ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5615/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 190 din 8

iunie 2005, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul

S.D.F.

zis P., la 12 ani închisoare și

interzicerea drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a) – b) și e) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197

alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată S.R.).

În baza art. 20, raportat la art. 197

alin. (1) și (3) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b)

și e) C. pen. (parte vătămată G.M.E.).

În baza art. 202 alin. (1) C. pen.,

a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare (parte vătămată G.D.R.).

În baza art. 33 lit. a), raportat la

art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele s-au contopit în pedeapsa cea mai grea de 12

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) -

b) și e) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

S-a depus din pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 1 februarie

2005 până la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții vătămate S.R.V. prin reprezentanta sa legală D.G.A.S.P.C. Suceava,

suma de 70.000.000 lei, cu titlu de daune morale, părții vătămate G.D.R. prin

reprezentanta sa legală G.M.E. suma de 30.000.000 lei, cu titlu de daune morale

și părții vătămate G.M.E. prin reprezentanta sa legală G.M.E. suma de

30.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului suma de 60.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care

400.000 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din timpul urmăririi penale și

400.000 lei cu același titlu din faza cercetării judecătorești (în total

800.000 lei) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de

Avocați Suceava.

S-a reținut că, la data de 25

ianuarie 2005, minorele G.M.E., în vârstă de 12 ani, G.D.R., în vârstă de 11

ani și S.R.V., în vârstă de 13 ani, se aflau internate la Centrul de Plasament

de tip familial U.C. din municipiul Rădăuți.

În jurul orelor 19,00, ale aceleași

zile, surorile G. se aflau la săniuș în apropierea Centrului de Plasament,

ocazie cu care au fost abordate de către inculpatul S.D.F. care le-a solicitat

să meargă cu el în blocul de vis-a-vis pentru a discuta cu o persoană pe numele

M., căreia trebuia să-i aducă niște căței și pentru că nu știe să citească nu

poate folosi interfonul din clădirea respectivă.

Cele două surori i-au spus

inculpatului că nici ele nu știu să folosească interfonul, însă vor merge la

Centrul de Plasament și vor aduce pe cineva care să-l ajute. În acest sens,

cele două minore au intrat în curtea Centrului de Plasament, unde se afla

minora S.R.V. și a cerut acesteia să meargă cu ele pentru a ajuta un băiat să

folosească interfonul de la un bloc din apropiere. Aceasta a fost de acord,

astfel încât cele 3 minore, fără să se învoiască de la cineva, au traversat

strada și s-au întâlnit cu inculpatul, care avea cu el un cățel de rasă cocher.

Ajunse în fața blocului indicat,

minorele au constatat că la intrare nu era interfon, iar inculpatul le-a lăsat

cățelușul și a intrat în bloc, pe ușa din spate, unde a discutat cu cineva

câteva minute, după care a revenit și le-a spus fetițelor că are acasă mai

mulți pui de câine pe care vrea să-i comercializeze, propunându-le astfel,

acestora, să meargă acasă la el că să vadă cățeii.

Minorele au fost de acord și au

plecat cu inculpatul, trecând de gara C.F.R. a orașului, au traversat cimitirul

și s-au oprit lângă un gard din apropierea acestuia. Aici, inculpatul le-a

cerut fetelor să se ascundă după un tufiș, întrucât în zonă sunt câini lupi care

le pot omorî. Minorele s-au ascuns, iar inculpatul le-a cerut să se întindă pe

zăpadă și să-l sărute fiecare dintre ele. Deși fetițele au refuzat, inculpatul

amenințându-le că le omoară, acestea s-au conformat, sărutându-l pe rând.

Inculpatul era îmbrăcat cu două

geci, una din piele pe dedesubt, iar una din fâș deasupra, iar în buzunarul

primei haine avea un cuțit pe care l-a arătat fetelor când acestea au refuzat

să-l sărute prima dată.

Tot prin amenințare cu moartea,

inculpatul le-a cerut minorelor să se așeze pe spate și să-și dea fiecare

pantalonii jos până la genunchi. Deși le-a mai solicitat încă o dată să-l

sărute, acestea l-au refuzat.

După ce minorele și-au dat jos pantalonii

și stăteau întinse pe geaca inculpatului așezată pe zăpadă, acesta a mers la G.M.E.,

s-a urcat peste aceasta și a încercat să o violeze și pentru că nu a reușit, a

renunțat. Apoi, a mers la minora S.R.V. căreia i-a cerut să-și dea pantalonii

jos tot o parte a pantalonilor și să-și desfacă picioarele. Totodată,

inculpatul i-a cerut minorei G.M.E. să o țină pe picioare pe S.R.V., însă

aceasta a refuzat. În aceste împrejurări, inculpatul a întreținut un raport

sexual normal cu S.R.V., care de durere a început să plângă, însă inculpatul a

amenințat-o că o omoară dacă mai plânge și mai tremură.

Toate acestea s-au petrecut sub

privirile îngrozite ale minorelor G.M.E. și G.D.R., aceasta din urmă, de frică,

o ținea de mână pe S.R.V. în timp ce inculpatul o viola. Observând aceasta,

inculpatul a scos cuțitul din haină și a tăiat-o pe G.D.R. peste mâna dreaptă,

cu care o ținea pe S.R.V., tăindu-i astfel mănușa și zgârâind-o la degetul

arătător.

După consumarea raportului sexual,

inculpatul le-a cerut minorelor să se îmbrace, a dezlegat câinele pe care

anterior îl legase de un gard cu fularul minorei S.R.V. și s-a oferit să le

conducă la cămin, însă acestea l-au refuzat.

După ce au ajuns la Centrul de

Plasament, deși inițial nu au vrut să povestească nimănui cele întâmplate, după

ce au văzut că S.R.V. sângerează, minorele au povestit evenimentul altei minore

G.A.A.

A doua zi, dimineață, minorele au

relatat cele întâmplate șefei Centrului de Plasament, care a sesizat organele

de poliție.

Pe parcursul cercetărilor și

urmăririi penale, inculpatul a adoptat o poziție oscilantă, recunoscând faptul

că a întreținut un raport sexual normal cu minora S.R.V. cu acordul acesteia,

însă a negat faptul că a încercat să o violeze pe minora G.M.E. și că le-a

constrâns pe cele trei minore să-l sărute.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, care a solicitat achitarea, arătând că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind vinovăția, întrucât

inculpatul nu a cunoscut că victima este minoră, iar în subsidiar reducerea pedepsei

aplicată.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 17 din 25 iulie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a

dedus durata arestării preventive de la data de 8 iunie 2005 la zi, a menținut

starea de arest și l-a obligat pe inculpat să plătească statului 2.000.000 lei

(200 lei noi) din care suma de 1.000.000 lei (100 lei noi), se va avansa din

fondul Ministerului Justiției, pentru onorariul avocat din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul S.D.F., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate și reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a

pedepsei, încât, recursul bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca

nefondat și va fi respins, ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.

Văzând și dispozițiile referitoare

la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv

avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.D.F. împotriva deciziei penale nr. 17 din 25 iulie

2005 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 1 februarie 2005

la 5 octombrie 2005.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 160 RON (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de

40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

octombrie 2005.