ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5001/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 73 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul L.C.A., în baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la un an închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., iar potrivit art. 88 din același cod, s-a dedus din pedeapsă reținerea din data de 26 octombrie 2002. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că, în ziua de 26 octombrie 2003, în jurul orelor 14,30, în timp ce se afla în stația de autobuz Podu Roș din apropierea podului Nicolina din Iași, inculpatul L.C.A.

a observat două tinere, una din ele având la gât prins cu un șnur un telefon mobil. Inculpatul s-a apropiat în fugă de partea vătămată G.M., i-a smuls telefonul mobil de la gât și a fugit spre scara blocului din apropiere. Alertat de strigătul de ajutor al părții vătămate martorul T.L. l-a prins în scara blocului pe inculpat și l-a condus la partea vătămată pentru a-i restitui telefonul sustras, apoi la poliție. Inculpatul a susținut că a aruncat de frică telefonul sustras în grădina din fața blocului în care s-a ascuns, însă telefonul nu a mai fost găsit. Prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei în valoare de 4.000.000 lei a fost acoperit prin predarea către partea vătămată a unui telefon mobil similar.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, a plângerii și declarațiilor părții vătămate, a declarațiilor martorilor oculari P.C.P. și T.L., probe coroborate cu recunoașterile inculpatului. Având în vedere comportarea bună avută de inculpat anterior infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că este student la Conservatorul din Iași, secția percuție, caracterizat ca un element talentat cu reale calități profesionale, ținând seama de poziția procesuală corectă, de regretul manifestat și de diligențele făcute pentru repararea imediată a pagubei instanța a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, conform art. 74 C. pen., coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de lege.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 236 din 24 iunie 2003, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe considerând neîntemeiată critica formulată, în sensul că fapta săvârșită este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și că s-ar impune achitarea conform art. 18 1 C. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. Astfel, instanța de control judiciar a apreciat că fapta prezintă pericolul social al unei infracțiuni, în sensul art. 18 C. pen. și în mod just s-a respins condamnarea inculpatului.

Împotriva acestei decizii ca și a hotărârii primei instanțe a declarat recurs în termen legal inculpatul L.C.A., care a susținut că fapta săvârșită, aduce o atingere minimă valorilor apărate de lege că este lipsită în mod vădit de importanță, neprezentând pericolul social al unei infracțiuni și a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen. Recursul declarat este neîntemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 18 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La aprecierea gradului de pericol social, trebuie să se țină seama, potrivit alin. (2) al aceluiași text, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Din examinarea actelor dosarului se constată că fapta săvârșită de inculpat prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Astfel, este dovedit că inculpatul în loc public și în plină zi s-a apropiat de partea vătămată și printr-un gest de violență, a smuls de la gâtul acesteia telefonul mobil și a fugit apoi pentru a-și asigura scăparea, fiind urmărit și imediat prins de partea vătămată și de martorii oculari.

Față de modul concret în care a fost săvârșită tâlhăria, de prejudiciul cauzat părții vătămate, de sentimentul de nesiguranță trăit atât de păgubașă ca urmare a deposedării sale prin violență de propriul bun, cât și de comunitate se constată că a fost adusă atingere unor valori importante din cele apărate de legea penală, conform art. 1 C. pen., astfel că fapta prezintă pericolul social al unei infracțiuni pentru care, potrivit art. 18 C. pen., este necesară aplicarea unei pedepse. Cum instanțele au apreciat în mod just existența acestui pericol social al faptei și al făptuitorului, iar pedeapsa a fost individualizată conform art. 72 C. pen., sub minimul legal, prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., critica formulată de inculpatul recurent, în sensul incidentei dispozițiilor art. 18 1 C. pen., nu poate fi primită, fiind neîntemeiată.

Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.C.A. împotriva deciziei penale nr. 236 din 24 iunie 2003 a Curții de Apel Iași. Obligă pe inculpata la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2003.