ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 474/2004

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1786 din 7

noiembrie 2001, pronunțată de Judecătoria Focșani au fost condamnați

inculpații:

infracțiunilor prevăzute de art. 10, art. 12, art. 13 din Legea nr. 87/1994;

art. 266 pct., art. 266 pct. 3 din Legea nr. 31/1990; art. 215 alin. (3) C.

pen.; art. 40 din Legea nr. 8/1991, art. 290 și art. 291 C. pen., la pedepse

cuprinse între 6 luni și 3 ani închisoare și s-a dispus în baza art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare;

infracțiunilor prevăzute de art. 10, art. 12, art. 13 din Legea nr. 87/1994;

art. 26 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 art. 215 alin. (3) C. pen.; art. 40 din

Legea nr. 82/1991; art. 209 și art. 291 C. pen., la pedepse cuprinse între 6

luni și 3 ani închisoare și s-a dispus în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

infracțiunilor prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991; art. 10 și art. 13

din Legea nr. 87/1994 la pedepse cuprinse între 7 luni și 8 luni închisoare,

iar în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus ca

inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare. În baza art.

81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., cu referire la

art. 18

1

C. pen., au fost achitați inculpații M.V. și M.F., pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 40 din Legea nr.

82/1991 și li s-a aplicat amendă administrativă de câte 100.000 lei.

Au fost obligați inculpații în

solidar la plata despăgubirilor civile către 617 părți vătămate, persoane

fizice, constituite părți civile și s-a dispus ca la punerea în executare a

despăgubirilor sumele să fie reactualizate, în funcție de raportul lei/dolar,

conform art. 373

3

alin. (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în esență că la 26 martie 1992, inculpatul P.D.T. a

înființat S.C. D.C. S.R.L. Buzău societate la care, la data de 14 decembrie

1992 a devenit coasociat și inculpatul G.I.B. La 29 martie 1993 cei doi, prin

actul adițional din aceeași dată au introdus în obiectul de activitate a

societății D.C. S.R.L. Buzău, codul 6522, care se referă la „alte activități de

creditare din div. 652, activitate ale instituțiilor financiare și bancare.

Prevalându-se de această completare

a obiectului de activitate, inculpații au atras sume de bani de la mai multe persoane,

pentru o dobândă de 10% lunar. Din sumele atrase, inculpații, dând împrumuturi

cu o dobândă de 1% pe zi, au desfășurat o activitate bancară care nu se putea

desfășura decât în condițiile Legii nr. 33/1991, cu autorizația B.N. și cu

respectarea celorlalte prevederi legale de constituire a unei bănci.

Toate persoanele care au depus bani

în depozit la S.C. D.C. S.R.L. au fost induse în eroare, din banii depuși în

sumă de 5,11 miliarde nu a fost restituită suma de 2,777.842.143 lei, iar

inculpații și-au cumpărat trei imobile și au depus banii la S.A.F.I.

Această hotărâre a rămas definitivă

prin decizia penală nr. 94 din 11 februarie 2003 a Curții de Apel Galați,

secția penală, prin care au fost admise recursurile declarate de părțile civile

M.I., C.A., D.V., D.F., P.N., P.G., P.M. și P.I. A fost casată decizia penală

nr. 359 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Vrancea și sentința penală nr. 2786

din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Focșani, numai cu privire la latura civilă

și numai referitor la părțile civile nemenționate, iar în rejudecare au fost

completate dispozițiile privind latura civilă a cauzei, în sensul că au fost

obligați în solidar inculpații G.B.I. și P.D.T., către părțile civile recurente

și la plata dobânzilor aferente calculate la data punerii în executare,

potrivit clauzelor contractuale și dispozițiilor legale. Au fost respinse ca

nefondate recursurile declarate de inculpați.

Împotriva deciziei pronunțate de

Curtea de Apel Galați au formulat contestație în anulare, părțile civile P.N.,

P.I., P.G. și P.M. care a invocat un cumul de texte de lege încălcate, în

concepția contestatorilor, de către instanța de recurs.

Prin decizia nr. 987/ R din 9

octombrie 2003, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Galați

contestația în anulare a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, contestatorii: P.M., P.N., P.I. și P.G.

Recursul este inadmisibil.

În articolul 385

1

C.

proc. pen., sunt arătate hotărârile care pot fi atacate cu recurs, acestea

fiind sentințe pronunțate de judecătorii în cazul infracțiunilor prevăzute de

art. 279 alin. (2) lit. a), tribunalele militare în cazul acelorași

infracțiuni, sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de

Apel; sentințele pronunțate de secția penală a Curții Supreme de Justiție.

Potrivit art. 385

1

lit.

e) C. proc. pen., sunt supuse recursului deciziile pronunțate, ca instanțe de

apel de tribunale, tribunalele militare teritoriale, curțile de apel și Curtea

Militară de Apel și cele pronunțate în unele căi extraordinare de atac

(contestația în anulare, în cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen.,

dacă ultima hotărâre a rămas definitivă la prima instanță sau la instanța de

apel și revizuirea).

Prin derogare de la această regulă

nu sunt supuse recursului: deciziile instanței de apel prin care s-a dispus

rejudecarea cauzelor; deciziile instanței de recurs, deciziile instanței de

recurs în anulare sau de recurs în interesul legii, deciziile care au

soluționat contestațiile în anulare de competența instanței de recurs;

deciziile prin care au fost soluționate conflictele de competență.

Contestația în anulare de competența

instanței de recurs, este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată

numai în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., având o

natură juridică mixtă de anulare și retractare.

A admite că după ce instanța de

recurs, judecând calea extraordinară hotărârea acesteia poate fi supusă

recursului ordinar prevăzut în art. 385

1

C. proc. pen., ar însemna

să se ajungă în situația recursului la recurs ceea ce nu este admisibil.

Așa fiind, urmează ca în baza art.

385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul să fie respins ca

inadmisibil.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de contestatorii P.M., P.N., P.I. și P.G. împotriva deciziei penale

nr. 987/ R din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurenți să plătească

statului suma de câte 150.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 ianuarie 2004.