ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5286/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința nr. 507 din 17 mai 2003, a respins, ca nefondată, cererea

de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul D.T., deținut în

Penitenciarul Rahova, în executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 358/1999 a Tribunalului București, secția I

penală, pentru complicitate la tentativa de omor.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

motivat că din actele și lucrările dosarului rezultă că nu sunt întrunite

condițiile cerute de art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.,

pentru ca executarea pedepsei să fie întreruptă. Astfel, din raportul de

expertiză medico legală, efectuat în cauză, în care se menționează că cel

condamnat prezintă: status post traumatism cranio cerebral (accident de

circulație 1993); crize de pierdere a cunoștinței și în antecedente hepatită

cronică tratată cu interferon, asistența medicală poate fi asigurată în rețeaua

sanitară a D.G.P., necesitând reevaluări periodice de neurochirurgie.

Apelul declarat de condamnat care a

cerut desființarea sentinței și întreruperea executării pedepsei pe timp de un

an pentru a fi supus unei operații de specialitate, a fost respins, ca

nefondat, prin decizia nr. 416 din 11 august 2003, pronunțată de secția I

penală de la Curtea de Apel București.

Nemulțumit și de această hotărâre,

condamnatul în termen legal, a atacat-o cu recurs și a cerut casarea ei și

efectuarea unei noi expertize pentru reevaluarea stării de sănătate care nu-i

permite executarea pedepsei în penitenciar.

Recursul nu este fondat.

Instanțele au reținut corect pe baza

expertizei medico legale dispusă în cauză că cel condamnat poate fi tratat în

rețeaua sanitară a D.G.P.

Această expertiză a fost avizată de

Comisia Superioară Medico Legală din cadrul Institutului de Medicină Legală

Mina Minovici care a emis avizul nr. E/1872/2003 din 4 aprilie 2003, cu

precizarea că Referatul medical nr. 287/4/12 din 2002 al Spitalului de Urgență

Prof. Dr. Bagdasar, secția Neurochirurgie III semnat de medic primar neurolog

G.V., nu este de natură a modifica aceste concluzii.

Având în vedere și adresa cu nr.

4441 din 2 octombrie 2003, prin care D.G.P. le comunică părinților

condamnatului că acesta urmează să fie programat în vederea prezentării la un

nou examen de neurochirurgie, în vederea reevaluării diagnosticului și a

conduitei terapeutice, nimic nu-l împiedică pe condamnat ca în măsura

prescrierii unui tratament (intervenție chirurgicală) ce nu poate fi efectuată

în rețeaua sanitară a D.G.P., să solicite printr-o altă cerere întreruperea

executării pedepsei.

Așa fiind, constatând că hotărârile

sunt legale și temeinice urmează ca în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul D.T. împotriva deciziei penale nr.

416 din 11 august 2003 a Curții de Apel București, secția a I a penală.

Obligă recurentul la 700.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 noiembrie 2003.