ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1391/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, la data de 19 iulie 200, reclamanta SC L.C. SRL, a chemat în judecată pârâta SC D.S. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 23.601.885 lei, reprezentând preț neachitat la scadență și 13.915.986 lei daune moratorii, reprezentând dobândă legală. Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 979, pronunțată la 25 octombrie 2000, a admis acțiunea modificată a reclamantei, care a renunțat la plata prețului și a majorat cuantumul dobânzilor la 16.703.222 lei, obligând societatea pârâtă, la 16.703.222 lei dobândă comercială și 2.926.073 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta SC D.S. SRL Bacău, a fost admis de Curtea de Apel Bacău, care, prin decizia nr. 210, pronunțată, la 5 aprilie 2001, în dosarul nr. 718/2001 al secției comerciale și de contencios administrativ, a schimbat în parte sentința, a respins, ca nefondat, capătul de cerere cu privire la dobândă și cheltuieli de judecată și a obligat apelanta-pârâtă către intimată la plata sumei de 690.628 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 30.000 lei timbru judiciar. Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că, prin comenzile urmate de executare, reclamanta a livrat pârâtei, în perioada 30 octombrie 1998 – 30 aprilie 1999, produse și componente electronice.

Prin factura nr. A90992 din 30 aprilie 1999, intimata-reclamantă a livrat pârâtei-apelante două calculatoare, o imprimantă, cablu imprimantă și un scaner color în valoare totală de 35.079.729 lei. În urma unei compensări a datoriilor reciproce efectuată la 20 iulie 1999, apelantei i-a revenit obligația plății unei diferențe de preț, în sumă de 23.601.886 lei. Reclamanta nu a făcut dovada termenului scadent de plată, așa cum a fost pretins (7 zile de la primirea mărfii) pentru a pretinde dobânzi comerciale aferente perioadei 7 mai 1999 – 1 septembrie 1999 (data plății facturii). În lipsa termenului de plată, dobânzile sunt datorate numai de la data punerii în întârziere fie prin notificare, fie prin chemarea în judecată a datornicului.

În speță, apelanta nu datorează însă, dobânzi nici de la data chemării în judecată, deoarece, prin faxul din 7 august 2000, emis de intimata-reclamantă, părțile au prefigurat o soluționare amiabilă a litigiului. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, societatea reclamantă a declarat recurs. Invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă critică soluția instanței de apel pentru ignorarea prevederilor art. 1 C. com. și art. 1362 C. civ., care statuează că, în situația în care părțile nu au prevăzut alt termen de plată, cumpărătorul este dator a plăti la locul și la timpul în care se face predarea lucrului. În lipsa clauzei contractuale privind termenul de plată, primează dispoziția art. 1362 C. civ., astfel încât pârâta datorează dobânda prevăzută de art. 43 C. com.

din ziua livrării. Împrejurarea că între părți s-a prefigurat o înțelegere, nu este relevantă, întrucât propunerea de înțelegere nefinalizată nu poate produce efecte juridice. Recursul declarat de reclamantă este fondat. Într-adevăr, în lipsa clauzei contractuale privind termenul de plată, în materie comercială sunt aplicabile prevederile art. 1362 C. civ., potrivit prevederilor art. 1 C. com. În aceste împrejurări, așa cum corect a stabilit instanța de fond, prevederile art. 43 C. com. devin aplicabile, iar proiectele de convenție pentru stingerea litigiului, nefinalizate, nu pot produce efecte juridice. Termenul de plată, în lipsa convenției părților, nu este la latitudinea debitorului ei, este cel prevăzut de art. 1362 C. civ.

Pentru aceste considerente, decizia nr. 210, pronunțată, la 5 septembrie 2001, de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, urmează să fie modificată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 979 din 25 octombrie 2000 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC L.C. SRL Bistrița împotriva deciziei nr. 210 din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică decizia recurată. Respinge apelul declarat de pârâta SC D.S. SRL Bacău împotriva sentinței nr. 979 din 25 octombrie 2000 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 martie 2003.