ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3740/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 16 august 2000, SC M. SA

Craiova a chemat în judecată pe SC C.C. SRL, solicitând obligarea pârâtei să

respecte contractul de asociere nr. 1329 din 27 aprilie 1995 și să încheie acte

adiționale la contract.

Reclamanta a arătat că, la data de

27 aprilie 1995, s-a încheiat între cele două părți, în temeiul Legii nr. 15/1990,

contractul de asociere nr. 1329 a cărei valabilitate era, inițial, de 10 ani,

părțile având obligația de a renegocia semestrial cota minimă de asociere, în

funcție de indicele de inflație pe economie, încheindu-se acte adiționale la

contract și că pârâta, timp de doi ani, a refuzat renegocierea cotei minime de

asociere.

Pârâta a formulat cerere

reconvențională, solicitând să se constate nulitatea absolută a clauzei din

contractul de asociere, privitoare la plata cotei minime de asociere, deoarece

este o clauză leonină, favorizând pe reclamantă, care participă numai la

beneficii, nu și la pierderi.

Prin sentința nr. 1242 din 13

septembrie 2000, Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de reclamantă, cât

și cererea reconvențională a pârâtei SC C.C. SRL Craiova.

Tribunalul a reținut că, între cele

două părți, s-a încheiat contractul de asociere, care este rezultatul acordului

de voință și are putere de lege între părțile contractante, acestea având obligația

de a respecta clauzele asupra cărora au convenit, instanța nu se poate

substitui voinței părților și nu poate dispune cu privire la respectarea

obligațiilor contractuale.

Cu privire la cererea

reconvențională, s-a reținut că, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 1513

C. civ., conform cărora convenția este nulă dacă un asociat primește

totalitatea câștigurilor sau este scutit de participarea la pierderi.

Clauza din contract, prin care

reclamanta are dreptul la o cotă de beneficiu de nu mai puțin 4.000.000 lei,

trebuie corelată cu obligațiile ce-i revin acesteia de a plăti taxele și

impozitele aferente spațiului comercial pus la dispoziție pârâtei, nefiind o

clauză leonină.

Împotriva sentinței nr. 1242 din 13

septembrie 2000 a Tribunalului Dolj au declarat apel ambele părți.

Reclamanta-pârâtă S.C. Mercur SA a

criticat sentința instanței de fond, sub aspectul respingerii acțiunii sale,

susținând că obligarea părții aflată în culpă procesuală de a respecta

contractul nu reprezintă o încălcare a libertății de voință a părților. Se

solicită numai respectarea contractului și nu obligarea părților de a consimți

la un alt contract, respingerea cotei minime de asociere este o obligație ce

revine părților conform contractului inițial, iar prin reactualizarea cotei

minime de asociere și plata sumelor corespunzătoare, este prejudiciată

reclamanta care suportă anumite costuri ale spațiului pus în asociere.

Apelanta pârâtă-reclamantă SC C.C. SRL

Craiova a criticat sentința, susținând că, prin stabilirea unei cote minime de

asociere, SC M. SA participă numai la beneficii, această clauză având un

caracter leonin.

Prin decizia nr. 289 din 6 aprilie

2001, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul formulat de

reclamanta-pârâtă SC M. SA, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă

să renegocieze și să încheie acte adiționale pentru stabilirea cotei minime de

asociere, în raport cu indicele inflației și a respins apelul declarat de

pârâta-reclamantă SC C.C. SRL Craiova, menținând soluția instanței de fond

asupra cererii reconvenționale.

Cu privire la apelul declarat de SC

M. SA Craiova, instanța a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei

să-și execute obligațiile asumate, ceea ce nu echivalează cu o substituire a

instanței în voința părților.

În ceea ce privește apelul declarat

de SC C.C. SRL Craiova, s-a reținut că acea cotă minimă de asociere nu exclude

participarea asociatului la pierderi, ci este o modalitate de impunere, pe

seama profitului asocierii, a propriilor cheltuieli, pe care la suportă pentru

întreținerea spațiului pus în asociere.

SC C.C. SRL Craiova a declarat

recurs împotriva deciziei nr. 289 din 6 aprilie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 6, 8, 10 C. proc. civ.,

modificarea deciziei, în sensul respingerii acțiunii formulate de SC M. SA

Craiova și admiterea cererii reconvenționale.

Pârâta-reclamantă a susținut că

instanța a acordat ceva ce nu s-a cerut, și anume, SC M. SA a solicitat

obligarea pârâtei de a încheia acte adiționale, în timp ce instanța de apel a

obligat pe SC C.C. SA să renegocieze și să încheie acte adiționale pentru

stabilirea cotei minime de asociere în raport cu indicele de inflație, instanța

a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, deoarece SC C.C. SA nu a

refuzat renegocierea cotei conform indicelui de inflație, a participat la

negocieri, dar pârâta nu a fost de acord cu condițiile propuse de SC M. SA, și

anume, cota de 5.000 dolari S.U.A.

De asemenea, clauza, privind

stabilirea unei cote minime de asociere, este străină de natura contractului de

asociere, ce are în vedere participarea ambelor părți, în procente stabilite,

la profit și pierderi și avantajează pe reclamantă, care primește cotă chiar și

în lunile în care SC C.C. SRL nu realizează profit.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Reclamanta SC M. SA a solicitat

obligarea pârâtei de a respecta contractul de asociere, respectiv, de a încheia

acte adiționale, astfel cum s-a convenit în contract.

Prin urmare, instanța de apel, în

mod corect, a admis acțiunea SC M. SA și nu a acordat ceva ce nu s-a cerut.

De asemenea, instanța de apel a

interpretat corect actul juridic dedus judecății, și anume, neîndeplinirea

obligației asumate de pârâtă, care nu a renegociat și nu a încheiat acte

adiționale pentru stabilirea cotei minime de asociere, în raport cu indicele de

inflație.

Prin contractul de asociere nr. 1329/1995,

părților le-au revenit drepturi și obligații în baza cărora au participat,

deopotrivă, la riscurile determinate de activitatea desfășurată.

Clauza privind cota minimă de profit

nu este o clauză leonină, atâta timp cât, potrivit cap III - 5 din contract,

impozite, taxe și alte cheltuieli intră în sarcina SC M. SA Craiova, care nu

participă numai la profit, ci și la pierderi, astfel că nu sunt incidente

dispozițiile art. 1513 alin. (2) C. civ.

În concluzie, corect instanța de

apel a admis acțiunea reclamantei SC M. SA Craiova și a respins cererea

reconvențională a pârâtei, recursul declarat în cauză este nefondat și urmează

a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta, SC C.C. SRL Craiova,

împotriva deciziei nr. 289 din 6 aprilie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 1 octombrie 2003.