ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 93/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Bacău la 27 iunie 2000, Muzeul Județean de

Istorie „Iulian Antonescu” Bacău, a chemat în judecată pârâta S.C. Y.I. S.R.L.,

solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 25.934.154 lei echivalentul a

1.228,35 dolari SUA, cu titlul de chirie restantă, 1.456.797 lei echivalentul a

69 dolari SUA majorări de întârziere, 1.734.475 lei cheltuieli de întreținere

la care se adaugă 90.081 lei majorări de întârziere, la care se adaugă de

asemeni 3.940.108 lei echivalent a 186,62 dolari SUA, reprezentând

contravaloare chirie pentru spațiul suplimentar utilizat în perioada octombrie-

decembrie 1999, plus majorările de întârziere de 3.303.974 lei reprezentând

156,49 dolari SUA, în total 36.459.588 lei calculate la cursul valutar din ziua

de 21 iunie 2000, cu reactualizarea sumei la data plății.

Prin

sentința civilă nr.628 pronunțată la 21 iulie 2000, în dosarul nr.4979/2000,

Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ a admis în

parte acțiunea reclamantului, a obligat pârâta să achite suma de 36.459.588

lei, reprezentând chirie utilități și penalități de întârziere și a respins ca

nefondat capătul de cerere privind reactualizarea sumei la data efectuării

plății.

Pentru

a pronunța această hotărâre, în baza probelor administrate, tribunalul a

reținut că părțile au încheiat un contract prin care reclamanta a închiriat

pârâtei o suprafață de 90 mp. în incinta Muzeului de Istorie din Bacău, cu o

chirie de 6 dolari SUA pe metrul pătrat (echivalent în lei) iar prin act

adițional părțile au convenit penalizări pentru plata cu întârziere a chiriei.

Pârâta

nu a făcut dovada achitării sumelor pretinse de reclamantă și a recunoscut

pretențiile reclamantei.

Apelul

declarat de societatea pârâtă împotriva acestei sentințe, a fost admis de

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, care

prin decizia civilă nr.1/2001 a desființat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, reținând că citarea pârâtei în fața primei

instanțe s-a făcut prin afișare, contrar dispozițiilor art. 87 alin. (2) C.

proc. civ., împrejurare față de care aceasta nu a fost în măsură să-și

formuleze apărările.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, susținând că societatea pârâtă

a fost legal citată la sediul indicat, iar motivarea apelului s-a făcut după

expirarea termenului prevăzut de lege.

Printr-o

precizare ulterioară a motivelor de recurs, reclamantul recurent susține că

pârâta apelantă nu a făcut dovada schimbării sediului său, iar modificarea

dispozițiilor art. 92 C. proc. civ. în sensul înlăturării posibilității citării

prin afișare a persoanelor juridice, este ulterioară, astfel încât, recurenta

solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe

pentru judecarea apelului.

Recursul

declarat de reclamant nu este fondat.

Instanța

de apel a reținut corect că potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (2) C. proc.

civ., persoanele juridice trebuiesc citate prin reprezentanții lor la sediul

principal sau la cel al sucursalei, ori după caz, al reprezentanței.

Potrivit art. 92 pct. 4 din același

cod, agentul procedural încheie proces verbal precizând motivul pentru care

citația a fost afișată. În speță, așa cum rezultă din procesul verbal din

dosarul instanței de fond, la 5 iulie 2000, agentul procedural a afișat citația

„pe ușa principală a locuinței destinatarului” și „pe ușa principală a clădirii

hotelului”, dar făcând și mențiunea „persoana citată schimbându-și adresa nu

s-a putut aflat noua adresă”.

În

aceste condiții, instanța de fond avea obligația să se conformeze prevederilor

art. 94 și 95 C. proc. civ., asigurând societății pârâte dreptul de a-și

formula apărări.

Așa

fiind, recursul declarat de reclamant se privește ca nefondat și urmează să fie

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Muzeul Județean de Istorie

„Iulian Antonescu” Bacău împotriva deciziei nr.1 din 4 ianuarie 2001 a Curții

de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2004.