ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5059/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5059/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului, rezultă

următoarele:

Prin sentința penală

nr. 46 pronunțată la data de 12 februarie 2003, în dosarul penal nr. 212/2002,

Tribunalul Militar Teritorial București, conform art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică dată prin actul de sesizare a instanței, faptelor

inculpaților:

de tortură, prevăzută de art. 267

1

C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., în două instigări la infracțiunea de purtare abuzivă,

prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 250 alin. (2) C. pen., și o

infracțiune de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., toate

cu aplicarea art. 13 C. pen.

tortură, prevăzută de art. 267

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., în trei infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art.

250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

tortură, prevăzută de art. 267

1

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de purtare abuzivă prevăzută de art. 250

alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

de tortură, prevăzută de art. 267

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de

art. 250 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 13 C. pen.

de tortură, prevăzută de art. 267

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în trei infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de

art. 250 alin. (2) C. pen. și o infracțiune de purtare abuzivă, prevăzută de

art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu

aplicarea art. 13 C. pen.

infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 267

1

alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în trei infracțiuni de purtare abuzivă,

prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la

art. 18

1

C. pen., inculpatul col. rez. C.I.M. a fost achitat pentru

infracțiunea de tortură, prevăzută de art. 267

1

alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 7 din Legea nr.

137/1997 s-a constatat că fapta nu se mai sancționează.

Prin aceeași sentință au fost

condamnați inculpații:

- câte 2 ani închisoare, pentru

fiecare din cele două instigări la infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută

de art. 25 C. pen., raportat la art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr.

137/1997 s-a constatat că pedepsele stabilite au fost grațiate în întregime și

condiționat.

închisoare, pentru fiecare din cele trei infracțiuni de purtare abuzivă,

prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr.

137/1997 s-a constatat că pedepsele aplicate au fost grațiate în întregime

condiționat.

închisoare, pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În temeiul art. 1 lit. a) din Legea

nr. 137/1997 s-a constatat că pedeapsa aplicată a fost grațiată în întregime și

condiționat.

închisoare, pentru fiecare din cele două infracțiuni de purtare abuzivă,

prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr.

137/1997 s-a constatat că pedepsele aplicate au fost grațiate în întregime și

condiționat.

- câte 2 ani închisoare, pentru

fiecare din cele 3 infracțiuni de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de purtare abuzivă în formă continuată, prevăzută de art. 250

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În temeiul art. 1 lit. a) din Legea

nr. 137/1997, s-a constatat că pedepsele aplicate au fost grațiate în întregime

și condiționat.

închisoare, pentru fiecare din cele trei infracțiuni de purtare abuzivă,

prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr.

137/1997 s-a constatat că pedepsele aplicate au fost grațiate în întregime și

condiționat.

Inculpaților S.I., A.V., T.G.,

P.P.P., S.N. și T.I. li s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 10 din

Legea nr. 137/1997.

Prin aceeași hotărâre s-a admis

acțiunea părții civile A.C., inculpații S.N. și T.G. fiind obligați să-i

plătească în solidar suma de 100 milioane lei cu titlu de daune morale.

Totodată, s-a admis acțiunea civilă

exercitată de partea civilă D.D., inculpații S.I., T.I., S.N., A.V. și P.P.P.

fiind obligați să-i plătească în solidar suma de 100 milioane lei cu titlu de

daune morale.

Tot astfel, s-a admis acțiunea

părții civile H.I., inculpații S.I., S.N., A.V. și T.I. fiind obligați să-i

plătească în solidar suma de 30 milioane lei cu titlu de daune morale.

În sfârșit, a fost admisă acțiunea

civilă exercitată de partea civilă M.D., inculpații S.I., A.V., S.N., P.P.P. și

T.I. fiind obligați să-i plătească în solidar suma de 50 milioane lei cu titlu

de daune morale.

Pentru a se pronunța astfel, în

fapt, instanța de fond a reținut următoarea situație:

La data de 13 mai 1996, la U.M.01581

Dorohoi s-a constatat dispariția unui pistol mitralieră, eveniment care a

determinat constituirea unei comisii de anchetă din care au făcut parte

inculpații, care a avut rolul ca pe cale administrativă să se stabilească

condițiile în care s-a produs faptul.

Părțile vătămate au fost persoane

bănuite împotriva cărora s-a luat măsura arestării disciplinare și care au fost

anchetați de comisie. Ancheta s-a efectuat pe timp de noapte și asupra

inculpaților s-au exercitat violențe cu scopul obținerii unor declarații din

care să rezulte implicarea lor în eveniment.

Probele ce au stat la baza reținerii

situației de fapt și a vinovăției inculpaților au fost: declarațiile părților

vătămate și ale martorilor, acte, expertize medico-legale.

Instanța de fond a constatat că

faptele reprezintă infracțiunea de purtare abuzivă.

Curtea Militară de Apel, prin

decizia penală nr. 55 pronunțată la data de 28 octombrie 2003, în dosarul penal

nr. 38/2003 a admis apelul părții civile Ministerul Apărării Naționale

împotriva sentinței nr. 45 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Militar

Teritorial București și în consecință:

A desființat hotărârea atacată în

partea privitoare la soluționarea laturii civile a cauzei, în sensul că îi

obligă pe inculpații col. rez. S.N. și lt. col. rez. T.G. să-i plătească în

solidar suma de 7.771.368 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare (pentru

sold. A.C. în Spitalul Militar Iași, la care se adaugă dobânda legală calculată

de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea totală a

debitului.

A respins apelurile declarate

împotriva aceleiași sentințe de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul

Militar Teritorial București și inculpații col. rez. A.V., col. rez. S.N. și

col. rez. C.I.M., ca nefondate.

I-a obligat pe inculpații apelanți

să plătească statului câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel

București și inculpații S.N., A.V. și C.I.M.

În motivele scrise de recurs,

parchetul, a criticat hotărârile în privința inculpatului C.I.M., pentru

greșita achitare a acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1)

lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la art. 18

1

C. pen.

[(art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.)].

Fiecare dintre inculpați a invocat

ca motiv de casare grava eroare de fapt, motiv înscris în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., constând în greșita condamnare a unor persoane

nevinovate.

Reprezentantul parchetului a

solicitat condamnarea inculpatului C.I.M., pentru purtare abuzivă.

Fiecare dintre inculpați a solicitat

ca urmare a casării să fie achitați, nefiind autorii faptelor.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând hotărârea atacată și sentința, în raport de criticile formulate,

probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, cât și din

oficiu, constată următoarele.

Susținerile inculpaților S.N., A.V.

și C.I.M., în sensul nevinovăției, nu sunt fondate.

Solicitarea parchetului de a fi

condamnat și inculpatul C.I.M. este întemeiată.

Astfel fiind, recursurile

inculpaților urmează a fi respinse ca nefondate [(art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.)] și recursul parchetului admis [(art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.)], pentru următoarele considerente:

Din analiza probelor administrate,

instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.

Astfel:

- Inculpatul A.V. a exercitat

violențe asupra părții vătămate D.D., pe care a lovit-o și a obligat-o să facă

genuflexiuni până la epuizare; pe partea vătămată M.D. a lovit-o cu palmele,

iar pe partea vătămată H.I. a lovit-o cu pumnii și cu picioarele.

- Inculpatul S.N. (în stare de

ebrietate) a lovit cu capul de perete și a ars cu țigara la nivelul bărbiei și

al frunții pe partea vătămată D.D., a lovit pe partea vătămată H.D. și l-a

călcat cu bocancul pe picior.

De asemenea, a lovit în bărbie și a

ars pe piept pe partea vătămată A.C., iar pe partea vătămată M. a lovit-o cu

palmele.

- Inculpatul C.I.M. a exercitat

violențe asupra părților vătămate A.C. și M.D. pe care, după ce au fost lovite,

le-a plimbat prin unitate ciupindu-le violent de braț („Simțeam că îmi smulge

carnea”) și îmbrâncindu-le.

Greșită a fost aprecierea asupra

faptei inculpatului C.I.M., în sensul că nu ar prezenta pericolul social al

unei infracțiuni.

Or, chiar dacă manifestările sale

violente au fost mai reduse ca număr, mai puțin variate în conținut, nu

înseamnă în contextul dat, că au avut altă semnificație decât a unei purtări

abuzive. Chiar dacă a avut un comportament anterior de excepție, modul în care

a înțeles să-și execute „misiunea” exclude posibilitatea de a aprecia că fapta

sa nu prezintă pericolul unei infracțiuni. Părțile vătămate nedormite, bătute,

nemâncate, lipsite de libertate și despre care sanitarul unității a arătat că

sunt într-o stare care le pune viața în pericol au fost luate și îmbrâncite

prin unitate și ciupite de braț cu cruzime și mare intensitate. O astfel de

faptă din partea unui ofițer, cu grad superior, venit pentru o anchetă

prezintă, ca și faptele celorlalți, un mare grad de pericol social.

Diferențele de comportament

determinând grade de pericol social trebuiau evidențiate în individualizarea

pedepselor, dar acest aspect nu face obiectul recursului de față.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că sunt pe deplin dovedite elementele constitutive ale infracțiunii de

purtare abuzivă, pentru care inculpatul C.I.M. urmează a fi condamnat în baza

art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., privind legea mai

favorabilă.

Având în vedere comportarea

anterioară, pedeapsa ce se va aplica va trebui să aibă un caracter educativ și

să se țină seama de această împrejurare.

Fiind două părți vătămate și deci

două infracțiuni în concurs real, urmează a se face aplicarea dispozițiilor

art. 33 lit. a) C. pen.

Urmează, observând că sunt incidente

dispozițiile Legii nr. 137/1997 să se facă și aplicarea dispozițiilor art. 1

lit. a) ale acesteia.

Conform art. 14 C. proc. pen. și 998

C. civ., inculpatul urmează a fi obligat în solidar cu inculpații S.N. și T.G.

la plata daunelor morale, 100.000.000 lei către partea vătămată A.C. și

50.000.000 lei pentru M.D.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârii.

Inculpații recurenți S.N. și A.V.

vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului conform art. 192 alin. (2) C.

pen., pentru faza recursului, iar inculpatul C.I.M., pentru toate fazele

procesuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel împotriva deciziei

penale nr. 55 din 28 octombrie 2003 a Curții Militare de Apel, privind pe

inculpatul C.I.M.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 46 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial București

sub aspectul greșitei achitări și încadrări juridice numai cu privire la

inculpatul C.I.M., cu efecte asupra laturii civile și a cheltuielilor judiciare

către stat și rejudecând:

În baza dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de tortură în

formă continuă, prevăzută de art. 267

1

alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de purtare abuzivă,

prevăzute de art. 250 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 și art. 33 lit.

a) C. pen. (părți vătămate A.C. și M.D.).

În baza art. 250 alin. (2) C. pen.,

condamnă pe inculpatul C.I.M. la două pedepse de câte 2 ani închisoare.

În baza art. 1 lit. a) din Legea nr.

137/1997 constată grațiate în întregime și necondiționat cele două pedepse.

Atrage atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 137/1997.

Obligă pe inculpatul C.I.M., în

solidar cu inculpații S.N. și T.G., la plata daunelor morale în cuantum de o sută

milioane lei către C.A. și de cincizeci de milioane lei către M.D.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.N., A.V. și C.I.M. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurentul intimat inculpat

C.I.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat pentru toate fazele

procesuale, în sumă de 6.000.000 lei.

Obligă pe recurenții inculpați S.N.

și A.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.000.000

lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2004.