ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3532/2003

Asupra contestației în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 580 din 6 februarie

2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, s-au respins ca nefondate

recursurile declarate de inculpații R.S.A. și R.A., împotriva deciziei penale nr.

341 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj.

Contestatoarea R.A., fusese

condamnată prin sentința penală nr. 54 din 13 februarie 2001 a Tribunalului

Cluj, la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C.

pen., pedeapsă ce a fost redusă la 2 ani și 6 luni închisoare, urmare

înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen., prin decizia penală nr. 341 din 8

noiembrie 2001, menționată.

Împotriva deciziei nr. 580 din 6

februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, sus-arătata condamnată

R.A. a formulat contestație în anulare, prin care a susținut că nu este

vinovată pentru fapta, pentru care a fost condamnată și a solicitat astfel a se

dispune suspendarea executării pedepsei până la soluționarea cererii sale de

promovare a unui recurs în anulare.

Contestația în anulare nu este

fondată.

Potrivit art. 386 C. proc. pen.,

contestația în anulare împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face

numai în cazurile limitativ, prevăzute la literele a) și d) din acest text de

lege.

Cum, susținerile contestatoarei

referitoare la vinovăție nu se încadrează în nici unul din cazurile, prevăzute

de art. 386 C. proc. pen., urmează a se respinge contestația ca nefondată.

Referitor la cererea de suspendare a

executării pedepsei până la soluționarea cererii de promovare a unui eventual

recurs în anulare, aceasta se poate face numai după declararea unui astfel de

recurs în anulare, potrivit art. 412 C. proc. pen.

În consecință, pentru considerentele

de mai sus, urmează a se respinge ca nefondată contestația în anulare și a fi

obligată contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de condamnata R.A., împotriva deciziei penale nr. 580 din 6 februarie

2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, ca nefondată.

Obligă pe contestatoare să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 august 2003.