ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4289/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față:

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 154, pronunțată

la data de 18 februarie 2003, în dosarul penal nr. 16.456/2002, Tribunalul Iași

secția penală, a respins ca nefondată, cererea condamnatului R.G. privind

întreruperea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 214/1998 a

Tribunalului Iași.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că în fapt, din probele administrate, nu a rezultat

împrejurarea avută în vedere de dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

pentru a întrerupe executarea pedepsei.

Fiind de acord cu concluzia și rezolvarea

dată la soluționarea în fond a cererii, Curtea de Apel Iași, secția penală, în

dosarul penal 1102/2003, prin decizia penală nr. 122, pronunțată la data de 3

aprilie 2003, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, condamnatul a declarat recurs invocând greșita aplicare a legii, art.

385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. Condamnatul a solicitat casarea

ambelor hotărâri și admiterea cererii sale de întrerupere a executării

pedepsei.

Curtea examinând decizia atacată,

dar și sentința, constată netemeinicia criticii formulate.

Astfel, conform art. 453 lit. c) C.

proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., se poate întrerupe executarea

pedepsei atunci când, din cauza unor împrejurări speciale, absența ar avea

consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.

Cum din raportul de anchetă socială

nu s-au relevat împrejurări de o asemenea natură, situația grea a familiei

preexistând față de nefericitul moment al arestării, se constată că ambele

instanțe au procedat corect respingând cererea.

Urmează a se respinge ca nefondat

recursul declarat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 192 C. proc. pen., pentru cheltuieli

judiciare.

Se vor menține hotărârile care verificate

au rezultat ca fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul R.G. împotriva deciziei penale nr.

122 din 3 aprilie 2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă condamnatul la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.