ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4436/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 370 din 10 aprilie 2003, a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul U.V., din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 657 din 1 iulie 2002, a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 525 din 30 august 2002, a Curții de Apel București, cu motivarea că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen. Apelul declarat de petentul condamnat U.V. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 309 din 5 iunie 2003. Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Petentul a susținut, în esență, că, cererea sa trebuia admisă, întrerupându-i-se executarea pedepsei conform art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen. Recursul nu este fondat. În dosar, se află raportul de expertiză medico-legală din care rezultă că, într-adevăr, petentul suferă de H.T.A. esențială st. III. cardiopatie hipertensivă, diabet zaharat și discopatie vertebrală lombară cu stenoză de canal spinal și foraminală L. 3 și L. 4 bilaterală, cu indicație operatorie relativă, dar poate fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P. cu respectarea strictă a indicațiilor terapeutice.

Or, în raport de acest act medico-legal, temeinic motivat de cei care l-au întocmit, cinci medici, printre care, un profesor universitar doctor, un medic primar cardiologie-interne, un medic primar neurochirurg și un medic primar legist, cu un profund caracter științific, instanțele nu aveau cum să dea o altă soluție decât de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, pe motive medicale. Rezultă, din cele spuse, că hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, încât recursul de față apare ca nefondat și va trebui respins ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se astfel hotărârea atacată. Văzând și reglementările referitoare la plata cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariului de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul U.V. împotriva deciziei penale nr. 309 din 5 iunie 2003, a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul să plătească suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 octombrie 2003.