ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1081/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 701 pronunțată

la 6 decembrie 2001 în dosarul penal nr. 5389/2000, Tribunalul Iași, secția

penală, a condamnat pe inculpatul A.V.C. pentru infracțiunea de furt calificat,

în baza art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen., la 3 ani închisoare și pentru

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., la 5

ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul având de executat pedeapsa cea

mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a dedus prevenția de la 14 aprilie

2000 la zi.

Inculpatul a fost obligat la

despăgubiri civile și la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În seara zilei de 25 martie 2000

inculpatul a participat la o petrecere dată în locuința L.E.D.

Inculpatul a fost observat în jurul

orei 2,00 ieșind cu o geacă ce nu îi aparținea, întorcându-se fără aceasta.

Geaca aparținea părții vătămate G.I.

Mai târziu, în jurul orei 3,30, când

unul dintre musafiri, partea vătămată R.A.O. a ieșit din încăperea de baie,

inculpatul l-a lovit și i-a sustras de la gât lanțul de aur, după care a

părăsit definitiv locuința.

Inculpatul nu a recunoscut faptele,

dar a arătat că l-a lovit pe R.A.O.

În apărarea sa a solicitat audierea

martorilor P.L. și D.I..

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului a fost dovedită fără a se putea demonstra contrariul, prin

urmărirea mijloacelor de probă: declarațiile părților vătămate, certificatul

medico-legal al părții vătămate R.A.O., declarațiile martorilor: U.E., I.C.,

T.S.C., D.E.L., B.C., P.M.L., procese verbale de confruntare.

La individualizarea pedepsei

instanța a ținut cont de faptul că inculpatul avea antecedente penale din

minorat, nu avea ocupație, a fost nesincer, aplicând pedeapsa închisorii în

limitele prevăzute de lege pentru infracțiuni ale căror elemente constitutive

au fost constatate: furt și tâlhărie.

Curtea de Apel Iași, secția penală,

prin decizia penală nr. 202 pronunțată la data de 27 iunie 2002 în dosarul

penal nr. 1408/2002, a admis apelul declarat de parchet, numai sub aspectul

reținerii dispozițiilor art. 40 C. pen. și al menținerii beneficiului liberării

condiționate pentru restul de 321 zile închisoare, rămas neexecutat din

pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 164

din 30 aprilie 1998, pronunțată de Judecătoria Iași.

Apelul inculpatului a fost respins

ca nefondat.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat, în termen legal, recurs, fără însă a prezenta motivele criticilor

sale în scris sau oral, deoarece a lipsit la judecată.

Curtea a respins cererea

nejustificată de a se mai amâna soluționarea cauzei, după ce i se acordase

termen pentru pregătirea apărării.

Avocatul desemnat din oficiu a cerut

să se analizeze vinovăția inculpatului

[

art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.] și

cuantumul pedepsei [art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.],

susținând motivele pe care inculpatul le invocase în cererea de apel.

Examinând hotărârea atacată și

sentința de fond în raport de criticile aduse, cât și din oficiu, Curtea a

constatat că recursul este nefondat.

Din probele administrate, în mod

real instanțele au reținut situația de fapt și vinovăția inculpatului, astfel

încât, condamnarea sa pentru infracțiunile corect încadrate juridic și care a

respectat art. 72 C. pen., apare corespunzătoare.

Inculpatul a primit o pedeapsă

apropiată de minim deși avea antecedente penale și a fost nesincer, nu i s-a

revocat beneficiul liberării condiționate, deși era posibil, așa încât, nu

poate intra în discuție justețea cererii sale de a i se reduce pedeapsa.

Recursul fiind nefondat urmează a fi

respins în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Se va deduce prevenția de 24 ore.

Recurentul va fi obligat la

cheltuieli judiciare statului conform art. 191 și art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V.C. împotriva deciziei penale

nr. 202 din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

de o zi din 14 aprilie 2000.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

martie 2003.