ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4283/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 9 noiembrie 2000, la Tribunalul Ialomița, reclamanta, SC N.X. SRL Slobozia,

a chemat în judecată pârâta, SC S.A. SA București, pentru ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 450.000.000 lei,

cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând venituri nerealizate de societatea

reclamantă, în campania de recoltat păioase din 1999.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a achiziționat de la pârâta, SC S.A. SA București, mai multe utilaje

și mașini agricole, între care și o combină autopropulsată C 140, cu factura nr.

201 și aviz de însoțire a mărfii nr. 698 din 26 septembrie 1999, certificatul

de calitate și garanție nr. 10825 din 29 septembrie 1999, atestând faptul că

această combină se află în garanție pentru un termen de 18 luni.

S-a mai arătat, în motivarea

acțiunii, că în intervalul termenului de garanție, reclamanta a solicitat

pârâtei în mai multe rânduri să remedieze mai multe defecțiuni apărute la

utilajele cumpărate, printre care și defecțiuni ivite la o geantă la combina C

140, în sensul că aceasta era fisurată.

Tribunalul Ialomița, prin sentința nr.

141/F din 29 martie 2001, a admis cererea reclamantei, SC N.X. SRL Slobozia,

împotriva pârâtei, SC S.A. SA București, obligând-o pe cea din urmă la plata

sumei de 945.000.000 lei despăgubiri și la 32.595.00 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că lipsa de folosință a utilajelor procurate de la pârâtă, folosite

exclusiv pentru realizarea activității de producere a cerealelor, precum și

prestări servicii în domeniul agriculturii, a creat reclamantei un prejudiciu

material constând în beneficiul pe care l-ar fi realizat și deci, în speță,

sunt întrunite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de

dispozițiile art. 998 C. civ.

Instanța de fond, pentru

cuantificarea prejudiciului suferit de reclamantă, a încuviințat la cererea

acesteia efectuarea unei expertize tehnice.

Împotriva sentinței pronunțată de

tribunal, pârâta, SC S.A. SA București, a declarat apel, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Prin motivele de apel formulate,

pârâta arată că instanța de fond a stabilit răspunderea delictuală a sa și

cuantumul despăgubirilor pe baza unei expertize tehnice, dar pentru a fi antrenată

răspunderea civilă delictuală era necesar ca reclamanta intimată să dovedească

existența faptei culpabile a sa, existența unui prejudiciu precum și legătura

de cauzalitate dintre ele.

Se mai arată că a probat că această

combină, în realitate, a lucrat în perioada reclamată cu o roată de rezervă,

deci nu există un prejudiciu cert, real și actual, nefiind evidențiat în

contabilitatea reclamantei și nici în raportul de expertiză.

În ceea ce privește raportul de

expertiză, pârâta reia obiectivele formulate, arătând că expertul tehnic numit

a stabilit greșit prețul de 4000 lei/kg grâu, iar instanța de fond l-a

considerat nejustificat „minim” fără ca acest preț să fie probat de către

expert, deși s-a menționat că prețul de piață la grâu a fost de aproximativ 2000-2200

lei/kg. Expertul a stabilit greșit capacitatea de lucru a combinei la 75 to

boabe pe schimb, deoarece capacitatea de lucru a combinei este determinată prin

referatul de încercări al combinei C 140, emis de I.C.Ș.I.T.M.U.A., anul 1987.

Pentru motivele invocate, pârâta a

solicitat, în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și

respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și, în subsidiar, admiterea

apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii pentru

suma de 132.000.000 lei despăgubiri civile.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 1317 pronunțată la 5 octombrie 2001, a admis

apelul pârâtei, a schimbat hotărârea nr. 141/F din 29 martie 2001, a

Tribunalului Ialomița, și, pe fond, obligă pârâta la 132.000.000 lei

despăgubiri civile și la 14.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a

reținut că tribunalul a validat o expertiză care nu a avut în vedere cantitatea

de grâu recoltată în funcție de suprafața cultivată, precum și prețul grâului,

și de asemeni nu a reținut că respectiva combină a funcționat cu roata de

rezervă.

Cu petiția înregistrată la data de 7

martie 2002, reclamanta SC N.X. SRL Slobozia, a declarat recurs împotriva

deciziei nr. 1317 din 5 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București,

susținând că această hotărâre a fost dată cu încălcarea, aplicarea greșită a

legii, motiv prevăzut la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Astfel, arată recurenta, instanța de

apel a ajuns la aceeași concluzie ca și instanța de fond și anume că sunt

întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și că intimata i-a cauzat un

prejudiciu recurentei, dar a stabilit total diferit cuantumul acestui

prejudiciu.

Recurenta mai susține că instanța de

apel a apreciat greșit, fără temei legal, că expertiza nu ar fi avut în vedere

cantitatea de grâu recoltată în funcție de suprafața cultivată și nici prețul

grâului, în condițiile în care calculul venitului nerealizat s-a făcut

ținându-se seama de parametrii tehnici (25 ha/tură = 75-80 to boabe cereale, documentația

furnizată de SC S.A. SA) ai combinei C 140, de producția medie la hectar

realizată de societate (2100 kg/ha), așa cum rezultă din raportul statistic agricol

3/1999, și de procentul de 15% venit exprimat în producția fizică conform

contractelor încheiate cu beneficiarii prestărilor de servicii, existente la

dosar.

Printr-un al motiv, recurenta arată

că nefolosind combina C 140 nu și-a respectat contractele de prestări și

recoltarea suprafețelor cultivate de către societate pe anul 1999, respectiv

300 ha grâu, și nici pentru alte societăți cu care avea posibilitatea certă de

a încheia astfel de contracte.

Defecțiunea tehnică sesizată

furnizorului, conchide recurenta, nu a fost remediată decât în data de 27

august 1999, dată la care campania de recoltat păioase se încheiase.

Recurenta arată că instanța de apel

greșit a reținut și faptul că, în perioada defecțiunii tehnice, combina ar fi

funcționat cu roata de rezervă, dar nici un astfel de furnizor de mașini

agricole nu livrează și roată de rezervă.

De asemeni, se mai susține că, în

mod greșit, instanța de apel a reținut că nu a făcut dovada defecțiunii și a

datei remedierii acesteia.

În contextul acestui motiv,

recurenta invocă procesul verbal din 13 iunie 1999, încheiat cu delegatul SC S.A.

SA, din care rezultă că roata a fost ridicată de la SC N.X. SRL, pentru a fi

reparată la fabrică, cu termen de returnare în 5 (cinci) zile, dar neputând fi

reparată, a fost înlocuită și returnată cu factura nr. 4507347 din 27 august

1999.

Pentru motivele arătate, recurenta a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul

respingerii apelului pârâtei și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii

instanței de fond.

În drept, reclamanta și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile pct. 9 și 10 ale art. 304 C. proc. civ.

Analizând decizia recurată, în

raport de motivele invocate, cât și de actele și lucrările dosarului, se constată

că hotărârea pronunțată de instanța de apel este netemeinică și nelegală pentru

următoarele considerente.

Astfel, greșit instanța de apel a precizat

că expertiza nu a avut în vedere cantitatea de grâu recoltată în funcție de

suprafața cultivată și prețul grâului, fără a administra noi probe și chiar

ignorând probele legal administrate.

Din procesul verbal încheiat la data

de 13 iunie 1999, rezultă că la combină nu s-a rezolvat înlocuirea jenții și

delegatul pârâtei a luat janta și cauciucul pentru montarea lui în fabrică,

stabilind termen de returnare 5 zile de la data încheierii procesului verbal.

Rezultă, fără dubii, că acest termen

nu a fost respectat, roata combinei fiind restituită la data de 27 august 1999.

Având în vedere această situație de

fapt, pentru a se stabili veniturile nerealizate de recurenta reclamantă cu

utilajul combină C 140 în campania de recoltare a păioaselor anului 1999,

corect tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice, care a stabilit

veniturile nerealizate ca urmare a nefolosirii utilajului, având în vedere

parametrii funcționali prevăzuți în cartea tehnică a acestuia, cantitatea de

grâu recoltată în funcție de suprafața cultivată, precum și prețul minim de

piață actual.

Instanța de apel, în mod aleatoriu,

stabilește că prejudiciul creat reclamantei este de 132.000.000 lei, motivat numai

de faptul că tribunalul a validat o expertiză ce nu a avut în vedere cantitatea

de grâu recoltată în funcție de suprafața cultivată.

Instanța de apel, greșit nu a dispus

completarea expertizei sau efectuarea unei noi expertize tehnice, ci,

stabilește o sumă fără a avea un suport probator, și de asemenea reține că în

perioada respectivă (13.09.1999-27.08.1999) combina a funcționat cu roata de

rezervă, fapt care nu a fost dovedit ci a reprezentat o simplă afirmație a

intimatei pârâte.

Din analiza hotărârii atacate,

rezultă că instanța de apel nu a dispus refacerea sau completarea probelor administrate

la instanța de fond, ci, a dat o interpretare diferită celor existente în

raport de aceste probe interpretarea apare eronată.

În consecință, față de aceste

considerente, Curtea urmează să modifice decizia recurată, în sensul

respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțată de

tribunal.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., va obliga intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată

către recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta, SC N.X. SRL Slobozia, împotriva deciziei nr. 1317 din 5 octombrie

2001, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică decizia recurată, în sensul

că respinge apelul declarat de pârâta, SC S.A. SA București, împotriva

sentinței nr. 141/F din 29 martie 2001, a Tribunalului Ialomița.

Obligă intimata-pârâtă la 25.002.500

lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 6 noiembrie 2003.