ÎCCJ, decizie (scj.ro #83605)

Lipsa clauzei contractuale Termen de plată. Aplicarea legii civile art.1 C.com art.1362 C.civ. În materie comercială,conform art.1 C.com.,în lipsa clauzei contractuale privind termenul de plată ,sunt aplicabile dispozitiile art.1362 C.civ.,care statuează că în situația în care părțile nu au prevăzut un termen de plată,cumpărătorul este dator a plăti la locul și la timpul în care se face predarea lucrului. (Sectia comercială, decizia nr.1391 din 6 martie 2003 ) Tribunalul Bacău, Secția Comercială și Contencios Administrativ, prin sentința civilă nr.979 din 25 octombrie 2000, a admis acțiunea modificată a reclamantei SC”L.C.”SRL,prin care aceasta a renunțat la plata prețului și a majorat cuantumul dobânzilor ,societatea pârâtă SC”D.S.”SRL fiind obligată la plata dobânzii comerciale..

Apelul declarat de pârâta a fost admis de Curtea de Apel Bacău, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, care, prin decizia nr.210 din 5 aprilie 2001, a schimbat în parte sentința, respingând ca nefondat capătul de cerere cu privire la dobândă.. Instanța de apel a considerat că prin comenzile urmate de executare, reclamanta a livrat pârâtei, în perioada 30 octombrie 1998 – 30 aprilie 1999, produse și componente electronice iar prin factura din 30 aprilie 1999, i-a livrat două calculatoare, o imprimantă, cablu imprimantă și un scaner color. În urma unei compensări a datoriilor reciproce, efectuată la 20 iulie 1999, pârâtei i-a revenit obligația plății unei diferențe de preț. Reclamanta,însă, nu a făcut dovada termenului scadent de plată, așa cum a fost pretins (7 zile de la primirea mărfii) pentru a pretinde dobânzile comerciale aferente perioadei 7 mai 1999 – 1 septembrie 1999 data plății facturii.

În lipsa termenului de plată, dobânzile sunt datorate numai de la data punerii în întârziere fie prin notificare, fie prin chemarea în judecată a datornicului. În speță, pârâta nu datorează dobânzi nici de la data chemării în judecată, deoarece prin faxul din 7 august 2000, emis de reclamantă, părțile au prefigurat o soluționare amiabilă a litigiului. Invocând prevederile art.304 pct.9C.proc.civ., societatea reclamantă a declarat recurs, criticând soluția instanței de apel, pentru ignorarea prevederilor art.1 C.com și art.1362 C.com., care statuează că în situația în care părțile nu au prevăzut alt termen de plată, cumpărătorul este dator a plăti la locul și la timpul în care se face predarea lucrului.

Prin urmare, în lipsa clauzei contractuale privind termenul de plată, primează dispoziția art.1362 C. civ., astfel încât pârâta datorează dobânda prevăzută de art.43 C. com,. din ziua livrării. Împrejurarea că între părți s-a prefigurat o înțelegere nu este relevantă din moment ce propunerea de înțelegere nefinalizată nu poate produce efecte juridice. Recursul este fondat. În lipsa clauzei contractuale, privind termenul de plată, în materie comercială sunt aplicabile prevederile art.1362 C.civ., potrivit prevederilor art.1 C.com. Ca atare, în mod corect, a stabilit prima instanță că, în speță, devin aplicabile prevederile art.43 C.com.,iar proiectele de convenție pentru stingerea litigiului, nefinalizate, nu pot produce efecte juridice.

În ceea ce privește termenul de plată, în lipsa convenției părților,acesta nu este la latitudinea debitorului ci, este cel prevăzut de art.1362 din C. civ. În consecință, recursul declarat de reclamantă a fost admis și decizia Curii de Apel Bacău, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a fost modificată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă impotriva sentinței Tribunalului Bacău.