ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1038/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr.

6 din 17 ianuarie 2002, Tribunalul

Militar Teritorial București a condamnat pe inculpații:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183

C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 alin. (2) C. pen.;

- un an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., i s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 64 și art.

71 C. pen.

A fost menținută măsura arestării

preventive a inculpaților și le-a prelungit durata cu 30 de zile începând cu 26

ianuarie 2002 până la 24 februarie 2002 inclusiv.

A fost dedusă din pedepsele aplicate

inculpaților, prevenția începând cu data de 30 iunie 2001 până la zi.

Sub aspect civil, în baza art. 998

și art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., au fost admise în parte acțiunile

civile exercitate de părțile civile B.A., B.C., B.G., B.I. și S.N. și i-a

obligat pe inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul

de Interne, să plătească:

- părții civile B.A. (soția

victimei) 10.000.000 lei daune morale;

- părții civile B.C. (fiul victimei)

9.066.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale;

- părții civile B.N. (fratele

victimei) 20.000.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale;

- părții civile B.G. (fratele

victimei) 4.150.000 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale;

- părții civile B.I. (fiica

victimei) 10.000.000 lei daune morale și

- părții civile S.N. 3.000.000 lei

daune morale cu titlu de despăgubiri civile.

Prima instanță a reținut, în fapt,

următoarele:

1) La data de 27 iunie 2001,

martorul L.M. a sesizat pe cei doi inculpați, subofițeri la Poliția orașului

Cugir, că i s-au sustras unele bunuri și bănuiește că autorul este B.I., apoi

cu toții s-au deplasat la locul unde știau că poate fi găsit acesta și l-au

condus la sediul poliției pentru efectuarea cercetărilor.

Acolo, inculpații au exercitat acte

de violență asupra celui reclamat, lovindu-l cu bastonul din dotare, cu o

bucată de cauciuc prevăzut cu inserție metalică și cu piciorul.

În aceste condiții, B.I. a

recunoscut că a sustras o parte din bunuri și a consimțit să conducă pe

inculpați la locul unde le-a dus, dar acolo, s-a găsit numai o scândură.

Apreciind că acesta și-a bătut joc

de ei, inculpatul C.O. i-a mai aplicat câteva lovituri cu pumnii și picioarele.

Victima a rămas pe loc, fiind găsită

a doua zi, decedată.

Potrivit concluziilor raportului de

constatare medico-legală, aprobate de Comisia Cluj de avizare și control,

moartea victimei B.I. (în vârstă de 49 ani) a fost violentă, datorându-se

șocului traumatic și hemoragic, consecința unui politraumatism prin

heteroagresiune produs prin lovire cu corpuri dure, precum și prin cădere pe

planuri dure, rugoase. victima a avut o alcoolemie de 2,65 gr. %o.

2) La data de 15 ianuarie 2001,

inculpații s-au prezentat la domiciliul lui S.N., împotriva căruia era

înregistrată la poliție, o plângere anonimă.

Acesta a răspuns că nu se face

vinovat de vreo faptă penală și le-a cerut inculpaților să părăsească zona.

Inculpații au ieșit din imobilul

acestuia și au organizat o pândă, iar în momentul în care S.N. a ieșit afară,

l-au lovit pentru motivul că nu se supusese acțiunii de imobilizare în vederea

conducerii la sediul poliției.

Partea vătămată S.N. a suferit

leziuni corporale, pentru vindecare necesitând 11-12 zile îngrijiri medicale.

Sentința a fost apelată de

inculpații C.O. și S.D. precum și de părțile civile, cu excepția părții civile

S.N.

Inculpații au solicitat, în

principal, achitarea lor, susținând că nu au săvârșit faptele imputate precum

și înlăturarea obligării lor la plata despăgubirilor, iar în subsidiar,

reducerea pedepselor; părțile civile recurente au solicitat majorarea

despăgubirilor acordate, considerându-le neîndestulătoare.

Curtea Militară de Apel, prin

decizia nr. 34 din 25 martie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de inculpați și părțile civile, a dedus arestarea preventivă de la 30 iunie

2001, la zi și a obligat pe recurenți să plătească statului, câte 300.000 lei

cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs părțile civile B.A., B.C., B.N., B.G. și B.I., precum și S.N.,

pe care nu le-au motivat în scris și cu excepția lui B.C. și B.N., nici oral.

Partea civilă B.C., fiul victimei

B.I., a solicitat majorarea despăgubirilor pentru daunele morale, de la zece

milioane la un miliard lei, iar partea civilă B.N., fratele aceleiași victime,

a solicitat majorarea despăgubirilor pentru daune materiale și daune morale.

Recursurile declarate de părțile

civile B.A., B.C., B.I., B.N. și B.G. sunt nefondate.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză, se constată că stabilirea despăgubirilor pentru daunele

materiale în legătură cu decesul victimei B.I., s-a făcut corect, pe baza

actelor prezentate de părțile care au suportat cheltuielile de înmormântare.

De altfel, părții vătămate B.N.,

care în recursul său, prezentându-se la instanță a formulat obiecțiuni asupra

despăgubirilor pentru daune materiale, i s-a acordat de către prima instanță,

suma cerută de 20.000.000 lei, încât nu mai poate solicita în recurs majorarea

sumei.

De asemenea, și despăgubirile pentru

daunele morale sunt corect stabilite, în raport cu suferințele morale cauzate

soției, fiului, fiicei și fraților victimei.

Despăgubirile pentru daunele

materiale, cât și cele pentru daunele morale, reprezintă o justă și integrală

reparare a prejudiciilor cauzate, astfel că nu se impune a fi majorate.

În ceea ce privește recursul

declarat de partea civilă S.N., se constată că a fost introdus cu mult după

expirarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen.

Astfel, comunicarea sentinței i s-a

făcut la data de 26 ianuarie 2002, dar nu a declarat apel și a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel din 25 martie 2002, la data de 28 mai

2002.

Recursul fiind declarat tardiv, nu

se poate trece la examinarea admisibilității acestuia, în situația neapelării

sentinței.

Pentru considerentele ce preced,

urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile B.A., B.C.,

B.I., B.N. și B.G., iar în baza aceluiaș articol pct. 1 lit. a), va respinge ca

tardiv recursul declarat de partea civilă S.N.

Recurentele părți civile urmează a

fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de părțile civile B.A., B.C., B.I., B.N., B.G. și ca

tardiv recursul declarat de partea civilă S.N. împotriva deciziei penale nr. 34

din 25 martie 2002 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpații C.O. și

S.D.

Obligă recurentele părți

civile să plătescă statului suma de câte 400.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2003.