ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1391/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1391/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Tribunalul Bacău, la data de 19 iulie 200, reclamanta SC L.C. SRL, a chemat în
judecată pârâta SC D.S. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de
23.601.885 lei, reprezentând preț neachitat la scadență și 13.915.986 lei daune
moratorii, reprezentând dobândă legală.
Tribunalul Bacău, secția comercială
și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 979, pronunțată la 25
octombrie 2000, a admis acțiunea modificată a reclamantei, care a renunțat la
plata prețului și a majorat cuantumul dobânzilor la 16.703.222 lei, obligând
societatea pârâtă, la 16.703.222 lei dobândă comercială și 2.926.073 lei
cheltuieli de judecată.
Apelul declarat împotriva acestei
sentințe de pârâta SC D.S. SRL Bacău, a fost admis de Curtea de Apel Bacău,
care, prin decizia nr. 210, pronunțată, la 5 aprilie 2001, în dosarul nr. 718/2001
al secției comerciale și de contencios administrativ, a schimbat în parte
sentința, a respins, ca nefondat, capătul de cerere cu privire la dobândă și
cheltuieli de judecată și a obligat apelanta-pârâtă către intimată la plata
sumei de 690.628 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 30.000 lei
timbru judiciar.
Pentru a decide astfel, instanța de
apel a apreciat că, prin comenzile urmate de executare, reclamanta a livrat
pârâtei, în perioada 30 octombrie 1998 – 30 aprilie 1999, produse și componente
electronice.
Prin factura nr. A90992 din 30
aprilie 1999, intimata-reclamantă a livrat pârâtei-apelante două calculatoare,
o imprimantă, cablu imprimantă și un scaner color în valoare totală de
35.079.729 lei.
În urma unei compensări a datoriilor
reciproce efectuată la 20 iulie 1999, apelantei i-a revenit obligația plății
unei diferențe de preț, în sumă de 23.601.886 lei.
Reclamanta nu a făcut dovada
termenului scadent de plată, așa cum a fost pretins (7 zile de la primirea
mărfii) pentru a pretinde dobânzi comerciale aferente perioadei 7 mai 1999 – 1
septembrie 1999 (data plății facturii).
În lipsa termenului de plată,
dobânzile sunt datorate numai de la data punerii în întârziere fie prin
notificare, fie prin chemarea în judecată a datornicului.
În speță, apelanta nu datorează însă,
dobânzi nici de la data chemării în judecată, deoarece, prin faxul din 7 august
2000, emis de intimata-reclamantă, părțile au prefigurat o soluționare amiabilă
a litigiului.
Împotriva deciziei pronunțată de
instanța de apel, societatea reclamantă a declarat recurs.
Invocând prevederile art. 304 pct. 9
C. proc. civ., recurenta-reclamantă critică soluția instanței de apel pentru
ignorarea prevederilor art. 1 C. com. și art. 1362 C. civ., care statuează că,
în situația în care părțile nu au prevăzut alt termen de plată, cumpărătorul
este dator a plăti la locul și la timpul în care se face predarea lucrului.
În lipsa clauzei contractuale
privind termenul de plată, primează dispoziția art. 1362 C. civ., astfel încât
pârâta datorează dobânda prevăzută de art. 43 C. com. din ziua livrării.
Împrejurarea că între părți s-a
prefigurat o înțelegere, nu este relevantă, întrucât propunerea de înțelegere
nefinalizată nu poate produce efecte juridice.
Recursul declarat de reclamantă este
fondat.
Într-adevăr, în lipsa clauzei
contractuale privind termenul de plată, în materie comercială sunt aplicabile prevederile
art. 1362 C. civ., potrivit prevederilor art. 1 C. com.
În aceste împrejurări, așa cum
corect a stabilit instanța de fond, prevederile art. 43 C. com. devin
aplicabile, iar proiectele de convenție pentru stingerea litigiului,
nefinalizate, nu pot produce efecte juridice.
Termenul de plată, în lipsa
convenției părților, nu este la latitudinea debitorului ei, este cel prevăzut de
art. 1362 C. civ.
Pentru aceste considerente, decizia nr.
210, pronunțată, la 5 septembrie 2001, de Curtea de Apel Bacău, secția comercială
și de contencios administrativ, urmează să fie modificată, în sensul
respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 979 din 25
octombrie 2000 a Tribunalului Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC L.C. SRL Bistrița împotriva
deciziei nr. 210 din 5 aprilie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială
și de contencios administrativ.
Modifică decizia recurată.
Respinge apelul declarat de pârâta SC D.S. SRL Bacău
împotriva sentinței nr. 979 din 25 octombrie 2000 a Tribunalului Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi, 6 martie 2003.