ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1540/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 159 din 21

mai 2002 a Tribunalului Satu Mare s-a admis cererea condamnatului A.P. și i s-a

întrerupt executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 46/2001 a aceluiași tribunal, pe o perioadă de 3 luni reținând că sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 453 lit. c) C. pen., întrucât are o

familie compusă din 6 frați din care 5 minori și mama bolnavă, astfel că au

nevoie de întreținere.

Prin decizia penală nr. 155 din 15

august 2002 a Curții de Apel Oradea, s-a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Satu Mare, s-a desființat sentința penală sus-arătată și

s-a respins cererea condamnatului de întrerupere a executării pedepsei reținând

că greutățile familiei sale nu justifică o astfel de măsură.

Împotriva acestei decizii, condamnatul

A.P. a declarat recurs reiterând motivele din cererea inițială privitoare la

familia sa.

Recursul declarat de condamnat nu

este fondat.

Din ancheta socială efectuată în

cauză rezultă că, inculpatul a fost înfiat de bunicii materni și că mama sa mai

are în întreținere 5 copii minori și beneficiază de ajutor social.

Având în vedere că prin punerea în

libertate a condamnatului pe o durată de cel mult 3 luni nu s-ar putea

îmbunătăți situația financiară a membrilor de familie menționați, urmează a se respinge

ca nefondat recursul declarat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul A.P. împotriva deciziei penale nr. 155/ A din 15 august

2002 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe condamnat să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 martie 2003.