 10 septembrie 2001 – 14

ianuarie 2002 și de la 14 februarie 2002 la zi.

S-a

dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Instanța

a reținut că în noaptea de 27/28 august 2001 în jurul orelor 23

30

,

în locuința părții vătămate L.I. a pătruns o persoană de sex masculin prin

escaladare, a încercat să caute bunuri și fiind surprins, a aplicat părții

vătămate mai multe lovituri determinând-o pe aceasta să îi spună unde își ține

banii și în continuare a sustras 700 DM și 3 milioane lei.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel procurorul susținând că instanța de fond a dat

o interpretare corectă a probelor administrate în cauză și datorită acestui

aspect hotărârea s-a bazat pe o gravă eroare de fapt.

Prin

decizia penală nr.212 din 16 mai 2002 Curtea de Apel

Timișoara

a dispus

respingerea ca nefondat a apelului delcarat de procuror.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs procurorul solicitând casarea hotărârilor și

condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate.

Examinând

ansamblul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor invocate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș cât și din oficiu, se constată că

instanțele în mod corect au dispus achitarea inculpatului,pe motiv că nu este

autorul faptei, având în vedere neconcordanțele existente între declarațiile

părții vătămate și a martorei B.M., declarațiile celorlalți martori, cât și

prezumția de nevinovăție care operează în favoarea inculpatului minor.

În

legătură cu descrierea faptelor de către partea vătămată se constată o serie de

inadvertențe de la descrierea fizică a făptuitorului cât și orei la care a fost

săvârșită fapta.

Totodată,

martorii audiați, o primă categorie sunt aceia care nu cunosc nimic despre

faptă sau au fost depistați de organele de poliție în cercul suspecților de

săvârșirea faptei și anume G.S., G.N., G.D.,B.P., C.A., C.I., L.P., M.E. și

P.I.

O

altă categorie de martori respectiv P.C., M., R., S., D.,  sunt cei care în

diferite perioade de timp, au fost împreună cu inculpatul în seara și noaptea

de 27/28 august 2001 în intervalul dintre orele 20 și 4,30.

De

altfel și urmele papillare ridicate nu aparțin persoanelor care au frecventat

locuința părții vătămate, urme, care nu au fost valorificate de organele de

poliție, motivat de faptul că inculpatul ar fi avut mănuși deși din nici o

declarație nu rezulta acest aspect.

Ca

atare, instanțele au făcut o apreciere corespunzătoare a probatoriilor  în

sensul că inculpatul nu este autorul faptei, motiv pentru care, Curtea, în

temeiul prevederilor art. 385

15

pct.2 lit.b Cod procedură penală, va

respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara

.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat  de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara  împotriva

deciziei penale nr.212/A din 16 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara, privind pe

inculpatul S.R.A.

Pronunțată, în ședință publică, azi  19 februarie

2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-02-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 981/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul A.S.I. împotriva deciziei penale nr.60/A din 18 februarie 2002 a Curții de Apel Timișoara. S-a prezentat recurentul, asistat de avocat F.V., apărător ales, lipsind intimata parte vătămat
ÎCCJ 2003-01-09
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 71/2003
l în fugă pe martorul V.N., care îl văzuse anterior în bloc. Partea vătămată a solicitat ajutorul martorilor H.N. și D.I. pentru prinderea făptuitorului care alergând nu au reușit să-l prindă. Partea vătămată s-a deplasat la atelierul de re
ÎCCJ 2003-01-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 360/2003
D E C I Z I A NR.360 DOSAR NR.3059/2002 S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr.220/A din 22 mai 2002 a Curții de Apel Timișoara. S-au
ÎCCJ 2003-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 915/2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații S.S.I. și P.A. împotriva deciziei penale nr.262/A din 26 iunie 2002 a Curții de Apel Timișoara. S-au prezentat recurenții inculpați S.S.I., aflat în stare de arest, asistat de avoca
ÎCCJ 2003-01-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 200/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 420/PI/ din 3 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 5872/P/2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., a fost co
Sursă