ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3101/2003

HOTĂRÂRE

27.06.2003

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3101/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 135/P din 5 august 2002, Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul M.C. la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă detenția de la 8 decembrie 2001 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 25.000.000 lei, daune materiale și 50.000.000 lei daune morale către partea civilă P.A. și la o contribuție de întreținere de câte 300.000 lei lunar părții vătămate I.M., pentru minora P.A.M., începând cu 7 decembrie 2001, data săvârșirii fapte și până la majoratul copilului.

Inculpatul a mai fost obligat să plătească suma de 557.832 lei cheltuieli de transport, Serviciului de Ambulanță Județean Neamț.

În considerentele sentinței, tribunalul a reținut, că în seara zilei de 6 decembrie 2001 în timpul balului organizat în clădirea Căminului cultural din comuna Bahna victima P.A., aflată în stare de ebrietate a lovit cu un cuțit pe inculpatul M.C., provocându-i o plagă. Inculpatul ajutat de fratele său a imobilizat victima, a așezat-o pe podea și i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste față și corp. Victima a continuat să agite cuțitul pe care-l avea în mână, reușind să provoace o plagă tăiată la picior lui I.I. Pentru a deposeda victima de cuțit, inculpatul a continuat să o lovească și după ce aceasta a fost scoasă afară, reușindu-se în final să i se ia cuțitul. Ulterior victima a fost transportată cu căruța la postul de poliție de către inculpat și fratele său. Observând că victima se află în stare gravă, subofițerul de poliție a încercat să o convingă să accepte să fie transportată la spital, însă aceasta a refuzat.

Inculpatul, fratele său și G.I. s-au reîntors la petrecere, lăsând victima în căruță, inculpatul motivând că și-a uitat căciula în incinta Căminului Cultural. Când s-au reîntors la căruță, cei trei nu au mai găsit victima, care a fost găsită ulterior căzută în zăpadă, pe marginea drumului, de martora D.M., în jurul orelor 2 noaptea. A fost anunțat Serviciul de ambulanță, dar victima a decedat în drumul spre spital.

Conform concluziilor din Raportul medico-legal de necropsie al Laboratorului de Medicină Legală Roman, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, consecința unui hemopneumotorax produs în cadrul unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale și rupturi pleuro-pulmonare în deosebi la nivelul plămânului stâng.

Tribunalul a reținut starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., victima fiind aceea care a declanșat conflictul.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea civilă P.A.

Prin decizia penală nr. 415 din 5 decembrie 2002, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat și a admis apelul părții civile, desființând sentința numai sub aspectul omisiunii instanței de fond de a se pronunța asupra contribuției de întreținere în favoarea minorei P.V.D. S-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Neamț, pentru a se pronunța sub acest aspect.

Curtea de apel a reținut ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, iar nu acelea ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, cum s-a solicitat de inculpat în apel, deoarece multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate de acesta în zone vitale ale corpului, demonstrează faptul că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal și chiar dacă nu l-a urmărit l-a acceptat în mod conștient.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei la minimul prevăzut de lege, ca urmare a aplicării de instanțe a art. 73 lit. b) C. pen.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanțele au individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, având în vedere atât gradul de pericol social al faptei, cât și persoana inculpatului, infractor primar, reținând corect circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. (infracțiunea fiind săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea victimei).

De asemenea, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 9 ani închisoare, instanțele au avut în vedere prevederile art. 76 alin. (2) C. pen., reducând pedeapsa sub minimul special prevăzut de art. 175 alin. (1) la (15 ani închisoare).

O mai mare reducere a pedepsei aplicate, ar nesocoti dispozițiile art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei ca măsură de constrângere și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.

În consecință, recursul va fi respins ca nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 8 decembrie 2001 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei.