ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5701/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 904 din 6 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A luat act că prejudiciul produs părții vătămate L.L. a fost acoperit integral prin restituirea bunului sustras. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 4 mai 2004 la zi. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond din analiza ansamblului probator administrat în cauză a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 4 mai 2004, orele 19,30, partea vătămată L.L.

se afla în stația R.A.T.B. Hyperion împreună cu martora V.A.A. În momentul în care a vrut să urce în tramvai, un individ necunoscut i-a smuls de la gât telefonul mobil prins de un șnur, acesta s-a dezechilibrat căzând pe refugiul de tramvai. Partea vătămată s-a ridicat imediat plecând în urmărirea autorului și prin strigătele sale a alertat trecătorii. La aproximativ 20 metri de la locul faptei, inculpatul a fost imobilizat de către un jandarm care a observat incidentul și care deja pornise în urmărirea acestuia. La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, gradul de pericol social al acesteia, dar și persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru efectuarea cercetării judecătorești, având în vedere că nu au fost audiați martorii, încălcându-se astfel principiul oralității și contradictorialității, precum și prevederile art. 6 alin. (5) din C.E.D.O. Întrucât a recunoscut infracțiunea de furt și nu pe aceea de tâlhărie, reținută în sarcina sa apreciază că instanța de fond este singura în măsură să asigure completarea cercetării judecătorești având în vedere gradele de jurisdicție ale instanțelor. Prin decizia penală nr. 592 din 12 august 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul B.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 C. pen. și aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, în condițiile reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta. Cu privire la fapta săvârșită de inculpat și care constă în aceea că, la data de 4 mai 2004, în jurul orelor 19,30, acesta a deposedat prin violență pe partea vătămată L.L., de un telefon mobil, în timp ce se afla în stația R.A.T.B.

situată pe Calea Călărașilor, s-a dovedit în cauză că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. Astfel, chiar inculpatul a recunoscut fapta de tâlhărie, precizând că nu a văzut când partea vătămată s-a dezechilibrat. De asemenea, martora V.A.A., în declarațiile date, confirmă cele relatate de partea vătămată. Așa încât, solicitarea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat nu se justifică și, deci, nu poate fi primită.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, se constată că au fost respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv modalitatea de săvârșire a faptei și împrejurările comiterii acesteia, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului (atitudine oscilantă cu privire la fapta săvârșită), aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare, asigură atingerea scopurilor pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen. Așa încât, nu sunt motive care să impună reducerea pedepsei și aplicarea prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen. Față de aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 592 din 12 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 4 mai 2004 la 3 noiembrie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2004.