ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3656/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 742 din 28

octombrie 2003 a Tribunalului Iași, au fost condamnați inculpații:

- Ș.D.V. și

- Ș.V.C.

la câte o pedeapsă de 11 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art.

76 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut și s-a prelungit starea de arest a inculpaților cu 30 zile, de la 13

noiembrie la 12 decembrie 2003.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedepsele aplicate perioada prevenției, începând cu data de 13 mai 2002,

pentru inculpatul Ș.D.V. și de la 17 mai 2002, pentru inculpatul Ș.V.C., la zi.

Acțiunea civilă formulată de partea

civilă T.E.L. a fost admisă, inculpații fiind obligați să plătească în solidar

acesteia suma de 135.000.000 lei daune materiale și suma de 150.000.000 lei

daune morale.

Inculpații au fost obligați să

plătească statului câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 10 mai 2002,

inculpații Ș.D.V. și Ș.V.C., înarmați cu pari, au așteptat-o în drum pe partea

vătămată T.C. care se îndrepta de la bar spre domiciliu. Inculpații au lovit

victima peste corp, doborând-o la pământ și au continuat să o lovească și după

acest moment, până la intervenția martorei R.R.

Victima, în vârstă de 34 ani a

decedat pe 17 mai 2002, în urma unui politraumatism cu fracturi craniene

multiple, hematom extradural, contuzie cerebrală, hemoragie subarahnoidiană,

fracturi costale, hemopneumotorax bilateral (raport de necropsie medico-legală

nr. 662 din 23 iulie 2002 întocmit de Serviciul de medicină legală al județului

Iași).

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața

locului, planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor C.D.,

A.R., I.D.P., I.L., P.V., R.I., R.R., M.C., M.D., U.M., M.D., L.M., S.V., L.M.,

M.G., declarațiile inculpaților.

Inculpatul Ș.V.C. a recunoscut

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, susținând că a lovit victima ca

ripostă la atacul acesteia cu o sabie.

Inculpatul Ș.D.V. nu a recunoscut

săvârșirea faptei.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 35 din 10 februarie 2004, a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Iași, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen.,

pentru ambii inculpați și a majorat pedepsele acestora de la 11 ani închisoare

la 15 ani închisoare.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Apelurile inculpaților au fost

respinse ca nefondate.

S-a menținut starea de arest a inculpaților

și s-a dedus prevenția la zi.

Inculpații au fost obligați să

plătească statului câte 300.000 lei cheltuieli judiciare.

Instanța de control judiciar a

constatat că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpații au

acționat sub imperiul unei puternice tulburări sau temeri determinate de

conduita ilicită a victimei, în fapt ei fiind cei care, înarmați, au așteptat

victima și au lovit-o. În aceste condiții, reținerea prevederilor art. 74 –

art. 76 C. pen., a fost apreciată ca nejustificată și înlăturată.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal inculpații.

Inculpatul Ș.D.V. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și achitarea în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea

cuantumului pedepsei aplicate, prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b),

art. 74 și art. 76 C. pen.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 17

1

, 18 și 14 C. proc. pen.

Inculpatul Ș.V.C. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea

sa, în temeiul aplicării instituției legitimei apărări prevăzută de art. 44

alin. (3) C. pen., iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate

prin reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 17

1

, 18 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au reținut în

mod corect situația de fapt și au stabilit în mod just vinovăția inculpaților

Ș.D.V. și Ș.V.C.

Modul de desfășurare a faptei și

participația fiecărui inculpat au fost descrise de martorii oculari A.R., C.D.,

R.I. și R.R., I.L., P.V., declarațiile acestora probând vinovăția ambilor

inculpați și dovedind împrejurarea că aceștia au inițiat atacul, fără ca

victima să fi avut vreo atitudine agresivă, provocatoare, care să determine

reacția de violență a celor doi făptuitori.

Martorii M.C., M.D. și S.V. atacat

pe inculpați, împrejurare care nu rezultă însă din declarațiile celor prezenți

nemijlocit pe toată durata desfășurării conflictului și pe care, în mod just,

instanțele de judecată au înlăturat-o ca neconcludente.

Inculpații nu au fost provocați de

victimă, nu au ripostat ca urmare a vreunui pretins atac îndreptat împotriva

lor și, de altfel, ei au săvârșit fapta împreună împotriva unei singure

persoane pe care au doborât-o la pământ și au lovit-o în această stare până

când a intervenit martora R.R. care i-a alungat aruncând cu pietre în ei.

În această împrejurare, Curtea

reține vinovăția ambilor inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat, neimpunându-se achitarea acestora și nici reducerea pedepsei sub

minimul special prevăzut de lege ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 73

lit. b) C. pen.

Având în vedere gravitatea și

pericolul social al infracțiunii săvârșite, atitudinea procesuală nesinceră a

celor doi inculpați, Curtea constată că în cauză nu se justifică aplicarea

prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., referitoare la circumstanțele

atenuante.

Pedepsele aplicate celor doi

inculpați au fost just individualizate, dându-se eficiența cuvenită criteriilor

generale prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se în vedere modalitatea și

împrejurările comiterii infracțiunii, urmările acesteia și datele personale ale

făptuitorilor.

Curtea consideră că prin cuantumul

stabilit de instanța de apel de 15 ani închisoare, pedepsele aplicate

inculpaților sunt în măsură să asigure resocializarea acestora și să prevină

săvârșirea de fapte penale, respectându-se scopul sancțiunii penale, astfel cum

este el prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Din durata pedepselor aplicate se va

deduce perioada reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2002 la 18 mai

2002 și de la 13 decembrie 2002 la 30 iunie 2004, pentru inculpatul Ș.D.V., și

de la 17 mai 2002 la 30 iunie 2004, pentru inculpatul Ș.V.C.

Recurenții inculpați vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat

din oficiu pentru asigurarea asistenței juridice a inculpatului Ș.D.V., fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații Ș.D.V. și Ș.V.C. împotriva deciziei penale nr. 35 din

10 februarie 2004 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului Ș.D.V., perioada reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2002

la 18 mai 2002 și de la 13 decembrie 2002 la 30 iunie 2004, iar pentru

inculpatul Ș.V.C., de la 17 mai 2002 la 30 iunie 2004.

Obligă pe recurentul Ș.V.C. să

plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe recurentul Ș.D.V. să plătească statului

1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 iunie 2004.