ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1540/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 159 din 21 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare s-a admis cererea condamnatului A.P. și i s-a întrerupt executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 46/2001 a aceluiași tribunal, pe o perioadă de 3 luni reținând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 453 lit. c) C. pen., întrucât are o familie compusă din 6 frați din care 5 minori și mama bolnavă, astfel că au nevoie de întreținere. Prin decizia penală nr. 155 din 15 august 2002 a Curții de Apel Oradea, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, s-a desființat sentința penală sus-arătată și s-a respins cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei reținând că greutățile familiei sale nu justifică o astfel de măsură.

Împotriva acestei decizii, condamnatul A.P. a declarat recurs reiterând motivele din cererea inițială privitoare la familia sa. Recursul declarat de condamnat nu este fondat. Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că, inculpatul a fost înfiat de bunicii materni și că mama sa mai are în întreținere 5 copii minori și beneficiază de ajutor social. Având în vedere că prin punerea în libertate a condamnatului pe o durată de cel mult 3 luni nu s-ar putea îmbunătăți situația financiară a membrilor de familie menționați, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.P. împotriva deciziei penale nr. 155/ A din 15 august 2002 a Curții de Apel Oradea. Obligă pe condamnat să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.