ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3776/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3776/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului de față,

din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a comercială, la data de 27 ianuarie 2006,

sub nr. 4314/3/2006 reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâta SC P.T. SA

pentru a fi obligată la plata echivalentului în lei la cursul B.N.R. din ziua

plății a sumei de 147.000 dolari S.U.A., reprezentând minimul garantat de 7000 dolari

S.U.A. lunar stabilit prin art. 10 din 11 din contractul de asociere în participațiune

nr. X/1995, calculat pe perioada 01 ianuarie 2004 - 31 septembrie 2005, cu

cheltuieli de judecată.

Î

n

motivarea cererii reclamata a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de

asociere în participațiune nr. 42/1995, modificat și completat prin actele

adiționale nr. 11 noiembrie 1997 și 01 august 1997 prin care au stabilit realizarea

în comun a unor activități de producție și emisie TV, prilej cu care a pus la

dispoziția pârâtei spațiul situat în București, str. Avrig, spațiu care până la

încheierea contractului de asociere în participațiune a funcționat B. Obor,

singura activitate ce îi aducea profit, pârâta obligându-se să asigure și să

administreze spațiul pus la dispoziție pentru realizarea activităților de

producție și emisie TV potrivit art. 1 din contractul nr. x/1995.

Prin sentința comercială nr. 624 din

17 ianuarie 2003 Tribunalul București, secția comercială, s-a admis cererea de

intervenție formulată de SC V.V.I. SRL și s-a respins acțiunea precizată

formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, reținându-se în esență, că este nulă

clauza contractuală care se întemeiază pe cauza ilicită, cum ar fi aceea prin

care unul sau mai mulți asociați sunt scutiți de participare la pierderi.

Prin decizia comercială nr. 1059 din 16

iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI a comercială, a

fost admis recursul declarat de reclamanta SC A. SA, a fost modificată în parte

sentința recurată în sensul că, pe fond, SC P.T. SA a fost obligată la plata

sumei de 182.000 dolari S.U.A.; și s-a respins ca nefondată cererea recurentei

privind plata T.V.A. celelalte dispoziții ale sentinței recurate fiind,

menținute.

Împotriva acestei decizii comerciale

SC P.T. SA și intervenienta au formulat cerere de revizuire astfel că prin

decizia comercială nr. 1914/2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

a fost admisă cererea de revizuire și anulată în tot decizia comercială nr. 1059

din 16 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI a comercială,

în sensul că recursul a fost respins ca nefondat.

Pârâta a mai arătat că decizia nr.

3432 din 22 iunie 200 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție nu are

aplicabilitate în ce privește nulitatea clauzei leonine, în, celelalte pricini

nulitatea clauzei leonine nefiind invocată, instanțele nepronunțându-se supra

acestei apărări.

Prin întâmpinare pârâta a invocat în

apărare prevederile art. 1523 arătând că prin sentința comercială nr. 157 din 28

ianuarie 2003 s-a deschis procedura de faliment a debitoarei SC V.V.I. SRL,

dispunând dizolvarea acesteia, astfel că a încetat de drept contractul de

asociere în participațiune.

Prin sentința

comercială nr. 10564 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI a comercială, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că în lipsa unor dovezi privind caracterul

profitabil al asocierii, clauza cuprinsă în art. 10 din contractul de asociere nr.

X/1995, referitor la acordarea unui minim garantat chiar și în cazul

nerealizării de profituri are caracterul unei clauze leonice.

Așa fiind și cum reclamanta nu a făcut

dovada că asocierea a obținut profit în perioada 1 ianuarie 2004 - 30

septembrie 2005 instanța de fond a respins cererea ca nefondat, întrucât

pretențiile acesteia se sancționează de art. 1513 alin. (2) C. civ. cu

nulitatea clauzei nr. 10 din contract ca fiind o clauză leonină.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

apel reclamanta SC A. SA București considerând-o nelegală și netemeinică pentru

următoarele motive:

Sentința

atacată a fost pronunțată cu încălcarea articolelor 969, 970, 973, 977, 978 și

979 C. civ. și a prevederilor contractului de asociere în participațiune nr. X/1995

cu modificările intervenite ulterior.

Prin

contractul de asociere în participare nr. 42 din 1 octombrie 1995 și 266 din 11

februarie 1997, părțile, la art. 1 au stabilit că asocierea în participațiune

nu are posibilitatea juridică și că părțile își păstrează în totalitate

independența și patrimoniul și sunt supuse prevederile articolelor 251-256 C.

civ., constituindu-se în vederea realizării în comun a unor activități de

producție și emise TV în spațiul comercial al SC A. SRL din str. Avrig.

Contractul de asociere în participațiune

nr. 42/1995 a fost încheiat pe un termen de 10 ani, iar în afara celor două

acte adiționale nu a intervenit nici o altă modificare în acest contract.

La articolul 8

din contractul de asociere în participațiune părțile au stabilit ca

administrarea va fi făcută de SC P.T. SRL, care va ține evidențele contabile și

va distribui, conform convenției părților, profitul obținut.

La articolul 10 din contractul de asociere

în participațiune nr. 42/1995, părțile au prevăzut modul de repartizare a

profitului obținut din asociere, iar la punctul 3 al acestui articol, pentru SC

A. SA București s-a prevăzut 15% dar nu mai puțin de 6.500 dolari S.U.A./ lună,

prin echivalent în lei la cursul zilei în care se efectuează plata.

Art. 11 din contractul nr. x/1995 a

fost modificat prin actul adițional din 11 februarie 1997, astfel, „Plata

minimului garantat către SC A. SA București se va face lunar de către SC P.T. SRL

până la data de 5 ale lunii pentru luna precedentă, pentru întârzieri la plata

minimului garantat de până la 30 de zile, se vor plăti de către SC P.T. SRL penalizări

de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Pentru întârzieri la plata minimului

garantat de 30 de zile, SC P.T. SRL pierde garanția depusă la SC A. SA București.

Pentru întârzieri la plata minimului garantat de peste 30 de zile, SC P.T. SRL va

plăti penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.

Din redactarea art. 11 din contractul

de asociere în participațiune modificat, plata minimului garantat nu a fost

condiționată de obținerea vreunui profit, având în vedere că această plată se

făcea lunar, la fiecare 5 ale lunii pentru luna precedentă, fără îndeplinirea

vreunei condiții, situație neanalizată de instanța de judecată. Instanța de

fond a asimilat art. 10 din contract ca având caracterul unei clauze leonine,

pe considerentul că SC A. SA BUCUREȘTI și-a asigurat întregul profit al

asocierii, fără ca în acest sens să aibă vreo dovadă la dosar.

În conformitate cu prevederile

articolului 969 C. civ. „Convențiile legal făcute au putere de lege între

părțile contractante

”

.

Din principiul exprimat în textul citat

s-a desprins două idei:

- obligativitatea contractului legal

încheiat, de la care părțile nu se pot sustrage;

- obligativitatea privește în primul

rând părțile contractante, cu alte cuvine relativitatea efectelor contractului.

Din redactarea textului art. 11 din

contractul de asociere în participațiune așa cum a fost modificat prin actul

adițional nr. 266/1997, rezultă că prin voința exprimată în textul acestuia, SC

P.T. SRL s-a obligat a plăti minimul garantat iar în caz de neîndeplinire a

obligației, părțile au convenit plata de penalități de întârziere de 0,1% pe

fiecare zi, în situația în care plata minimului garantat nu se face la data de

5 ale lunii pentru luna precedentă și de 0,2% pentru întârziere ce depășește 30

de zile de întârziere.

Instanța de fond, nu a analizat textul

art. 11 citat și a concluzionat că prevederile art. 10 din contractul de

asociere în participațiune se caracterizează ca fiind o clauză leonină, fără a

ține seama de ansamblul obligațiilor asumate de părți prin contractul de

asociere în participațiune așa cum a fost modificat prin cele două acte

adiționale, în care textul art. 11 impunea obligația plății minimului garantat

până la 5 ale lunii pentru luna precedentă, și în caz de neexecutare a

obligației, penalități în sarcina SC P.T. SA.

Prin decizia nr. 570 din 18 decembrie

2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost respins ca

nefondat apelul reclamantei.

Așa cum s-a arătat în fața instanței,

litigiul născut între părți cu privire la contractul de asociere în

participațiune nr. 45/1995, are ca moment de plecare a stării litigioase anul

1998, moment în care pârâta SC P.T. SA a notificat reclamantei intenția de a

rezilia unilateral contractul sus-menționat începând cu 15 septembrie 1998, ca

urmare a imposibilității realizării obiectului asocierii.

Reclamanta s-a

opus soluției propuse de desființare a contractului sesizând instanța cu

obligarea pârâtei la plata cotei minime prevăzute pentru perioada aprilie -

iunie 1998.

Cu această ocazie, Curtea Supremă de

Justiție, prin decizia nr. 3432 din 22 iunie 2000 a statuat că, contractul de

asociere a fost încheiat în temeiul art. 251-256 C. com., și că în cauză nu-și

găsesc aplicațiunea prevederile art. 1523 pct. 5 C. civ. raportat la

dispozițiile art. 1527 C. civ., deoarece contractul a fost încheiat pe o

perioadă determinată, motiv pentru care nu poate fi realizat decât cu acordul

părților.

Așa fiind, instanța supremă a statuat

că dispozițiile art. 1523 pct. 5 C. civ. și art. 1527 C. civ., nu și-au găsit

aplicabilitatea în cauză, întrucât contractul a fost încheiat pe o perioadă

determinată.

Ulterior, prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

sub nr. 10.088/2002, SC A. SA a chemat în judecată pe SC P.T. SA solicitând

obligarea sa la plata sumei de 286.200 dolari S.U.A. plus T.V.A., reprezentând

cota minima garantata rezultând din Contractul de asociere nr. X/1995,

corespunzătoare perioadei 01 iulie 1998 - 30 iunie 2001.

În apărare, SC P.T. SA a invocat, pe

cale de excepție, nulitatea clauzei leonine(clauza nr. 10) cuprinsa in

contractul de asociere, potrivit căreia, repartizarea profitului urma a se face

astfel: SC P.T. SA - 70%, V.V. - 15%, SC A. SA - 15%, dar nu mai puțin de 6.500

dolari S.U.A./ luna, iar de la data de 01 august 1998, nu mai puțin de 7.000 dolari

S.U.A./ luna, este in contradicție cu prevederile art. 1511 si 1513 C. civ.

Potrivit art. 1511

C. civ. „Când prin contractul de societate nu se determina partea de câștig sau

pierdere a fiecărui asociat, atunci acea parte va fi proporționala cu suma pusa

in comun de fiecare”.

În privința acelui ce n-a pus in comun

de cat industria sa, partea de câștig sau pierdere se va regula ca parte a

acelui ce ar fi pus in comun valoarea cea mai mica.

Art. 1513

prevede ca „Este nul contractul prin care un asociat își stipulează totalitatea

câștigurilor

”

.

Asemenea, nula este convenția prin

care s-a stipulat ca unul sau mai mulți asociați sa fie scutiți de a participa

la pierdere".

În acest sens, a arătat instanței

faptul ca, deși contractul de asociere prevede modul de repartizare a

profitului, acesta nu face nicio mențiune despre participarea părților la

pierderile asocierii. Având in vedere cele doua dispoziții legale sus

menționate, se desprinde concluzia ca singura modalitate de interpretare este

aceea că, aceasta cota minima garantata, se datorează numai in cazul obținerii

de profit.

Dacă înțelesul acestei clauze ar fi in

sensul ca suma minima se datorează și în situația in care operațiunile

desfășurate potrivit obiectului de activitate al asocierii produc pierderi,

atunci prevederea contractuala este lovita de nulitate, pentru încălcarea

dispozițiilor imperative ale art. 1513 C. civ.

Față de aceste împrejurări în mod

corect instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată considerând că

pretențiile reclamantei pentru perioada 1 ianuarie 2004-30 septembrie 2005, cu

privire la acordarea unei cote minime, chiar și în cazul nerealizării de

profit, echivalează cu înlăturarea de la pierderile asocierii, situația

sancționată de art. 1513 alin. (2) C. civ., respectiv cu nulitatea clauzei nr. 10

din contract ca fiind clauză leonină.

Împotriva deciziei pronunțate în apel

reclamanta prin administrator a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., vizând clauzele înserate în contractul de

asociere în participațiune nr. 42/1995, pe care înalta Curte nu le poate

examina în raport de excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului

ales al recurentei având în vedere că societatea recurentă este în procedura

insolvenței iar administratorul judiciar al acesteia a refuzat să-și însușească

recursul, fapt pentru care rămâne în pronunțare pe această excepție.

Intimata SC P.T. SA București a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al

recurentei-reclamante atât al administratorului societății cât și al apărătorului

acesteia, doamna T.M.

Conform art. 3 pct. 30 din Legea nr. 85/2006

ridicarea dreptului de administrare atrage suspendarea mandatului

administratorului special sau al consiliului de administrație al debitorului,

ipoteză în care administratorul special sau lichidatorul desemnat reprezintă

interesele societății, iar debitorului i se ridică dreptul de administrare.

Pe de altă parte, potrivit

dispozițiilor art. 161 alin. (1) și (2) C. proc. civ. când reprezentantul

părții nu face dovada calității sale, se poate da un termen pentru împlinirea

acestor lipsuri și dacă aceste lipsuri nu se împlinesc, instanța va anula

cererea.

În cauză, cererea de recurs a fost

formulată de avocat T.M. cu mandat de reprezentare numai pentru redactare,

mandat semnat de administratorul statutar al societății recurente.

La termenele de judecată anterioare

soluționării prezentului recurs, în raport de excepția invocată de partea

adversă, Înalta Curte a pus în vedere apărătorului recurentei să facă dovada

calității de reprezentant respectiv ca lichidatorul recurentei să precizeze

dacă își însușește prezentul recurs, respectiv să complinească neregularitatea

procedurală vizând atât cererea de recurs, cât și mandatul de reprezentare al

acesteia.

Cum lichidatorul societății recurente

a refuzat să semneze cererea de recurs, conform susținerilor orale făcute la

termenul de astăzi de doamna avocat T.M., semnatara cererii de recurs în baza

împuternicirii avocațiale aflată la

fila 40 dosar recurs, din conținutul

căruia

rezultă că aceasta a fost mandatată de administratorul statutar al

societății recurente pentru tehnoredactarea

motivelor de recurs, Înalta

Curte constată că excepția lipsei calității

de reprezentant al avocatului ales al societății recurente este întemeiată,

motiv pentru care admite

excepția și

anulează recursul declarat de reclamanta SC A. SA formulat de avocat T.M.,

pentru lipsa calității de reprezentant.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

invocată de intimata pârâtă SC P.T. SA.

Anulează cererea de recurs formulată de recurenta - reclamantă SC

A. SRL București

prin lichidator judiciar B.I.S.P.R.L. București împotriva deciziei nr. 570 din

18

decembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pentru lipsa calității de

reprezentant.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.