ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 474/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1786 din 7 noiembrie 2001, pronunțată de Judecătoria Focșani au fost condamnați inculpații: 1. G.B.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 10, art. 12, art. 13 din Legea nr. 87/1994; art. 266 pct., art. 266 pct. 3 din Legea nr. 31/1990; art. 215 alin. (3) C. pen.; art. 40 din Legea nr. 8/1991, art. 290 și art. 291 C. pen., la pedepse cuprinse între 6 luni și 3 ani închisoare și s-a dispus în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare; 2. P.D.T., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 10, art. 12, art. 13 din Legea nr. 87/1994; art. 26 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 art. 215 alin. (3) C. pen.; art. 40 din Legea nr. 82/1991; art. 209 și art. 291 C. pen., la pedepse cuprinse între 6 luni și 3 ani închisoare și s-a dispus în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

3. D.E., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991; art. 10 și art. 13 din Legea nr. 87/1994 la pedepse cuprinse între 7 luni și 8 luni închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., au fost achitați inculpații M.V. și M.F., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 și li s-a aplicat amendă administrativă de câte 100.000 lei.

Au fost obligați inculpații în solidar la plata despăgubirilor civile către 617 părți vătămate, persoane fizice, constituite părți civile și s-a dispus ca la punerea în executare a despăgubirilor sumele să fie reactualizate, în funcție de raportul lei/dolar, conform art. 373 3 alin. (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că la 26 martie 1992, inculpatul P.D.T. a înființat S.C. D.C. S.R.L. Buzău societate la care, la data de 14 decembrie 1992 a devenit coasociat și inculpatul G.I.B. La 29 martie 1993 cei doi, prin actul adițional din aceeași dată au introdus în obiectul de activitate a societății D.C. S.R.L. Buzău, codul 6522, care se referă la „alte activități de creditare din div.

652, activitate ale instituțiilor financiare și bancare. Prevalându-se de această completare a obiectului de activitate, inculpații au atras sume de bani de la mai multe persoane, pentru o dobândă de 10% lunar. Din sumele atrase, inculpații, dând împrumuturi cu o dobândă de 1% pe zi, au desfășurat o activitate bancară care nu se putea desfășura decât în condițiile Legii nr. 33/1991, cu autorizația B.N. și cu respectarea celorlalte prevederi legale de constituire a unei bănci. Toate persoanele care au depus bani în depozit la S.C. D.C. S.R.L. au fost induse în eroare, din banii depuși în sumă de 5,11 miliarde nu a fost restituită suma de 2,777.842.143 lei, iar inculpații și-au cumpărat trei imobile și au depus banii la S.A.F.I.

Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr. 94 din 11 februarie 2003 a Curții de Apel Galați, secția penală, prin care au fost admise recursurile declarate de părțile civile M.I., C.A., D.V., D.F., P.N., P.G., P.M. și P.I. A fost casată decizia penală nr. 359 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Vrancea și sentința penală nr. 2786 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Focșani, numai cu privire la latura civilă și numai referitor la părțile civile nemenționate, iar în rejudecare au fost completate dispozițiile privind latura civilă a cauzei, în sensul că au fost obligați în solidar inculpații G.B.I. și P.D.T., către părțile civile recurente și la plata dobânzilor aferente calculate la data punerii în executare, potrivit clauzelor contractuale și dispozițiilor legale.

Au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Galați au formulat contestație în anulare, părțile civile P.N., P.I., P.G. și P.M. care a invocat un cumul de texte de lege încălcate, în concepția contestatorilor, de către instanța de recurs. Prin decizia nr. 987/ R din 9 octombrie 2003, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Galați contestația în anulare a fost respinsă ca nefondată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, contestatorii: P.M., P.N., P.I. și P.G. Recursul este inadmisibil. În articolul 385 1 C. proc. pen., sunt arătate hotărârile care pot fi atacate cu recurs, acestea fiind sentințe pronunțate de judecătorii în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 279 alin. (2) lit. a), tribunalele militare în cazul acelorași infracțiuni, sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; sentințele pronunțate de secția penală a Curții Supreme de Justiție.

Potrivit art. 385 1 lit. e) C. proc. pen., sunt supuse recursului deciziile pronunțate, ca instanțe de apel de tribunale, tribunalele militare teritoriale, curțile de apel și Curtea Militară de Apel și cele pronunțate în unele căi extraordinare de atac (contestația în anulare, în cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., dacă ultima hotărâre a rămas definitivă la prima instanță sau la instanța de apel și revizuirea). Prin derogare de la această regulă nu sunt supuse recursului: deciziile instanței de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor; deciziile instanței de recurs, deciziile instanței de recurs în anulare sau de recurs în interesul legii, deciziile care au soluționat contestațiile în anulare de competența instanței de recurs; deciziile prin care au fost soluționate conflictele de competență.

Contestația în anulare de competența instanței de recurs, este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în cazurile prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., având o natură juridică mixtă de anulare și retractare. A admite că după ce instanța de recurs, judecând calea extraordinară hotărârea acesteia poate fi supusă recursului ordinar prevăzut în art. 385 1 C. proc. pen., ar însemna să se ajungă în situația recursului la recurs ceea ce nu este admisibil. Așa fiind, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul să fie respins ca inadmisibil. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii P.M., P.N., P.I. și P.G. împotriva deciziei penale nr. 987/ R din 17 octombrie 2003 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 150.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2004.