ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.04.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2208/2004

HOTĂRÂRE
23.04.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2208/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 287 din 27

octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost condamnat inculpatul

la pedeapsa de 2 ani și 8 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c), cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive, cu începere de la 3

mai 2003 la zi.

Totodată, s-a luat act că partea

vătămată D.P. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 3 mai 2003, în jurul

orelor 11,00, inculpatul S.O.B., s-a aflat pe str. Ciheului din Oradea,

împrejurare în care a observat-o pe partea vătămată D.P., ce se deplasa singură

și pe care nu o cunoștea. Inculpatul a urmărit-o circa 150 m, a ajuns-o și prin

surprindere i-a smuls din mână un portofel, după care a fugit printre blocuri

și s-a ascuns în scara unui bloc.

Partea vătămată a început să strige

și i-a cerut ajutorul martorului M.I.C., care l-a urmărit pe inculpat, l-a

surprins în scara blocului, unde se ascunsese și a recuperat bunurile sustrase

victimei. După reținerea făptuitorului acesta a fost dus la poliție pentru

cercetări, iar bunurile au fost restituite părții vătămate.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza plângerii și declarațiilor părții vătămate,

proceselor-verbale de confruntare, depozițiilor martorilor M.I.C., M.I. și P.S.,

probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut infracțiunea,

pentru care a fost trimis în judecată, atât în faza de urmărire penală

(inclusiv în prezența apărătorului din oficiu, avocat B.R.) cât și în cea de

cercetare judecătorească.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

penală nr. 241 din 9 decembrie 2003, a respins apelul formulat de inculpat,

apel ce a vizat exclusiv individualizarea pedepsei.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs, prin care a solicitat achitarea, întrucât nu el este autorul

infracțiunii de tâlhărie, ci P.S.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond a stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din

punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege menționat. La rândul

său, instanța de apel, a verificat în baza art. 371 C. proc. pen., sentința

pronunțată și justificat a respins apelul formulat.

Apărarea formulată de inculpat

pentru prima dată în recurs, în sensul că nu el este autorul infracțiunii, nu

poate fi reținută.

În mod constant inculpatul a

recunoscut că a comis infracțiunea de tâlhărie, recunoaștere făcută cu ocazia

audierii sale de către procuror în prezența apărătorului, cât și în faza de

cercetare judecătorească.

Aceste recunoașteri se coroborează

cu toate celelalte probe administrate.

Susținerile inculpatului, că ar fi

fost constrâns să comită infracțiunea de către P.S., sunt contrazise atât de

partea vătămată cât și de martorii M.I.C. și M.I., care au menționat în

declarațiile date că la locul faptei, nu l-au văzut decât pe inculpat.

În consecință, atâta vreme cât mijloacele

de probă, în ansamblul lor, au evidențiat că inculpatul a fost autorul

infracțiunii de tâlhărie, recursul formulat este nefondat și va fi respins, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.O.B., împotriva deciziei penale nr. 241/ A din 9

decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 3 mai 2003, la 23 aprilie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 aprilie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-05-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2431/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1118 din 5 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul N.R.A. în baza art. 211 alin. (2)
ÎCCJ 2003-02-07
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 626/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.B. împotriva deciziei penale nr.189/A din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea. S-a prezentat recurentul inculpat, asistat de apărător din oficiu, avocat M.T. lipsind intimata pa
ÎCCJ 2003-06-17
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2880/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1243 din 17 decembrie 2002, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., a condamnat pe
ÎCCJ 2003-11-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4988/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 390 din 28 mai 2003 a Tribunalului Timiș, a fost condamnat inculpatul D.C. la 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhări
ÎCCJ 2003-02-28
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1043/2003
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 74 din 25 martie 2002 pronunțată de Tribunalul Alba, inculpatul minor V.ȘT. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infra
Sursă