ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2167/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2167/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 449
din 1 iunie 2004 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații:
F.D.D., fără antecedente
penale la pedepsele:
- 15 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175
lit. i) C. pen. și 5 ani pedeapsă complimentară a interzicerii exercitării
drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) și b) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Pedepsele au fost contopite
urmând ca inculpatul să execute 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea
drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au aplicat dispozițiile
art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a menținut starea de arest
a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă începând cu data de 16 ianuarie
2003.
F.C., fără antecedente
penale, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de
vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.
În baza art. 81 C. pen.,
executarea pedepsei a fost suspendată pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. și
s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
S-au confiscat obiectele
folosite la săvârșirea faptelor.
Au fost obligați inculpații
la despăgubiri civile și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța, în sensul
celor de mai sus, prima instanță a reținut:
În ziua de 6 ianuarie 2003,
B.C., B.C. și fiul acestuia B.M. și P.O. au hotărât să meargă la un bar situat
pe raza satului Cioca-Boca, pentru a consuma băuturi alcoolice.
În bar a venit și partea
vătămată P.O. care urma să se întâlnească cu alți tineri pentru a merge la
discotecă. În jurul orelor 19,00, în bar a venit inculpatul F.C. Între el și
B.C. a avut loc un schimb de glume. Faptul că D.D. a râs, l-a iritat pe B.C.
și, reproșându-i acest fapt, i-a cerut să părăsească barul. F.C. se afla în
holul barului, iar D.D. s-a așezat în spatele acestuia. Din cauza stării de
ebrietate în care se afla, victima a început să-i reproșeze inculpatului F.C.
faptul că se află în bar și a început să-l înjure, trăgându-l de haine.
Inculpatul a reușit în cele din urmă să-l îndepărteze, după care a plecat
amenințându-l că se va răzbuna.
F.C. s-a dus la locuința
inculpatului F.D.D., fratele său, căruia i-a povestit că a fost înjurat de
victimă, după care cei doi au hotărât să se întoarcă la bar. Inculpatul F.C.
s-a înarmat cu un par, iar F.D.D. cu o furcă.
În jurul orelor 19,30,
inculpații au ajuns în apropierea barului și au intrat în curte. Prima persoană
care a ieșit din local a fost partea vătămată P.O. pe care F.D.D. a lovit-o cu
furca în cap. Partea vătămată a căzut jos în zăpadă. Inculpatul F.C. l-a lovit
pe B.M. cu parul în zona maxilarului, în partea dreaptă. Când victima B.C. a
ieșit din bar și a ajuns în curtea barului, a fost lovită peste cap cu parul de
către inculpatul F.C. Victima a căzut jos pe zăpadă, unde erau căzuți și B.M.
și P.O. S.I. a încercat să ia furca din mâna inculpatului care, la intervenția
martorilor S.C., S.D. și G.R., s-a retras.
Victima B.C. și-a revenit și
a vrut să iasă pe poarta barului, dar inculpatul F.D.D. i-a aplicat o lovitură
cu furca în cap, moment în care victima s-a prăbușit. B.C., B.M. și P.O. au
fost transportați la spital.
În urma loviturii cu parul,
aplicate de inculpatul F.C., partea vătămată B.M. a suferit o fractură
latero-facială anterioară dr., contuzie cerebrală, excoriații, leziuni
vindecabile în 21-23 zile de îngrijiri medicale.
În perioada 8 ianuarie – 10
ianuarie 2003, a fost internată în cadrul Spitalului Sf. Spiridon Clinica
C.M.F.
În urma loviturilor cu furca
aplicate de inculpatul F.D.D., partea vătămată P.O. a suferit un traumatism
cranio-cerebral și facial, cu plagă contuză, comoție cerebrală anamnestică și
contuzie temporo-mandibulară pentru a căror vindecare au fost necesare 11-13
zile de îngrijiri medicale.
Lovitura cu furca, aplicată
victimei B.C. de către inculpatul F.D.D., a dus la decesul acesteia, la data de
13 ianuarie 2003. Din raportul de necropsie rezultă că moartea a fost violentă
și s-a datorat comei cerebrale, consecutive fracturii cominutive cu înfundare
fronto-parietală bilateral, hemotoraxului extradural emisferic dr., hematomului
intracerebral și contuziei pontine complicată în evoluție cu bronhopneumonie
hipostatică.
Leziunile s-au putut produce
prin lovire cu obiect contondent greu. Între agresiune și deces a existat
legătură directă de cauzalitate.
În latura civilă a cauzei
s-a reținut că partea civilă B.E. a făcut dovada unui prejudiciu material în
valoare de 100 milioane lei și s-a apreciat că suma de 10 milioane lei
reprezintă o reparație suficientă a prejudiciului moral.
S-a reținut, de asemenea, că
minorii pe care victima îi avea în întreținere sunt îndreptățiți la o prestație
periodică lunară stabilită în funcție de pensia pe care o încasează și venitul
minim pe economia națională.
A fost obligat inculpatul și
la despăgubiri sub forma daunelor morale și către partea vătămată P.O.
În termen, hotărârea a fost
apelată de inculpatul F.D.D. care a motivat că nu se face vinovat de săvârșirea
faptei, instanța interpretând greșit probele și a stabilit o situație de fapt
care nu corespunde adevărului.
În subsidiar, a motivat că
fapta a fost greșit încadrată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 183
C. pen.
În latura civilă apelantul a
criticat hotărârea sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale ca
fiind exagerat de mari.
Împotriva aceleiași hotărâri
a formulat apel și părțile civile B.E., B.M. și P.O.
Prin decizia nr. 12/ A din
11 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, s-a
respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.D.D., fiind respinse,
totodată, ca tardive, recursurile declarate de părțile civile B.E., B.M. și
P.O.
Împotriva acestor hotărâri,
în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru
nelegalitate, sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunile reținute în
sarcina sa, pe care nu le-a comis, neaflându-se nici un moment la locul faptei.
În subsidiar, a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru completarea
urmăririi penale în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și, tot în
subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor
calificat în cea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C.
pen., în raport de împrejurarea că victima s-a lovit la cap în cădere de o
grămadă de pietre aflată în curtea barului. În ceea ce privește latura civilă a
cauzei, inculpatul a solicitat reducerea daunelor materiale la cuantumul
dovedit cu acte și martori, iar a celor morale la un cuantum rezonabil.
Examinând decizia recurată
prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 18 și 17
C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește
primul motiv de recurs, se constată că din actele și lucrările dosarului reiese
că inculpatul F.D.D. este autorul faptelor de omor calificat și lovire reținute
în sarcina sa, susținerile în sensul că nu s-a aflat la locul faptei fiind
infirmate de restul materialului probator administrat în cauză. În acest sens
sunt relevante declarațiile părților vătămate B.M. și P.O. care se coroborează
cu declarațiile martorilor S.I., S.C., S.D. și G.R., din toate acestea reieșind
fără dubiu că inculpatul, nu numai că s-a aflat la locul faptei, dar a avut o
participare activă, lovind cu furca partea vătămată P.O. și victima B.C., alături
de fratele său, F.C., care, la rândul său, a aplicat lovituri cu parul părții
vătămate B.M. și victimei B.C., lovirea acesteia din urmă producându-se
anterior lovirii de către inculpatul recurent.
Susținerile inculpatului că
declarațiile martorilor sunt subiective, deoarece sunt înrudiți cu familia
victimei, nu pot fi luate în considerație, aceste declarații servind la aflarea
adevărului în condițiile în care au fost coroborate cu constatările și
concluziile actelor medico-legale și restul materialului probator aflat la
dosarul cauzei.
Nici apărarea inculpatului
referitoare la sinceritatea declarațiilor sale, atestată de concluziile
testului poligraf, nu este pertinentă, raportul de constatare
tehnico-științifică privind detecția psihologică a comportamentului simulat,
aflat la dosarul cauzei, atestând că inculpatul nu prezintă reactivitate în
nici una dintre situațiile: intrarea în test, întrebări de control, întrebări
relevante sau test de stimulare specifică, fiind declarat nereactiv, astfel că
rezultatul testului a fost acela al imposibilității pronunțării unei concluzii.
Față de aceste considerente,
Curtea apreciază că instanța de fond și cea de apel au evaluat corespunzător
materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62,
art. 63 și art. 69 C. proc. pen., stabilind împrejurările comiterii faptei și
vinovăția inculpatului, astfel că solicitarea acestuia de a se restitui dosarul
la parchet în vederea completării urmăririi penale sau de a se pronunța
achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este nefondată.
Referitor la motivul de
recurs ce vizează, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din
infracțiunea de omor calificat în lovituri cauzatoare de moarte, având în
vedere că făptuitorul, oricare ar fi fost el, nu a acționat cu intenția de a
omorî victima, decesul survenind ulterior ca urmare a unor complicații
pulmonare care nu au legătură directă cu lovitura craniană constatată, Curtea
constată că și acesta este nefondat. La încadrarea juridică a faptei ca omor
calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., s-a avut în vedere
zona vitală vizată (cap), intensitatea loviturii și obiectul vulnerant folosit,
precum și concluziile raportului de autopsie medico-legală ce atestă că decesul
„s-a datorat comei cerebrale consecutive fracturii cominutive cu înfundare
fronto-parientală bilateral, hematomului extradural emisferic drept,
hematomului intracerebral și contuziei pontine complicată în evoluție cu
bronhopneumonie hipostatică; între agresiune și deces există legătură de
cauzalitate.”
În ceea ce privește
ultima critică referitoare la cuantumul exagerat al daunelor materiale și
morale acordate de instanța de fond și menținute de instanța de apel, Curtea
constată că aceasta nu se încadrează în nici unul dintre motivele de recurs
limitativ prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen., astfel că nu poate
face obiectul analizei în prezentul recurs.
Pentru aceste considerente,
având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în
considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.
Conform dispozițiilor art.
385
16
alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării
preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul -
inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul F.D.D. împotriva deciziei penale nr. 12 din 11 ianuarie
2005 a Curții de Apel Iași.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 ianuarie 2003 la 30 martie
2005.
Obligă pe recurentul
inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 30 martie 2005.