ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1534/2003

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Suceava, prin sentința

penală nr. 235 din 6 noiembrie 2002, îl condamnă pe inculpatul M.A. la:

a) 7 ani și 6 luni de închisoare și

5 ani interzicerea unor drepturi, pentru complicitate la infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), cu

aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen. și la;

b) 6 ani de închisoare și 5 ani

interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de perversiuni sexuale,

prevăzută de art. 201 alin. (4), cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 41 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, urmând ca

inculpatul să execute 7 ani și 6 luni de închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea și a art. 71

din cod.

Inculpatul a fost menținut în stare

de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă, de la 17

ianuarie 2002, până la zi.

În solidar cu alți cinci făptuitori

condamnați în aceeași cauză, inculpatul a fost obligat să plătească:

60.000.000 lei, daune morale, părții

vătămate M.L.S.;

33.000 lei, cheltuieli judiciare,

aceleași părți vătămate.

De asemenea, inculpatul a mai fost

obligat să plătească suma de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare, statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că, în ziua de 30 decembrie 2001, M.L.S., elevă în clasa a VIII-a a Școlii

generale nr. 1 Suceava, s-a întâlnit cu prietena sa, M.L.L., pe care a rugat-o

să o însoțească până în comuna Mitocu Dragomirnei, unde urma să o întâlnească

pe R.C., colegă de școală.

Cu o mașină de ocazie, cele două

minore s-au deplasat la Mitocul Dragomirnei, unde s-au întâlnit cu R.C.,

împreună cu care au mers la barul din comună, unde i-a întâlnit pe inculpații

M.A., M.V., G.M.D., B.I.D., H.A.R. și C.I.

De la bar, fetele și băieții au mers

la discotecă.

Pe la ora 21, minorele au ieșit din

discotecă, cu intenția de a pleca acasă, dar inculpatul M.A. a prins-o, de mână

și de umeri, pe M.L.S., pe care a obligat-o să meargă cu el.

Astfel, inculpatul a condus-o pe

M.L.S. până la grădinița din sat, pe o verandă, unde a obligat-o să aibă, cu

el, un raport sexual nefiresc.

După terminarea actului sexual,

inculpatul l-a trimis, pe verandă, pe fratele său, V.M., care a avut raport

sexual, cu victima, prin constrângerea acesteia.

În continuare, victima a fost

obligată să aibă raporturi sexuale și cu ceilalți patru inculpați.

Inculpatul M.A. a declarat apel,

motivând că a săvârșit o singură infracțiune, de viol, încât în mod greșit a

fost condamnat pentru complicitate la viol și pentru infracțiunea de

perversiuni sexuale.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 11 din 6 ianuarie 2003, admite apelul, desființează în parte

sentința și, prin recalificarea faptelor, în condamnă pe inculpatul M.A. la 7

ani și 6 luni de închisoare și la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art.

197 alin. (1) și (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c),

art. 37 lit. b) și art. 71 din același cod.

Instanța de apel a motivat, în

esență, că, potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de

viol, actul sexual, de orice natură (sublinierea instanței), întreținut prin

constrângere sau profitând de incapacitatea unei persoane de a se apăra ori de a-și

exprima voința.

Ori arată instanța de apel, în baza

aceleiași rezoluții delictuoase, inculpatul a violat minora și a înlesnit

celorlalți făptuitori să o violeze.

Parchetul de pe lângă aceeași

instanță critică decizia, motivând că în mod greșit curtea de apel a schimbat

încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul M.A.

Critica este întemeiată.

Tribunalul Suceava a reținut,

corect, că fapta inculpatului M.A. de a constrânge victima să aibă cu el, acte

de perversiune sexuală, constituie infracțiunea de perversiune sexuală, iar

fapta de a înlesni celorlalți făptuitori să aibă cu ei raporturi sexuale cu

victima, prin constrângerea acesteia întrunește elementele constitutive ale

complicității la infracțiunea de viol.

Cele două fapte, distincte, au fost

săvârșite în baza unor rezoluții distincte, încât ele nu se „absorb” una în

cealaltă, cum, greșit, a reținut instanța de apel.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului va fi admis, conform

dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 11

din 6 ianuarie 2003 a Curții de Apel Suceava, privind pe inculpatul M.A.

Casează decizia atacată și menține

sentința penală nr. 235 din 6 noiembrie 2002 a Tribunalului Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 ianuarie 2002, la 26 martie

2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 martie 2003.