ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2167/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 449

din 1 iunie 2004 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații:

penale la pedepsele:

- 15 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175

lit. i) C. pen. și 5 ani pedeapsă complimentară a interzicerii exercitării

drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Pedepsele au fost contopite

urmând ca inculpatul să execute 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă începând cu data de 16 ianuarie

2003.

penale, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.

În baza art. 81 C. pen.,

executarea pedepsei a fost suspendată pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. și

s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-au confiscat obiectele

folosite la săvârșirea faptelor.

Au fost obligați inculpații

la despăgubiri civile și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța, în sensul

celor de mai sus, prima instanță a reținut:

În ziua de 6 ianuarie 2003,

B.C., B.C. și fiul acestuia B.M. și P.O. au hotărât să meargă la un bar situat

pe raza satului Cioca-Boca, pentru a consuma băuturi alcoolice.

În bar a venit și partea

vătămată P.O. care urma să se întâlnească cu alți tineri pentru a merge la

discotecă. În jurul orelor 19,00, în bar a venit inculpatul F.C. Între el și

B.C. a avut loc un schimb de glume. Faptul că D.D. a râs, l-a iritat pe B.C.

și, reproșându-i acest fapt, i-a cerut să părăsească barul. F.C. se afla în

holul barului, iar D.D. s-a așezat în spatele acestuia. Din cauza stării de

ebrietate în care se afla, victima a început să-i reproșeze inculpatului F.C.

faptul că se află în bar și a început să-l înjure, trăgându-l de haine.

Inculpatul a reușit în cele din urmă să-l îndepărteze, după care a plecat

amenințându-l că se va răzbuna.

F.C. s-a dus la locuința

inculpatului F.D.D., fratele său, căruia i-a povestit că a fost înjurat de

victimă, după care cei doi au hotărât să se întoarcă la bar. Inculpatul F.C.

s-a înarmat cu un par, iar F.D.D. cu o furcă.

În jurul orelor 19,30,

inculpații au ajuns în apropierea barului și au intrat în curte. Prima persoană

care a ieșit din local a fost partea vătămată P.O. pe care F.D.D. a lovit-o cu

furca în cap. Partea vătămată a căzut jos în zăpadă. Inculpatul F.C. l-a lovit

pe B.M. cu parul în zona maxilarului, în partea dreaptă. Când victima B.C. a

ieșit din bar și a ajuns în curtea barului, a fost lovită peste cap cu parul de

către inculpatul F.C. Victima a căzut jos pe zăpadă, unde erau căzuți și B.M.

și P.O. S.I. a încercat să ia furca din mâna inculpatului care, la intervenția

martorilor S.C., S.D. și G.R., s-a retras.

Victima B.C. și-a revenit și

a vrut să iasă pe poarta barului, dar inculpatul F.D.D. i-a aplicat o lovitură

cu furca în cap, moment în care victima s-a prăbușit. B.C., B.M. și P.O. au

fost transportați la spital.

În urma loviturii cu parul,

aplicate de inculpatul F.C., partea vătămată B.M. a suferit o fractură

latero-facială anterioară dr., contuzie cerebrală, excoriații, leziuni

vindecabile în 21-23 zile de îngrijiri medicale.

În perioada 8 ianuarie – 10

ianuarie 2003, a fost internată în cadrul Spitalului Sf. Spiridon Clinica

C.M.F.

În urma loviturilor cu furca

aplicate de inculpatul F.D.D., partea vătămată P.O. a suferit un traumatism

cranio-cerebral și facial, cu plagă contuză, comoție cerebrală anamnestică și

contuzie temporo-mandibulară pentru a căror vindecare au fost necesare 11-13

zile de îngrijiri medicale.

Lovitura cu furca, aplicată

victimei B.C. de către inculpatul F.D.D., a dus la decesul acesteia, la data de

13 ianuarie 2003. Din raportul de necropsie rezultă că moartea a fost violentă

și s-a datorat comei cerebrale, consecutive fracturii cominutive cu înfundare

fronto-parietală bilateral, hemotoraxului extradural emisferic dr., hematomului

intracerebral și contuziei pontine complicată în evoluție cu bronhopneumonie

hipostatică.

Leziunile s-au putut produce

prin lovire cu obiect contondent greu. Între agresiune și deces a existat

legătură directă de cauzalitate.

În latura civilă a cauzei

s-a reținut că partea civilă B.E. a făcut dovada unui prejudiciu material în

valoare de 100 milioane lei și s-a apreciat că suma de 10 milioane lei

reprezintă o reparație suficientă a prejudiciului moral.

S-a reținut, de asemenea, că

minorii pe care victima îi avea în întreținere sunt îndreptățiți la o prestație

periodică lunară stabilită în funcție de pensia pe care o încasează și venitul

minim pe economia națională.

A fost obligat inculpatul și

la despăgubiri sub forma daunelor morale și către partea vătămată P.O.

În termen, hotărârea a fost

apelată de inculpatul F.D.D. care a motivat că nu se face vinovat de săvârșirea

faptei, instanța interpretând greșit probele și a stabilit o situație de fapt

care nu corespunde adevărului.

În subsidiar, a motivat că

fapta a fost greșit încadrată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 183

C. pen.

În latura civilă apelantul a

criticat hotărârea sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale ca

fiind exagerat de mari.

Împotriva aceleiași hotărâri

a formulat apel și părțile civile B.E., B.M. și P.O.

Prin decizia nr. 12/ A din

11 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.D.D., fiind respinse,

totodată, ca tardive, recursurile declarate de părțile civile B.E., B.M. și

P.O.

Împotriva acestor hotărâri,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru

nelegalitate, sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunile reținute în

sarcina sa, pe care nu le-a comis, neaflându-se nici un moment la locul faptei.

În subsidiar, a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru completarea

urmăririi penale în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și, tot în

subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor

calificat în cea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C.

pen., în raport de împrejurarea că victima s-a lovit la cap în cădere de o

grămadă de pietre aflată în curtea barului. În ceea ce privește latura civilă a

cauzei, inculpatul a solicitat reducerea daunelor materiale la cuantumul

dovedit cu acte și martori, iar a celor morale la un cuantum rezonabil.

Examinând decizia recurată

prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 17

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

primul motiv de recurs, se constată că din actele și lucrările dosarului reiese

că inculpatul F.D.D. este autorul faptelor de omor calificat și lovire reținute

în sarcina sa, susținerile în sensul că nu s-a aflat la locul faptei fiind

infirmate de restul materialului probator administrat în cauză. În acest sens

sunt relevante declarațiile părților vătămate B.M. și P.O. care se coroborează

cu declarațiile martorilor S.I., S.C., S.D. și G.R., din toate acestea reieșind

fără dubiu că inculpatul, nu numai că s-a aflat la locul faptei, dar a avut o

participare activă, lovind cu furca partea vătămată P.O. și victima B.C., alături

de fratele său, F.C., care, la rândul său, a aplicat lovituri cu parul părții

vătămate B.M. și victimei B.C., lovirea acesteia din urmă producându-se

anterior lovirii de către inculpatul recurent.

Susținerile inculpatului că

declarațiile martorilor sunt subiective, deoarece sunt înrudiți cu familia

victimei, nu pot fi luate în considerație, aceste declarații servind la aflarea

adevărului în condițiile în care au fost coroborate cu constatările și

concluziile actelor medico-legale și restul materialului probator aflat la

dosarul cauzei.

Nici apărarea inculpatului

referitoare la sinceritatea declarațiilor sale, atestată de concluziile

testului poligraf, nu este pertinentă, raportul de constatare

tehnico-științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat,

aflat la dosarul cauzei, atestând că inculpatul nu prezintă reactivitate în

nici una dintre situațiile: intrarea în test, întrebări de control, întrebări

relevante sau test de stimulare specifică, fiind declarat nereactiv, astfel că

rezultatul testului a fost acela al imposibilității pronunțării unei concluzii.

Față de aceste considerente,

Curtea apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător

materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62,

art. 63 și art. 69 C. proc. pen., stabilind împrejurările comiterii faptei și

vinovăția inculpatului, astfel că solicitarea acestuia de a se restitui dosarul

la parchet în vederea completării urmăririi penale sau de a se pronunța

achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este nefondată.

recurs ce vizează, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de omor calificat în lovituri cauzatoare de moarte, având în

vedere că făptuitorul, oricare ar fi fost el, nu a acționat cu intenția de a

omorî victima, decesul survenind ulterior ca urmare a unor complicații

pulmonare care nu au legătură directă cu lovitura craniană constatată, Curtea

constată că și acesta este nefondat. La încadrarea juridică a faptei ca omor

calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., s-a avut în vedere

zona vitală vizată (cap), intensitatea loviturii și obiectul vulnerant folosit,

precum și concluziile raportului de autopsie medico-legală ce atestă că decesul

„s-a datorat comei cerebrale consecutive fracturii cominutive cu înfundare

fronto-parientală bilateral, hematomului extradural emisferic drept,

hematomului intracerebral și contuziei pontine complicată în evoluție cu

bronhopneumonie hipostatică; între agresiune și deces există legătură de

cauzalitate.”

ultima critică referitoare la cuantumul exagerat al daunelor materiale și

morale acordate de instanța de fond și menținute de instanța de apel, Curtea

constată că aceasta nu se încadrează în nici unul dintre motivele de recurs

limitativ prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., astfel că nu poate

face obiectul analizei în prezentul recurs.

Pentru aceste considerente,

având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.

Conform dispozițiilor art.

385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării

preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul -

inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.D.D. împotriva deciziei penale nr. 12 din 11 ianuarie

2005 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 ianuarie 2003 la 30 martie

2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 martie 2005.