ÎCCJ, decizie (scj.ro #83697)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83697) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Penalități
de întârziere. Daune-interese
Cum, prin acordarea penalităților nu
s-ar fi acoperit prejudiciul integral ca urmare a devalorizării monedei
naționale, în mod corect instanța a considerat că este întemeiată cererea de
daune-interese pe baza relațiilor comunicate de Comisia Națională de Satistică.
Secția comercială, decizia nr.7425 din 6 decembrie 2002
Tribunalul Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ,
soluționând cauza pe fond, prin declinare de competență de la Tribunalul
București, prin sentința civilă nr.735 din 15 septembrie 2000 a respins
ca nefondată acțiunea reclamantei SC „V” SA reținând că
reclamanta a refuzat să predea marfa pârâtei SC „S” SA, deși plata s-a făcut
anterior livrării mărfii, caz în care pârâta nu datorează nici penalități, nici
daune – interese.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia nr.2 din 4 ianuarie
2001 a Curții de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios
administrativ, care, schimbând sentința primei instanțe a admis acțiunea
reclamantei și a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor reprezentând penalități
de întârziere și daune interese.
Instanța de apel a reținut că penalitățile de întârziere pretinse au fost
corect calculate, având în vdere art.34 din contractul de livrare, prin care
părțile au convenit clauza penală, respectiv achitarea unei penalități de 0,15%
pentru fiecare zi de întârziere a plății prețului. Cum, prin acordarea
penalităților nu s-ar fi acoperit prejudiciul integral suferit de reclamantă,
ca urmare a devalorizării monedei naționale, s-a reținut că este
întemeiată și cererea de daune - interese calculată pe baza relațiilor
comunicate de Comisia Națională de Statistică.
Pârâta a declarat recurs, susținând că nu datorează penalități de
întârziere întrucât marfa primită a fost achitată înainte de a fi ridicată de
la reclamantă și nici daune-interese întrucât reclamanta nu a făcut dovada că a
contractat un împrumut la bancă pentru producție.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată în raport cu criticile aduse prin motivele de
recurs, constatarea care se impune este cea a unei hotărâri corecte.
Instanța de apel a stabilit că penalitățile de întârziere au fost acordate de
prima instanță, pentru perioada 4 iulie 1997 – 6 decembrie 1997, iar în a doua
sentință pentru perioada 27 septembrie 1997 – 28 noiembrie 1997.
Cum pârâta a executat sentințele la 8 februarie 1998, perioada
suplimentară de întârziere la plată o îndreptățea pe reclamantă să pretindă
penalități în continuare, fapt materializat în acțiunea ce formează obictul
prezentei cauze.
Critica pârâtei, conform căreia nu datorează plata de daune interese întrucât
nu s-a făcut dovada contractării de către reclamantă a unui împrumut bancar nu
este de natură a modifica decizia recurată. În mod corect s-a reținut, că suma,
reprezentând daune, s-a calculat în baza datelor puse la dispoziție de Comisia
Națională pentru Statistică, care reflectă indicii prețurilor de consum
raportate la rata inflației.
În consecință, recursul pârâtei a fost
respins.